KorAP: Find »[drukola/base=mizerie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...208 209 210 ...277 >

6,924 matches

Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655

a ieșit tata și l-a luat așa de gât și pe urmă mi-a dat-o. Foarte răi au fost. Dar de ce este așa o primitivitate acolo? Poate că acum Kucima a făcut ordine. Dar de ce era așa o mizerie mare? E adevărat un lucru: un singur copil vorbea idiș, iar ceilalți vorbeau ucrainește; românește - nici unul. Și Încă ceva: domnul Alexianu, vestitul Alexianu, a fost un câine, exact ca Antonescu. Era guvernatorul Transnistriei și... Era guvernatorul Transnistriei și el niciodată

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
mână-două pentru toți. Sigur că după 62 de ani este greu să-ți amintești tot felul de amănunte. Ce-a Însemnat pentru dumneavoastră acea perioadă petrecută În ghetourile din Transnistria? - Transnistria a Însemnat foame, frig, păduchi, boli și moarte. Din cauza mizeriei În care se trăia a apărut tifosul exantematic. Tatăl meu a contractat această boală. Timp de 14 zile, având febră foarte mare, a delirat, dar a supraviețuit. O mătușă de-a mea care s-a molipsit a decedat. Eu am

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
exantematic. Tatăl meu a contractat această boală. Timp de 14 zile, având febră foarte mare, a delirat, dar a supraviețuit. O mătușă de-a mea care s-a molipsit a decedat. Eu am fost bolnavă de febră tifoidă. A fost mizerie multă, a murit foarte multă lume. În fiecare dimineață vedeai căruțe pline cu oameni pe care Îi duceau spre, știu eu... a fost cimitir sau gropi comune, nu știu - oameni goi, cărora le atârna o mână, un picior din căruță

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
o plapumă. Vă amintiți de vreun vis din acea perioadă? Am fost intervievată și de un regizor din Canada, Alexander Hauswater. M-a Întrebat și el ce vise am avut În Transnistria. Și i-am răspuns: În Transnistria a fost mizerie, foame, boală, moarte. Poate unii au avut și vise; eu - nu. Declar cu mâna pe inimă că toate cele relatate mai sus sunt corecte și corespund Întru totul adevărului. Mai menționez că sunt În posesia a două documente doveditoare, și

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
am cunoscut pe viitorul meu soț, Schachter Chaun, care și el mergea să-și vadă o rudă bolnavă. Cei vizitați puteau fi văzuți prin geamul salonului unde erau internați. A fost o dragoste la prima vedere și, În pofida sărăciei, a mizeriei și a nenumăratelor neajunsuri, ne-am unit tragicele noastre destine În prezența părinților mei, a fratelui soțului meu și a cumnatei, cununați de rabinul Margoses din Vatra Dornei pe 7 iunie 1942. Nunta pe care orice fată o visează cât

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
știu de unde căpăta pastă de dinți - și eram foarte curată. De altfel, ambele aceste tanti - eu le spuneam și lor mama, deci eu am avut trei mame acolo: Sima, Bob și mama mea. Ele m-au Învățat, așa cum era situația, mizerie și nenorocire, ele țineau, totuși, curățenie. Deci era posibil să se păstreze igiena? Da, pentru că ele asta aveau În sânge. Și pe urmă, acum mi-am adus aminte, era o clasă de școală mare de tot, o școală distrusă, fără

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
rămân flămândă. Au fost vremuri grele și când ne-am Întors. În Transnistria, părinții dumneavoastră... Da, da, eram Împreună. Și cu toată familia, cu surorile... Și unde ați stat? Într-o casă. Am stat În casele localnicilor, dar În frig, mizerie, hrană nu era. Când v-ați Întors câți ani aveați? 7 ani și jumătate. Ce să ții minte de la vârsta aia? Dar cum v-ați Întors? Sau nici asta nu vă amintiți? Cu trenul? Cu trenul ne-am Întors. Da

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
centru. Dar ce centru? Centrul avea numai case dărâmate complet, fără acoperișuri, numai pereți. Pe pereții ăștia erau scrise niște lucruri Îngrozitoare: „Aici au fost omorâți 10 oameni, aici atâția” și scria numele lor... Vă spun, niște lucruri... Pe jos mizerie - casele nu erau case, erau niște dărâmături. Trebuia să stai cumva, trebuia să mănânci, trebuia să faci ceva. Atachi e pe malul Nistrului. Și În fiecare zi oamenii erau trimiși peste Nistru. Se trecea pe un pod care nu era

