5,301 matches
-
viață și/sau generale și care își asumă răspunderea de a acoperi cheltuielile cu serviciile medicale prevăzute în contractul de asigurare voluntară de sănătate, inclusiv coplata stabilită în condițiile legii, precum și sucursala unei societăți de asigurare ori a unei societăți mutuale, dintr-un stat membru al UE sau aparținând SEE, care a primit o autorizație de la autoritatea competentă a statului membru de origine în acest sens; ... c) furnizor de servicii medicale - persoana fizică sau juridică autorizată de Ministerul Sănătății să acorde
LEGE nr. 95 din 14 aprilie 2006 (**republicată**)(*actualizată*) privind reforma în domeniul sănătăţii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/272296_a_273625]
-
Grupului de coordonare. ... (5) Reprezentantul ANMDM la Grupul de coordonare este obligat să asigure confidențialitatea și să nu dezvăluie informații de nicio natură care fac obiectul secretului profesional, chiar după încheierea îndatoririlor acestuia. ... Secțiunea a 5-a Procedura de recunoaștere mutuală și procedura descentralizată Articolul 743 (1) În scopul obținerii autorizației de punere pe piață în România și în încă unul sau mai multe state membre ale UE, un solicitant depune cereri însoțite de dosare identice la ANMDM și la autoritățile
LEGE nr. 95 din 14 aprilie 2006 (**republicată**)(*actualizată*) privind reforma în domeniul sănătăţii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/272296_a_273625]
-
pronunției și al ortografiei. Norvegienii înțeleg suedeza cu un pic de dificultate, iar danezii un pic mai greu decât norvegienii. În împrejurimile orașului Malmö (care este foarte apropiat de Copenhaga, capitala Danemarcei) este înregistrată zona cu cea mai mare inteligibilitate mutuală, loc în care populația înțelege ambele limbi cu ușurință fără a avea studii. În Suedia există cinci limbi care sunt cunoscute drept limbi minoritare în această țară (finlandeza, meänkieli, sami, romani și idiș). Deși este vorbită de către majoritatea populației, suedeza
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
autoritățile militare sovietice, incidentele încheindu-se, de mai multe ori, cu victime. Posesia sovietică asupra insulei Șerpilor a fost confirmată prin Tratatul încheiat între Guvernul Republicii Populare Române și Guvernul Uniunii Sovietice cu privire la regimul frontierei româno-sovietice, de colaborare și asistență mutuală, semnat la București la 27 februarie 1961. După anul 1980, odată cu descoperirea de rezerve considerabile de țiței (10 milioane de tone) și de gaze naturale (1 miliard m³), interesul pentru împrejurimile insulei a crescut mult. Convenția O.N.U. asupra
Insula Șerpilor () [Corola-website/Science/297700_a_299029]
-
confirmat dispozițiile tratatului Româno-Sovietic de la București din 27 februarie 1961, și a fost confirmat la rândul lui (penru a treia oară în ceeace privește insula Șerpilor) de către Tratatul dintre România și Ucraina privind regimul frontierei de stat, colaborarea și asistența mutuală în problemele de frontieră, semnat la Cernăuți la data de 17 iunie 2003. Pe insulă, în jurul farului odinioară românesc, a fost stabilită o garnizoană militară care face parte din sistemul de pază și apărare a granițelor de stat ale Ucrainei
Insula Șerpilor () [Corola-website/Science/297700_a_299029]
-
să impună forme nedemocratice de guvernământ. Între 1947-1949, Norvegia, Grecia, Turcia și alte țări vest-europene sunt amenințate datorită blocadei Berlinului. În 1947 are loc Tratatul de la Dunkirk, tratat de apărare colectivă între Franța și Marea Britanie prin care își asumau asistență mutuală în cazul unui "atac german" asupra uneia dintre ele și prevenirea Germaniei de a redeveni o mare putere. În 1948 este încheiat Tratatul de la Bruxelles între Franța, Marea Britanie, Belgia, Olanda și Luxemburg care prevedea colaborare economică, socială și culturală prin
