6,081 matches
-
deși e mai reprezentativ decît candidatul „opoziției”. I-am răspuns că eu nu mai am nici ambiția, nici speranța să fiu promovat. „Chiar așa - a insistat el - ar trebui s-o faci pentru supraviețuire”. I-am repetat că, indiferent de „miză”, nu sînt dispus la nici un compromis, și că în momentul în care n-aș mai fi fidel față de mine însumi, m-aș simți teribil de nefericit și absolut fără nici un sprijin. Apoi am făcut stînga-mprejur și l-am condus eu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
crapă. „Aici nu-i spirit românesc”, conchide. În ultimii ani mi s-a insinuat, tot mai adînc, sentimentul precarității și inutilității. N-am fost dintotdeauna așa. Cîndva, am fost ardent, pasionat. Am pus suflet chiar și în discuțiile fără de nici o miză. Am luat partea celui slab. Am disprețuit pe laș. Dușmani mi-au fost parvenitul, impostorul, ipocritul, mai ales acesta. Sentimentul că dreptatea-i de partea mea mi-a dat, de fiecare dată, forță. Am privit cu demnitate și uneori cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
gîndim azi!”). În final, mi-a cerut să-i citesc, „cînd pot”, „romanul”. Am fixat un termen ceva mai lung, lăsînd să se înțeleagă de pe acum că nu-mi place (cu atît mai mult că mă simt obosit) proza cu „miză mare”, dar, stilistic, greu de descurcat, „inextricabilă”. *„Vorbește cu cucoana ceea să ne facă rost de margarină!” „Cucoana” e o muiere lată-n șale, cu mîini butucănoase, pline de inele. Are părul oxigenat, ochii căprui, inexpresivi, și o față plină
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mers la școală, am ajuns la surprinzătoarea concluzie că majoritatea dintre ei se află în Occident. De o parte deci o generație care a mizat greșit, iar de cealaltă parte, o generație de la 1948 crescută și educată în spiritul acestei mize pe care însă n a acceptat-o până la urmă. Fiecare într-un fel sau altul a căutat și a găsit modalitatea de a ieși dintr-o stare care în România se poate numi liniștit situație-limită. Lipsa de perspectivă pe care
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
punerea în scenă, trebuiau să intre și câțiva din organele M.A.I. Au fost deci sacrificați câțiva și după ce au primit, în proces, niște pedepse modice au fost și grațiați, de regimul pe care îl serviseră cu atâta credință. Dar miza era cu mult mai mare, trebuia să fie amestecată și Mișcarea Legionară din exil nu numai cea din țară și atunci au început fanteziile cu ordine scrise cu ață pe fundul chiloților, cu parole prestabilite etc. Planul era perfect, dar
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ca remediu împotriva toxinei din fariseismul declarațiilor . Elevii claselor a dousprezecea din România învață istoria revoluției anticomuniste de la Iași 1989 - Piața Unirii, după sursa Cassian Maria Spiridon și iau de bune palavrele samsarilor din agora . CE PRĂPĂD, CE MIZERIE MORALĂ! Miza calculată corespunde realmente fostelor tentative didactice de construire a “omului de tip nou”, un rest de neoproletcultism alimentat cu modelele propuse de dl Simirad - “eroi ai neamului românesc” însângerații atroce ai revoluției din Iași - Piața Unirii”, cu plodul lor înăbușit
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
cu administrația publică, tocmai pentru că În cadrul acesteia un bun este considerat public ca fiind o calitate intrinsecă a lui, și nu rezultat al unei convenții. Modul În care cele două tipuri de perspective ajung să se Întrepătrundă constituie, de fapt, miza proiectului Europei Unite. Justificarea materializării unei astfel de idei este dată de genul de beneficii pe care ar putea să le obțină constituenții ei. Singura problemă rămasă este de a detecta modul În care aceste beneficii pot fi identificate sau
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
din cadrul Universității București; În prezent, urmează cursurile școlii doctorale din cadrul Facultății de științe Politice (SNSPA). PARTEA Itc "PARTEA I" Politicile publice - Între stat, acțiune colectivă și piațătc "Politicile publice - Între stat, acțiune colectivă Și piață" Andrei Trandafiratc "Andrei Trandafira" Rezumat Miza acestui studiu este de a vedea În ce măsură putem folosi instrumentele instituționale pe care le avem la dispoziție pentru a realiza cât mai eficient un proces al politicilor publice. Studiul conține două părți. Prima cuprinde o serie de clarificări cu privire la conceptul
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
Altfel, sunt politici publice eșuate. Caracterul unui bun de a satisface preferințele cetățenilor este acela de a fi public. Putem spune că acea politică a fost reușită doar dacă finalitatea unei politici constă În furnizarea unui bun sau serviciu public. Miza acestui studiu va fi tocmai aducerea În discuție a unor trăsături generale ale formei de interacțiune socială ce urmărește furnizarea de bunuri și servicii publice, respectiv a rolului administrației publice În raport cu această furnizare. Prin urmare, o analiză detaliată a conceptului
