5,553 matches
-
și mai importantă este următoarea: "Încălcarea tratatelor încurajează încălcarea lor pretutindeni. Din aceasta derivă atitudinea noastră"183. Inflexibilii irlandezi cereau înființarea unui stat irlandez liber, căruia Iorga i se opunea. Drept pentru care a ridicat problema centrală a oricărei mișcări naționaliste: "Va veni oare vremea cînd popoarele își vor limita ambițiile ca să slujească interesele comune ale civilizației umane?" Iorga invoca faptul că irlandezii nu-și păstraseră limba națională, tradițiile etc., el nu prea acceptînd un asemenea naționalism 184. De Gaulle critica
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mai 1924, partidul său a fuzionat cu Partidul Poporului al lui Argetoianu, considerînd în naivitatea sa că aceasta constituie un aranjament de durată. Pentru Argetoianu, fuziunea aceasta reprezenta un pas vremelnic înainte pe eșichierul politicianismului. Numele noului partid era Partidul Naționalist al Poporului, cu Iorga ca președinte, dar Argetoianu deținea practic puterea 199. Mult mai promițătoare ar fi putut fi negocierile pe care le-a purtat Iorga în primăvara lui 1923 cu Naționaliștii transilvăneni ai lui Maniu și ulterior cu Mihalache
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
erau de o integritate ireproșabilă, amîndoi erau lipsiți de abilitate politică și erau inflexibili în privința idealurilor lor. Maniu era la fel de neclintit în credința sa în democrație și moralitate creștină ca și Iorga în sămănătorismul său. Amîndoi erau patrioți români și naționaliști. Ce păcat pentru România că acești doi oameni nu au putut găsi o platformă comună! Ceva îi deosebea totuși: Iorga era din fire un luptător, pe cînd Maniu era înclinat mai mult spre resemnare și pasivitate. Iuliu Maniu a venit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cîțiva ani, într-un articol polemic apărut în "Revue Slave" (Paris, anul V, vol. 2, aprilie 1928, p. 141), Iorga îi dădea o replică istoricului sovietic Adamov, amintindu-i în batjocură că din moment ce URSS-ul nu poate fi o țară naționalistă, nu poate invoca drepturi asupra Basarabiei prin acțiuni diplomatice sau militare. Iorga explica apoi că "autorul sovietic manifestă clar tendințele anexioniste și naționaliste ale țarilor". Mai mult, Adamov ignora documentele fundamentale privind Basarabia, folosite de Rakovski și de "venerabilul Karamzin
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
replică istoricului sovietic Adamov, amintindu-i în batjocură că din moment ce URSS-ul nu poate fi o țară naționalistă, nu poate invoca drepturi asupra Basarabiei prin acțiuni diplomatice sau militare. Iorga explica apoi că "autorul sovietic manifestă clar tendințele anexioniste și naționaliste ale țarilor". Mai mult, Adamov ignora documentele fundamentale privind Basarabia, folosite de Rakovski și de "venerabilul Karamzin". Iorga sublinia faptul că Adamov îi ignora lucrările sau, dacă le menționa, dădea citate eronate. În timpul guvernului lui Iorga, ororile colectivizării agriculturii din
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
un monolit; el a dominat Legiunea chiar și de dincolo de mormînt. Era moldovean, ca și Iorga, născut la Huși în 1899, ca fiu al camaradului de arme al lui Iorga, Ion Zelea Codreanu, cu care (împreună cu A. C. Cuza) fondase Partidul Naționalist Democrat. Familia lui provenea din Bucovina. Zelea era varianta românizată a numelui Zelinski, un nume ucrainean. Mama lui Codreanu, Elisabeta Brunner, era de origine germană. Cu toate acestea, atît tatăl cît și fiul au devenit naționaliști români înfocați. Astfel, tatăl