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
să te bată sau să te Închidă. Se simțea parcă un vânt, ceva care vestea că va veni ceva mai bun. Asta era În ’42, vara. Primul lucru pe care am vrut noi să-l facem e să scăpăm de mizeria și de condițiile de viață În care trăiam. Am cunoscut o familie de ucraineni, oameni foarte cumsecade. El fusese contabil de colhoz, dar pe el aproape că nu l-am văzut - pe urmă am aflat că era dintre cei care

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
mai găsit pe aici. Opaiț, pentru că ăsta nu consuma prea mult și cu ăsta se stătea. Nu aveam altceva. Noaptea cădea pe la ora 4-4.30. Te băgai și stăteai așa În boarfe. De asta s-a făcut tifos exantematic, că mizeria era foarte mare. Nu puteai să Încălzești apa, n-aveai cum să Încălzești apa. Dacă nu erau condiții de igienă, se Întâmplau momente mai intime, să zicem, oamenii se Îndrăgosteau... În mizerie, În mizerie, În mizerie. Copii nu știu dacă

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
De asta s-a făcut tifos exantematic, că mizeria era foarte mare. Nu puteai să Încălzești apa, n-aveai cum să Încălzești apa. Dacă nu erau condiții de igienă, se Întâmplau momente mai intime, să zicem, oamenii se Îndrăgosteau... În mizerie, În mizerie, În mizerie. Copii nu știu dacă s-au făcut - În orice caz - mizeria era mare. Oricum, s-au născut copii acolo. Foarte puțini. Ei, unele femei care erau gravide, unele care au plecat gravide, dar foarte puțini s-

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
s-a făcut tifos exantematic, că mizeria era foarte mare. Nu puteai să Încălzești apa, n-aveai cum să Încălzești apa. Dacă nu erau condiții de igienă, se Întâmplau momente mai intime, să zicem, oamenii se Îndrăgosteau... În mizerie, În mizerie, În mizerie. Copii nu știu dacă s-au făcut - În orice caz - mizeria era mare. Oricum, s-au născut copii acolo. Foarte puțini. Ei, unele femei care erau gravide, unele care au plecat gravide, dar foarte puțini s-au născut

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
făcut tifos exantematic, că mizeria era foarte mare. Nu puteai să Încălzești apa, n-aveai cum să Încălzești apa. Dacă nu erau condiții de igienă, se Întâmplau momente mai intime, să zicem, oamenii se Îndrăgosteau... În mizerie, În mizerie, În mizerie. Copii nu știu dacă s-au făcut - În orice caz - mizeria era mare. Oricum, s-au născut copii acolo. Foarte puțini. Ei, unele femei care erau gravide, unele care au plecat gravide, dar foarte puțini s-au născut acolo. Vă

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Încălzești apa, n-aveai cum să Încălzești apa. Dacă nu erau condiții de igienă, se Întâmplau momente mai intime, să zicem, oamenii se Îndrăgosteau... În mizerie, În mizerie, În mizerie. Copii nu știu dacă s-au făcut - În orice caz - mizeria era mare. Oricum, s-au născut copii acolo. Foarte puțini. Ei, unele femei care erau gravide, unele care au plecat gravide, dar foarte puțini s-au născut acolo. Vă spun, În ’42 puteai să te Îndrăgostești de un băiețel cu

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
am văzut noi așa ceva, am zis că l-am apucat pe Dumnezeu de picioare... Cartofii ăia, și cu apă fiartă... Eram deja salvați... Și ca să mai facă un gest frumos, ne-a mai adus o burtă de vită cu toată mizeria În ea. Mama, când a văzut-o - ea În viața ei n-a lucrat, n-a gătit -, a zis: „Cum să mă pui să gătesc așa ceva?”... Asta a fost prima noastră reușită ... Deci am ajuns cam prin decembrie... cam două

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
era mare? Da, pentru timpul acela era mare: avea patru camere, aveam condiții bune de viață, noi, familia noastră... Dar asta nu Înseamnă că nu cunoșteam lume care o ducea foarte greu - În acea stradă din dos era destul de multă mizerie omenească, În sensul că lumea n-avea chiar așa de mult de lucru, erau mulți cizmari și puțini oameni are solicitau să li se facă pantofi, tâmplari și puțini oameni care apelau la meșteșugul lor... Dar brutăria dumneavoastră mergea bine