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
joace acest rol. O politică publică este eficientă doar În măsura În care bunurile furnizate de către piață (incluzând aici și eventuala furnizare directă a unui bun de către o politică publică) satisfac preferințele cetățenilor Într-o măsură mai mare decât În lipsa acelei politici. Concluzie Miza acestui studiu a fost de a vedea În ce măsură putem folosi instrumentele instituționale pe care le avem la dispoziție pentru a realiza un proces al politicilor publice cât mai eficient. Firul raționamentului a pornit de la elucidarea caracteristicilor importante ale politicilor publice
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
strategică și se referă la toate domeniile și preocupările companiei. De fapt, caracteristica unei companii de succes o reprezintă abilitatea de a anticipa și de a răspunde la riscurile globale, mai eficient decât celelalte organizații. În acest scenariu, în care miza este atât de mare, rolul auditului intern devine covârșitor. ERM va fi o cheie pentru succes dacă va deveni o preocupare a întregii organizații, astfel încât fiecare parte implicată să-și cunoască clar rolul ce-i revine, ceea ce contribuie la nevoia
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
Pasiunea, 69-72; Dimisianu, Nouă prozatori, 44-63; Tudor-Anton, Ipostaze, 90-96; Dana Dumitriu, Un roman de dragoste, RL, 1978, 9; Georgescu, Volume, 38-45; Iorgulescu, Scriitori, 199-203; Stănescu, Jurnal, I, 99-103; Mioara Apolzan, Casa ficțiunii, Cluj-Napoca, 1979, 185-220; Moraru, Semnele, 239-246; Eugen Simion, Miza romanului, RL, 1982, 19; Gorcea, Structură, 81-85, 176-179; Vlad, Lectura rom., 148-152; Eugen Simion, Scene din viața sentimentală, RL, 1984, 24; Cristea, Modestie, 182-190; I. Holban, Explorarea realului, CRC, 1984, 31; Manea, Contur, 74-81; Eugen Simion, Romanul autobiografic, RL, 1986
DUDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286889_a_288218]
-
în 1976), este tocmai abordarea literară a universului concentraționar. „Alunecarea” către dimensiunea politică a problematicii închisorii este una atent studiată și ea corespunde atitudinii inițial precaute a prozatorului, care intenționa, în momentul scrierii operei, să o publice în țară. Adevărata miză a romanului este însă suficient de limpede conturată prin trimiteri indirecte, „oblice”, de la figura pitorească a țiganului Nicu Guliman, închis pentru un banc politic spus în Oborul bucureștean, până la agitația grotescă provocată de vestea morții lui Stalin și teroarea valului
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
că astăzi ea coboară, Încet, de acolo, pentru a se amesteca În publicul atent acum la revoluția informatică ? Dintre ei, Antoine Compagnon ajunge, În Antimodernii (2005, În curs de apariție În românește la editura Art), să aducă În discuție o miză enormă : modernitatea este În același timp anti-modernă ; paseismul, reacțiunea, contra-revoluția, toate sînt consecutive lui 1789. Modernitatea franceză nu poate fi Înțeleasă decît În orizontul evenimentelor epocale dintre 1789 și 1793, echivalentul primei operații deconstrucționiste istorice ale cărei consecințe, În Franța
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Însoțește istoria fără să intre În ea. Poți, adică, să vorbești despre literatura modernă ca despre o „invenție” a secolului al XVIII-lea și, abia apoi, poți susține că literatură s-a scris și Înainte și după Rousseau, doar că mizele sînt cu totul diferite și că literatura de după este una dintre expresiile unei crize ontologice de la care-și trage numele modernitatea și pe care postmodernitatea pare să o rezolve pe diverse meridiane - În SUA de pildă, dar nu aici. Trebuie
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
doctorat. Ajungem la capitolul 5 al cărții, cel mai interesant, Un métier d’ignorance, un eseu el Însuși de 60 de pagini care vorbește despre condiția mundană a poeziei Înțeleasă ca literatură. Echivalență implicită, superbă (din latinescu superbia = orgoliu), mărește miza eseului. Revue de littérature générale, la care Gleize nu face de altfel nici o aluzie, este Revue de poesie générale, poezia este oaia neagră - miorița - literaturii, ea rămîne acolo, adică la marginea socialului și (În) inima literaturii, invizibilă dar reperabilă la
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
noțiune transculturală, că ea nu poate fi aplicată diverselor domenii ale cunoașterii sau de producție culturală fără a ține seama de o tradiție a discursurilor culturale specifică fiecăreia dintre marile arii culturale occidentale. La noi a fost evident doar că miza postmodernismului e una de putere - culturală - care, odată rezolvată, epuizează interesul teoretic În domeniu. Asta au făcut, trebuie să recunoaștem, optzeciștii, volumul lui Mircea Cărtărescu Postmodernismul românesc fiind exemplar În acest sens la nivelul istoriei literare și culturale a României