Organizația Tratatului Atlanticului de Nord () [Corola-website/Science/296611_a_297940]
-
implementarea Acordului de pace pentru Bosnia-Herțegovina. Trupe rusești puteau colabora cu IFOR și SFOR: NATO și Rusia pot colabora efectiv la construirea securității în Europa. Pe 27 mai 1997 este încheiat Actul fondator NATO - Rusia prin care erau asigurate relații mutual de cooperare și securitate și se creează un nou forum pentru continuarea dezvoltării: Consiliul permanent reunit NATO-Rusia (PJC). PJC a fost principala instanța pentru consultări NATO-Rusia. Obiectivul era construirea de nivele superioare de încredere prin asigurarea unui mecanism pentru consultări
Organizația Tratatului Atlanticului de Nord () [Corola-website/Science/296611_a_297940]
-
obiectivelor Actului fondator prin deschiderea unui Birou de Informații NATO la Moscova. Actul fondator NATO-Rusia este încheiat pe 10 decembrie 1996 că urmare a solicitării a Miniștrilor de Externe ai NATO după 4 luni de negocieri. Actul fondator asupra relațiilor mutuale, cooperării și securității între NATO și Federația Rusă a fost semnat la Paris la 27 mai 1997 , un angajament de durata cu scopul obținerii unei păci cuprinzătoare și durabile în zona Euro-Atlantică pentru stabilirea unei relații mai strânse. Preambulul documentului
Organizația Tratatului Atlanticului de Nord () [Corola-website/Science/296611_a_297940]
-
politic și istoric al relațiilor NATO - Rusia.Cele patru secțiuni ale documentului descriu principiile și mecanismele: Pe scurt, Actul fondator reprezintă un angajament reciproc de întrajutorare pentru menținerea unui continent stabil, al păcii și nedivizat, pe baza parteneriatului și interesului mutual , fiind o înțelegere politică, nu tratat. Consiliul permanent reunit NATO-Rusia (PJC) a fost prima dată la 18 iulie 1997 , fiind centrul eforturilor de constituire a încrederii, depășire a peceptiilor eronate și dezvoltare a unui tipar pentru cooperare și consultări regulate
Organizația Tratatului Atlanticului de Nord () [Corola-website/Science/296611_a_297940]
-
() este o limbă din familia limbilor germanice de nord sau scandinave, vorbită în majoritate de către aproximativ 9 milioane de oameni în Suedia și alte zone din Finlanda, unde are același statul legal cu limba finlandeză. Suedeza este inteligibilă mutual cu norvegiana și cu daneza. Împreună cu celelalte limbi germanice de nord, suedeza are la origine nordica veche, limba comună a popoarelor germanice care au trăit în Scandinavia în timpul perioadei vikinge. Este în prezent limba scandinavă cu cel mai mare număr
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
anume norvegiana, islandeza și feroeza. În ciuda acestor fapte, analize mai recente asupra limbilor în discuție separă limbile germanice de nord în limbi "scandinave insulare" (feroeza și islandeza) și "scandinave continentale" (suedeză, daneză și norvegiană). Aceste rezultate sunt bazate pe inteligibilitatea mutuală a limbilor continentale, care se datorează influenței est-scandinave (în special daneze) din timpul mileniului trecut asupra limbii norvegiene, dar și depărtării acestei limbi de feroeză și islandeză. Pe baza criteriului general al inteligibilității mutuale, limbile scandinave continentale ar putea fi
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
Aceste rezultate sunt bazate pe inteligibilitatea mutuală a limbilor continentale, care se datorează influenței est-scandinave (în special daneze) din timpul mileniului trecut asupra limbii norvegiene, dar și depărtării acestei limbi de feroeză și islandeză. Pe baza criteriului general al inteligibilității mutuale, limbile scandinave continentale ar putea fi considerate dialecte ale unei limbi scandinave comune. Totuși, din cauza mai multor secole de neînțelegeri între Danemarca și Suedia, printre care se numără și o serie de războaie din secolele XVI - XVIII și ideile naționaliste
