KorAP: Find »[drukola/base=monstru & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...208 209 210 ...217 >

5,408 matches

Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397

albastre, din care nu răzbătea nici un geamăt, nici un strigăt și nici măcar vreo bășică de aer. Care om al uscatului și-ar fi închipuit că, sub întinderea asta placidă și tăcută, se zbuciuma și se zvîrcolea în agonie cel mai grozav monstru al mărilor? La prova atîrnau doar vreo opt degete de saulă. Cum să crezi că marele leviatan ar putea fi prins în trei fire atît de subțiri, așa cum greutatea unui orologiu masiv, făcut să meargă opt zile, e suspendată de

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
vreo opt degete de saulă. Cum să crezi că marele leviatan ar putea fi prins în trei fire atît de subțiri, așa cum greutatea unui orologiu masiv, făcut să meargă opt zile, e suspendată de trei scîndurele?! Acesta să fie oare monstrul despre care s-a spus cîndva pe un ton atît de triumfător: „Ciurui-vei tu cu săgeți pielea lui și capul lui cu junghiul de vînat pește?... Dacă lovești în el, nici sabia nu ține, nici sulița, nici săgeata, nici

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
în apă, putea fi văzută limpede. Ochii balenei, mai bine zis găvanele lor, tot așa. La fel cum în nodurile stejarilor falnici doborîți la pămînt cresc cele mai ciudate flori de mucigai, în cele ocupate pînă mai adineaori de ochii monstrului se rostogoleau acum niște bulbi orbi, care-ți stîrneau spaima și mila. Dar nu era loc pentru milă aici. în ciuda bătrîneții ei, în ciuda faptului că nu avea decît o singură aripă și niște ochi orbi, balena trebuia să moară, pentru

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
cetaceu cu neputință de capturat din pricina extraordinarei repeziciuni cu care înoată. Totuși, jetul acestor balene este atît de asemănător cu acela al cașalotului, încît vînătorii nepricepuți le confundă adesea. în consecință, Derick și ceata lui porniră vitejește pe urmele acestui monstru inaccesibil. Cu toate pînzele sus, Fecioara porni după cele patru ambarcațiuni ale sale, care dispărură curînd în partea de sub vînt, atrase de vînatul ce le umplea de speranță și îndrăzneală. Vai, prieteni, multe balene înaripate și mulți alde Derick mai

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
Andromedei; vă mai aduceți aminte cum încîntătoarea Andromeda, fiică de rege, a fost legată de-o stîncă la malul mării și cum, în clipa cînd leviatanul se pregătea s-o răpească, viteazul Perseu, prințul balenierelor și-a înfipt harponul în monstru, slobozind-o pe fată, pentru a o lua apoi de nevastă. A fost o performanță cu adevărat artistică, rareori egalată de cei mai destoinici harponiști din zilele noastre. Căci pomenitul leviatan a fost omorît din prima lovitură. Să nu se

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
cetate Joppa, numită astăzi Iaffa, de pe țărmul sirian, s-a păstrat veacuri de-a rîndul, într-unul din templele păgîne de-acolo, enormul schelet al unei balene, despre care legendele cetății, precum și toți locuitorii ei, afirmau că e însuși scheletul monstrului omorît de Perseu. Cînd romanii au cucerit Joppa, ei au dus în Italia acel schelet, ca pe-un trofeu. Ceea ce mi se pare cel mai ciudat și mai grăitor lucru din această poveste este faptul că Iona a pornit pe

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
referindu-se, dar, la balenă; de fapt, unele versiuni ale Bibliei folosesc însuși termenul de balenă. De altfel, gloria isprăvii Sfîntului Gheorghe ar fi în mare parte știrbită dacă acesta s-ar fi bătut cu o reptilă tîrîtoare, în loc să înfrunte monstrul cel mai mare al adîncurlior. Orice om e în stare să ucidă un șarpe, dar numai un Perseu, un Sfîntul Gheorghe sau un Coffin are curajul să se repeadă asupra unei balene. Să nu ne lăsăm înșelați de reprezentările acestei

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
la el, ca un ogar ținut de stăpînul lui într-o lesă. Balena intră în agonie, parîma de remorcare era slăbită, iar dibaciul aruncător de lance se așază la pupa și, cu mîinile încrucișate pe piept, contemplă în tăcere sfîrșitul monstrului. Capitolul LXXXIV FÎNTÎNA Faptul că timp de șase mii de ani - și cine știe de cîte milioane de ani înainte - balenele au stropit marea și au aghezmuit grădinile din adîncuri, cu cădelnițele lor; faptul că, de cîteva secole încoace, mii