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
unde ne duc, cum, nimeni nu știa nimic... Deci ați stat tot În casele evreilor deportați? Da, tot În casele lor, cu grămada, familii Întregi În câte o cameră... După ce exantematicul a Început să-și arate colții și păduchii, și mizeria, și tot ce vreți, În octombrie ne-au scos și ne-au transportat, tot pe jos, spre Nistru. Nu știam exact unde ne duc, dar acum, deja pe drum, au Început ploile și praful s-a transformat În glod. Noroaiele

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
făcut că are treabă pe acolo - dar, de fapt, ca și cum n-ar fi spus cuiva... Și, țin minte ca acuma, eu cu Încă un băiat am coborât În canalele subterane ale Moghilevului printr-un capac și am intrat Într-o mizerie crâncenă, unde am stat ascunși până noaptea... Cu toate că nu știu cine le-a spus de noi și au tras, n-au Îndrăznit să intre În mizerie și așa am scăpat: trenurile cu deportați au plecat, iar noi am scăpat... Așa s-a

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
băiat am coborât În canalele subterane ale Moghilevului printr-un capac și am intrat Într-o mizerie crâncenă, unde am stat ascunși până noaptea... Cu toate că nu știu cine le-a spus de noi și au tras, n-au Îndrăznit să intre În mizerie și așa am scăpat: trenurile cu deportați au plecat, iar noi am scăpat... Așa s-a scris istoria... Deci vedeți că au fost, chiar și În rândul jandarmilor, oameni și oameni... Și invers, din rândul poliției evreiești... Sigur, erau mai

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
medici au făcut socoteala că un om nu poate supraviețui cu atâtea calorii. Dar nu scria În nici o carte că un om poate să sufere - animalul nu e nimic față de ce poate Îndura un om. Organismul cumva se adaptează la mizeria asta. Și medicii, foarte mulți dintre ei au decedat prematur. Ei, vreau să spun că acest „mincinos” ne-a dat „injecții” serioase pentru noi, speranța că războiul era pe sfârșite. Și asta era prin februarie: Încă mai era mult. Acești

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
mult n-am vorbit nemțește, deși la noi, la Reghin, toată lumea vorbea și germana, mai cu seamă că eu am fost la grădinița aceea, oamenii au trăit Împreună și nu s-a știut niciodată ce va veni, cum va fi... Mizerie. Am fost și bolnavă, am făcut prima pneumonie cu cel puțin 40șC - așa a spus una, care era stomatolog, și a dormit lângă mine. Douăsprezece persoane dormeau Împreună și când una se mișca trebuiau să se miște toate celelalte, că

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
erau la câțiva kilometri În urma noastră. Așa am călătorit În vagoane. Am oprit undeva, la Gross-Rosen, să ne descarce, dar ne-au spus că nu este loc și ne-au dus mai departe, până la Ravensbruck: așa un lagăr, așa o mizerie, așa o nenorocire În viața mea... nici la Birkenau n-am văzut. Ne-au dat jos. Era un lagăr de femei, aglomerație: Într-o baracă mare-mare, nu știu câte mii să fi fost, dar era bine să stai oricum. În prima zi

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
pe tata, pe mine, și ne-au dus În ghetou, care se afla la fabrica de cărămizi. Dar ceilalți frați? Cei doi frați erau deja În detașamentele de muncă din nordul Transilvaniei. Nu erau acasă. Caracteristica fundamentală a ghetourilor era mizeria absolută. Dar ceilalți frați - că ați zis că ați fost șapte frați? Una murise, doi au murit Înainte de nașterea mea și unul a murit când aveam 12 ani. Deci sub cerul liber, că puținele locuri acoperite erau, ocupate de bogătași

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Ce-am putut lua cu noi erau vreo cinci kilograme de făină, niște conserve, două-trei cearșafuri, patru perne micuțe... Am luat o bucată de lemn ca să suspendăm ceva deasupra noastră, că noaptea era frig. Și acolo am stat Într-o mizerie totală, fără mâncare, chiar fără apă... Am stat acolo din 5 până În 24 mai, ca niște animale. Poate mai rău decât atât, că animalele primesc de mâncare. Pe 24 mai, foarte slăbiți, am fost Încolonați și duși, pe jos, de la

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
acum cu un stimulator cardiac... (Arată unde e aparatul, În partea stângă, sub haină - n. n.) Astea sunt urmările... Normal, că altfel aș fi fost foarte sănătos. Eram călit, puternic, că n-aș fi putut supraviețui altfel. Eram și obișnuit cu mizeria, cu sărăcia și cu foametea Încă din copilărie. N-aveam prea mult de mâncare, eram foarte săraci. La un moment dat eram șapte inși, lucra un singur om, apoi și fratele mai mare a Început să lucreze și să aducă

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]