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
fi orice între „limbă standard” și „dialect rural”. Toate dialectele suedeze, cu excepția unor varietăți foarte diferențiate precum cele din Dalarna, Norrbotten și, în într-o oarecare măsură, din Gotland, pot fi considerate ca făcând parte dintr-un continuum dialectal comun, mutual inteligibil. Este posibil ca acest continuum să includă și dialecte ale limbii norvegiene și daneze. Exemplele date mai jos au fost luate de la SweDia, un proiect de cercetare asupra dialectelor suedeze moderne. Grupurile de dialecte sunt acelea acceptate în mod
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
dintre statele membre ale UE sunt și membre ale NATO iar restul statelor membre au o politică de neutralitate. Totuși, compatibilitatea dintre neutralitatea lor și calitatea de membru al UE este disputată (inclusiv de Primul Ministru al Finlandei) iar solidaritatea mutuală în cazul unor dezastre, atacuri teroriste și agresiuni armate este acoperită de Articolul 42 (7) al Tratatului Uniunii Europene și Art. 222 din Tratatul Consolidat pentru Funcționarea Uniunii Europene. Uniunea vest-europeană, o alianță militară cu o clauză de apărare colectivă
Uniunea Europeană () [Corola-website/Science/296605_a_297934]
-
sau Tratatul de la Varșovia, numit în mod oficial Tratatul de prietenie, cooperare și asistență mutuală a fost o alianță militară a țărilor din Europa Răsăriteană și din Blocul Răsăritean, care voiau să se apere împotriva amenințării pe care o percepeau din partea alianței NATO (care a fost fondată în 1949). Crearea Pactului de la Varșovia a fost
Pactul de la Varșovia () [Corola-website/Science/298320_a_299649]
-
în mod formal din , deși această țară încetase să mai sprijine pactul încă din 1962. Conducătorul României, Nicolae Ceaușescu, a denunțat invazia atât ca pe o violare a legilor internaționale, cât și ca pe o încălcare a principiilor de neintervenție mutuală în afacerile interne, spunând că autoapărarea colectivă împotriva agresiunii externe era singura misiune autorizată a Pactului de la Varșovia. NATO și Pactul de la Varșovia nu au intrat niciodată în conflicte armate directe, dar au fost părți în Războiul rece pentru mai
Pactul de la Varșovia () [Corola-website/Science/298320_a_299649]
-
cunoscută mai ales (în mod greșit) ca Unio Trium Nationum, încheiată în 16 septembrie 1437 în contextul Răscoalei de la Bobâlna conduse de Antal Nagy Budai. Prin această înțelegere cele patru națiuni (în sensul medieval al termenului) și-au promis sprijin mutual împotriva primejdiilor din afară (expansiunea otomană) și dinăuntru (răscoalele țărănești), fapt care a dus la excluderea tacită a românilor, evreilor, grecilor și armenilor de la viața politică a Transilvaniei. De-a lungul reformei protestante, majoritatea sașilor au trecut la Lutheranism. Principatul
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
cunoscută sub denumirea "Unio Trio Nationum"), realizată la o adunare comună ținută la Căpâlna - lângă Dej, aristocrația maghiară, clerul, sașii și secuii (țăranii români și maghiari fiind excluși) s-au angajat (după răscoala de la Bobâlna) să-și dea ajutor militar mutual împotriva unor posibile răscoale viitoare ale iobagilor și împotriva pericolului extern, turcii ( Imperiului Otoman). În 1506 la Lutița, la "Adunarea Națională Secuiască" prima dată s-au luat principalele hotărâri privind autonomia și autoguvernarea secuimii. Cu 40 de ani înainte de acest
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
serie de acte teroriste declanșate de diferite grupări palestiniene împotriva populației civile israeliene. 15 noiembrie 1988 - Yasser Arafat proclamă, în exil, la Alger, Statul Palestina. 13 septembrie 1993 - după mai multe luni de negocieri secrete Israelul și OEP se recunosc mutual și semnează la Oslo o „Declarație de principii”, cu recunoașterea autonomiei palestiniene în vederea unei reglementări permanente. Arafat declară solemn, în numele poporului palestinian, că renunță total și definitiv la terorism (în realitate, activitatea teroristă palestiniană va continua fiind acționată de grupări