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
în gîndurile mele, după șase cești de ceai fierbinte, în mansarda-mi cu acoperișul de țigle subțiri, în cîte o după-amiază de august, este poate un argument în plus pentru ipoteza mea. Cît de nobil ne apare puternicul și cețosul monstru, cînd îl vedem plutind solemn pe o mare calmă, tropicală, cu uriașu-i cap străjuit de un baldachin de aburi, țesut parcă de meditațiile sale incomunicabile, aburi prin care vezi uneori arcuindu-se curcubeul, ca și cum însuși Cerul și-ar pune pecetea

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
vedem plutind solemn pe o mare calmă, tropicală, cu uriașu-i cap străjuit de un baldachin de aburi, țesut parcă de meditațiile sale incomunicabile, aburi prin care vezi uneori arcuindu-se curcubeul, ca și cum însuși Cerul și-ar pune pecetea pe gîndurile monstrului! Căci, vedeți dumneavoastră, curcubeiele nu vizitează văzduhul pur, ci strălucesc doar prin aburi. Tot astfel, prin cețurile dese ale minții mele năpădite de îndoieli, scapără din cînd în cînd cîte o intuiție dumnezeiască, luminîndu-mi cu o rază cerească negura. Și

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
se răsucește niciodată. La om, ca și la pește, zvîrcolirile sînt un semn de inferioritate. Singurul mijloc de propulsie de care dispune balena, e coada ei. încolăcindu-și-o sub trup ca pe-un sul, apoi trăgîndu-și-o înapoi cu repeziciune, monstrul realizează acea stranie mișcare în salturi, cu care înoată cînd e furios. Aripile laterale îi slujesc doar drept cîrmă. 2) Faptul că, atunci cînd se bate cu un alt cașalot, cașalotul își folosește numai capul și falca, dar recurge mai

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
acestor filantropi oacheși că-l ajutau să se grăbească și mai mult spre ținta propusă; ei nu erau astfel decît niște bice și niște pinteni. Cu luneta subsuoară, Ahab se plimba de colo pînă colo pe punte, privind cînd spre monștrii din față, pe care-i urmărea, cînd spre pirații setoși de sînge, care-l urmăreau pe el; cam așa cred că vedea lucrurile în mintea lui. Iar cînd se uita la pereții verzui ai defileului acvatic prin care plutea corabia

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
deodată, o încetinire generală a mișcărilor turmei ne dădu a înțelege că balenele erau acum sub înrîurirea acelei buimăceli stranii, care pare să le paralizeze voința și care, cînd e observată de vînători, îi face pe aceștia, să spună că monstrul a „căpiat“. Rîndurile compacte în care înotaseră pînă acum cu atîta repeziciune și rîvnă, se rupseră dezordonat și, aidoma elefanților regelui Por în bătălia cu Alexandru cel Mare, balenele părură să-și piardă mințile, consternate. Risipindu-se care încotro, în

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
spre inima turmei, tîrîndu-ne după el. Deși, în asemenea împrejurări, această mișcare a balenei rănite nu e cîtuși de puțin neobișnuită - ba, chiar e de așteptat - ea reprezintă una din cele mai primejdioase faze ale vînătorii, căci în clipa cînd monstrul te atrage din ce în ce mai adînc în turma înnebunită, îți poți lua rămas bun de la viața normală; nu mai exiști decît într-o stare de delir. Oarbă și surdă, balena gonea, ca și cum ar fi vrut, prin simpla forță a vitezei sale, să

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
o stare de delir. Oarbă și surdă, balena gonea, ca și cum ar fi vrut, prin simpla forță a vitezei sale, să se descotorosească de lipitoarea de fier ce i se înfipsese în cîrcă; iar ambarcațiunea noastră, împresurată din toate părțile de monștrii înnebuniți, își croia drum printr-un vîrtej de spumă, întocmai ca o corabie care, împresurată de ghețari în timpul unei furtuni, încearcă să se strecoare prin păienjenișul canalelor și strîmtorilor, știind că acestea ar putea să se închidă peste ea în

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
de imaginat chiar în istoria vînătorii de balene; alergase așa, cu sapa tăioasă în spinare, iar aceasta îi sfîșia adînc carnea, deoarece capătul liber al parîmei de care era prinsă sapa se încurcase în saula de harpon încolăcită în jurul cozii monstrului, încît acesta, înnebunit de durere, bătea violent apa cu coada-i mlădioasă, izbind în jur cu sapa, care-i rănea și-i omora pe propriii săi tovarăși. Acest spectacol înfiorător păru să smulgă turma din apatie. Cașaloții de la marginea lacului