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În măsura În care aceasta este - cum scria Hugo Friedrich despre poezia modernă. Modernitatea este o ființă istorică În afara oricărui dubiu. Post-, din contră, echivalează cu o decolare de pe planeta modernității spre un ceva halucinant de obscur, dar spre un ceva. O altă miză a deznodămîntului lui Ruffel este marxismul, iar aici, iarăși, ar fi multe de spus. Rețeaua discursurilor deznodămîntului le cuprinde pe cele produse imediat după „dubla cădere (a zidului Berlinului și a statuilor din Moscova), de către filozofi marcați, În mod foarte
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
purtător de drapel libertar - și libertin - pe care-l agită de-a valma minoritățile, undergroundul artistic dintr-o anumită perioadă a secolului trecut, etc? (și aici, desigur, revenim În România: cum să pui marxismul În relație cu undergroundul???) O altă miză, În fine, a cărții lui Ruffel este redeschiderea dialogului cultural cu America. „Deznodămîntul, scrie Ruffel, refuză obișnuitele discursuri ale sfîrșitului care Încearcă să definească și chiar să creeze contemporaneitatea În două versiuni: una euforică centrată pe prefixul post-, dezvoltată În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
depășit-o. Sau mai subtilă Întrucît sfîrșitul nu mai apare punctual, escatologic, ci ca stare, ca permanență. Cam așa ceva e postmodernismul francez: o stare de sfîrșit, sensibilă la lectura unui Blanchot, mai aproape de deznodămîntul lui Ruffel dacă asumăm și niște mize politice. Oricum, dacă mai interesează pe cineva postmodernismul ar fi bine să Înțeleagă un lucru simplu: numai după ce un divorț a trecut poți Începe să găsești Întrebări și răspunsuri care să-i lămurească motivele. Intelectualul român nu-și face Însă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și nu politic: acela de oracol pe care-l ascultă toată lumea, fără ca niciodată Însă cei vizați să răspundă prin fapte. Ce dovadă mai bună În sprijinul acestei teze decît Însăși publicarea acestei cărți de către un istoric literar? Tocmai aici zace miza acestui volum, altminteri cuminte, de istoric literar mai degrabă decît de istoric al ideilor. Compagnon Îl lasă pe Thibaudet s-o formuleze: „trăsătura cea mai remarcabilă a familiei tradiționaliste este importanța ei În lumea literelor și slăbiciunea ei În lumea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
exhibiționist”, Tony Duvert, autor de literatură homosexuală, afiliat la un moment dat editurii Minuit, care se Întîmplă să fie prezent În biblioteca Institutului francez prin cîteva volume (de exemplu Un anneau d’argent a l’oreille,1982) scrie detașat, fără miză, cu umorul și spiritul ludic proprii polar-iștilor francezi de azi; dar și cu flegma, cu expresia monotonă și chivernisită care-i pune În evidență micile explozii tehnice, parcă involuntare - ambele, atribute ce se regăsesc, ridicate În rang, la Echenoz
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
apuca sau nu să fie pusă În Babilonul literar de azi este de ce să mai scrii? și, dacă pot pune Întrebarea, de ce scriitorii au renunțat prea ușor la a mai Încerca să cucerească lumea prin literatură? Pentru că, În fond, dacă miza scrisului este strict individuală, victoria unui scriitor nu se consumă la gura sobei ci, dincolo, În mintea cititorilor. IV. Literatura angajată. Naturalism, autoficțiune, libertinaj, trash Realitatea nu va fi niciodată Îndeajuns de ultragiată În mod romanesc. Orice-ul care trece
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
volum le dedică cel mai mult spațiu În raport cu volumele oricărui alt scriitor francez - aș vrea să mă justific. Nu prin volumele monografice care au Însoțit, În 2005, apariția ultimului său roman, Posibilitatea unei insule, ci prin ceea ce cred că reprezintă mizele majore ale proiectului lui. Din perspectivă estetică, literatura lui Houellebecq reînnoadă tradiția literaturii naturaliste franceze, Înscrisă Într-o paradigmă romantică pe care moderniștii secolului ai XX-lea au dus-o la ultimele consecințe: la ilizibilitate (după unii) sau la poezie
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sugerează, În cadrul capitolului “Romane de criză și romane În vogă”, sub titlul, ironic, “Déprime grave chez les cadres”, dar e drept că nu citise la vremea aceea decît primul roman al scriitorului. Nișa tematică aleasă nu părea să cîștige o miză majoră În timp. După 1998, Însă, era clar că Încadrarea devenea restrictivă și că Michel Houellebecq Înțelegea să-și Încarce ficțiunile cu gloanțe cît se poate de adevărate. Astfel că, În urma unui scandal ce nu se poate spune că n-
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]