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
de succesiune la tron a fiicei sale Maria Terezia și a urmașilor ei. "Legile delegației" Cisleithaniei și Transleithaniei stabileau care erau afacerile / domeniile pe care ambele state trebuiau să le gestioneze împreună. Uniunea vamală și comercială cu monedă comună, libertate mutuală de înregistrare a firmelor și recunoaștere mutuală în lipsa formelor administrative a înregistrării întreprinderilor și a patentelor era un acord voluntar al ambelor state. Împăratul Austriei era, prin uniune personală, și Rege al Ungariei, ceea ce îl făcea în același timp Rege
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
Maria Terezia și a urmașilor ei. "Legile delegației" Cisleithaniei și Transleithaniei stabileau care erau afacerile / domeniile pe care ambele state trebuiau să le gestioneze împreună. Uniunea vamală și comercială cu monedă comună, libertate mutuală de înregistrare a firmelor și recunoaștere mutuală în lipsa formelor administrative a înregistrării întreprinderilor și a patentelor era un acord voluntar al ambelor state. Împăratul Austriei era, prin uniune personală, și Rege al Ungariei, ceea ce îl făcea în același timp Rege al Croației și Slavoniei. Aceasta se întâmpla
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
limbi germanice au fost împărțite în trei grupe: limbi germanice de vest, de est și de nord. Relația exactă dintre ele este greu de determinat doar din evidențele rare provenite de la inscripțiile runice, dar se știe că ele au rămas mutual inteligibile în timpul Perioadei de Migrații , astfel unele varietăți individuale sunt dificil de clasificat. Unele inscripții runice datând din secolele XVIII și IX au supraviețuit (cum ar fi Piatra Eggjum și Piatra Rök), unele texte în alfabetul latin din secolul al
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
în timp ce varietățile nordice au rămas neafectate de către acest fenomen lingvistic. Grupa nordică a limbilor germanice, pe de altă parte, au rămas unificate după 1000 d.Hr.; de fapt, limbile scandinavice continentale (suedeza, daneza și norvegiana) încă păstrează o oarecare inteligibilitate mutuală. Diferențele dintre limbile vestice continentale și insulare (cum este islandeza) se datorează în mare parte datorită faptului că gramatica limbii nordice veche a rămas practic neschimbată, în timp ce a celor continentale s-a schimbat foarte multe. Limba engleză are statut oficial
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
000 de "investitori". La data de 3 Iulie 1995 este înființată și înregistrată în municipiul Constanța, de către afaceristul Sorin Ovidiu Vîntu firma SOV INVEST SA, cu sediul social pe Bulevardul Mamaia la numărul 288. SOV INVEST specializată în administrarea fondurilor mutuale avea ca acționar pe Sorin Ovidiu Vîntu prin intermediul Societatea Generală de Investiții SRL cu 80% din capital. Fondul Național de Investiții () a fost constituit prin Contractul de Societate Civilă din 17 August 1995, încheiat între Societatea Generală de Investiții SRL
FNI () [Corola-website/Science/317695_a_319024]
-
Costescu, fiecare parte subscriind câte 2,5 milioane de lei (ROL). Cu un capital de 100 de milioane de lei (ROL) depus la Banca Agricolă SA, obiectul principal de activitate al SOV Invest a fost încă de la înființare “Administrarea Fondului Mutual - Fondul Național de Investiții” iar funcțiile de conducere au fost ocupate de: Ion Andrei - președinte, Petrescu Marian - vicepreședinte și Lotreanu Șerban - vicepreședinte, aceștia fiind numiți de Sorin Ovidiu Vîntu în cadrul Adunării Generale din 17 August 1995. Pentru supravegherea activității FNI
FNI () [Corola-website/Science/317695_a_319024]