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
un asemenea hoit este de calitate foarte proastă și nu miroase cîtuși de puțin a esență de trandafiri. Apropiindu-ne și mai mult, odată cu briza ce se stingea - am văzut că baleniera franceză tîra după ea și un al doilea monstru, care părea să fie și mai puturos decît cel dintîi. într-adevăr se dovedi a fi unul dintre acei cașaloți îndoielnici care par să se usuce și să moară de un fel de dispepsie sau de indigestie, lăsîndu-și cadavrele aproape

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
să-l îndemne ulterior să se înarmeze cu cît mai mult curaj, căci, îi spunea el, putea să aibă nevoie adesea de așa ceva. La cea de-a doua coborîre a lui în ambarcațiune, aceasta ajunse chiar lîngă balenă, iar cînd monstrul fu atins de harpon și-și dădu bobîrnacul obișnuit, lovitura nimeri chiar sub locul unde ședea bietul Pip. în buimăceala și-n consternarea lui, negrișorul sări fără să vrea, cu vîsla în mînă, peste bord, dar în așa fel, încît

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
harpon aflat la îndemînă, l-am înfipt în acel strămoș venerabil. Dar, îți jur pe Dumnezeul meu, domnule, în clipa următoare eram mai orb ca un liliac, amîndoi ochii-mi erau încețoșați de o spumă neagră, prin care întrezăream coada monstrului, ridicată drept în văzduh, ca un turn de marmoră! N-avea nici un rost să încerc să fac cale întoarsă. Dar, pe cînd bîjbîiarn acolo, în beznă, deși era în plină amiază, iar soarele strălucea ca bijuteriile coroanei - pe cînd căutam

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
înotăm voinicește. Ca să scap de loviturile-i cumplite, m-am agățat zdravăn de prăjina harponului înfipt în balenă și am stat o clipă așa, ca o lipitoare. Dar un val înalt m-a luat pe sus și, în aceeași clipă, monstrul, făcînd un salt înainte, a plonjat fulgerător, iar vîrful de fier al celui de-al doilea harpon, trecînd pe lîngă mine, m-a prins își căpitanul englez își duse mîna sub umăr), da, chiar aici m-a pocnit, de-am

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
izbit din nou faptul, repetat de atîtea ori în această carte, că scheletul balenei nu este cîtuși de puțin un tipar al formei sale definitive. Cea mai mare dintre coastele cașalotului din Tranqua - cea din mijloc - ocupa acea parte a monstrului care, în viață, este cea mai adîncă. Or, cea mai mare adîncime a trupului acelui cașalot trebuie să fi fost de cel puțin șaisprezece picioare, pe cînd coasta respectivă măsura numai opt picioare, ceea ce înseamnă că ea nu putea să

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
și zidar, precum și mare săpător de șanțuri, canale și fîntîni, de crame, beciuri și puțuri de tot felul. Tot în chip de introducere, vreau să-i amintesc cititorului că, pe cînd în straturile geologice mai vechi se găsesc fosilele unor monștri a căror speță a dispărut aproape în întregime, fosilele descoperite ulterior, în așa-numitele formațiuni terțiare, par să constituie legătura sau cel puțin inelele intermediare între ființele preistorice și cele despre care se spune că urmașii lor depărtați au intrat

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
pe vremea lui Napoleon pentru construcția marilor docuri din Anvers. Cuvier a afirmat că aceste fragmente aparținuseră unei specii de leviatan cu totul necunoscută. Dar cea mai uimitoare dintre toate relicvele de cetacee este uriașul schelet, aproape întreg, a unui monstru dispărut ca specie, descoperit în 1842 pe plantația judecătorului Creagh din Alabama. Cuprinși de panică, sclavii superstițioși din împrejurimi l-au luat drept scheletul unuia dintre îngerii izgoniți din cer. Medicii din Alabama au susținut că-i vorba de scheletul

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
dintre îngerii izgoniți din cer. Medicii din Alabama au susținut că-i vorba de scheletul unei reptile uriașe, căreia i-au dat numele de „Basilosaurus“. Dar anatomistul englez Owen, căruia i s-au trimis peste ocean cîteva mostre din oasele monstrului, a constatat că așa-zisa reptilă nu era altceva decît o balenă - dintr-o specie dispărută ce-i drept; ceea ce ilustrează grăitor faptul, subliniat în repetate rînduri în această carte, că scheletul unei balene nu dă decît o foarte vagă

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
decît o balenă - dintr-o specie dispărută ce-i drept; ceea ce ilustrează grăitor faptul, subliniat în repetate rînduri în această carte, că scheletul unei balene nu dă decît o foarte vagă idee despre forma trupului său viu. Owen a rebotezat monstrul, dîndu-i numele de „Zeuglodon“ iar în raportul pe care l-a citit în fața societății de Geologie din Londra, a afirmat că e vorba de una dintre cele mai extraordinare făpturi, care-a dispărut în urma schimbărilor suferite de scoarța terestră. Ori

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]