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și a adăugat cuvîntul Codreanu, profesia strămoșilor lor fiind cea de pădurar. În tinerețe, Corneliu, ca fiu al marcantului camarad de arme al lui Iorga, a fost educat în spiritul "Neamului românesc" și al sămănătorismului și în cel al visurilor naționaliste ale lui Iorga. La izbucnirea războiului, tînărul Corneliu, care avea abia 17 ani, s-a înscris ca voluntar și l-a însoțit pe tatăl său, ofițer în armata română, în marșul spre Transilvania, dar a fost trimis acasă de comandantul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cu ortodoxia era menținută prin intermediul națiunii, la Codreanu era exact invers. Naționalismul lui Iorga era bazat pe sămănătorism. Dar pentru Nae Ionescu sau Nichifor Crainic, sămănătorismul "nu era suficient de ortodox". Legiunea era pătrunsă de misticism ortodox, nu de "mistica" naționalistă a lui Iorga. Imaginea istoriei românilor constituia pentru Legiune o pasiune constantă și perpetuă. Ei vedeau în ea doar două culori: negru și alb. Aceasta era viziunea lor și asupra lumii. Sacrificiul constituia un element primordial. Așa se explică puternicul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de forțe se schimbase odată cu ocuparea Ținutului Rinului, iar Titulescu și-a supraestimat capacitatea de a rezolva problema Spaniei. Mussolini declanșase între timp un război de jefuire și cucerire a Etiopiei. Ar fi interesant să urmărim evoluția poziției lui Iorga naționalistul și anticolonialistul, care adoptase la început o atitudine politicoasă, dar lipsită de echivoc împotriva ambițiilor italienilor. Așa cum explica el, tineretul italian e minunat, dar Iorga regreta fiecare picătură de sînge vărsată zadarnic în Etiopia, deoarece colonialismul era un lucru de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
vîrtejului, Iorga vedea tot mai mult în rege o garanție a stabilității, mai cu seamă că destabilizarea situației internaționale se reflecta în România printr-o radicalizare a aripii drepte. El repeta fără încetare: "Eu sînt alături de rege". Iorga (ca orice naționalist) spera să realizeze unitatea națională în jurul regelui, continuînd să ia atitudine împotriva partidelor politice și a Legiunii. Continua să spere că va fi solicitat "ca să slujească (interesele) României". La 6 iunie 1936, Iorga s-a întîlnit cu Beneš, aflat în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și într-o himerică cooperare ("latină") italo-franceză. Nu a abandonat niciodată o speranță și mai himerică de a se folosi de Mussolini împotriva revizionismului maghiar. Așa că "zig-zag"-urile lui sentimentale și fanteziste vor continua să se manifeste. Chiar și Partidul Naționalist Democrat al lui Iorga continua să existe, chiar dacă nu mai primea nici un vot. Locul în Senat îi era acordat automat; era ascultat cu respect, întrucît, la urma urmei, era "Învățătorul națiunii". A continuat și războiul Stere, cerînd Senatului în 1934-1935
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ghicitoarea istorică" pe care o reprezintă poporul român. A lucrat febril, cercetînd perioada de aproape un mileniu din istoria românilor din care nu s-au păstrat documente. Dar, spre deosebire de Iorga, Brătianu recunoștea importanța științelor sociale și încerca să respingă romantismul naționalist, acordînd prioritate surselor și documentelor. Va muri tragic în 1953 în închisoarea specială pentru foștii lideri politici români de la Sighet. Cauza morții sale a rămas neelucidată 153. Familia celui de al doilea protagonist, C. C. Giurescu, provenea din Moldova. Giurescu va
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
A scoate în evidență numeroasele erori mărunte ale lui Iorga pare un efort meschin. Descartes sau dr. Samuel Johnson nu sînt autorități absolute nici măcar în privința lui Wesley, ca să nu mai vorbim de înțelegerea lui Iorga sau a oricărui alt istoric naționalist romantic. Ca să-l înțelegi pe Iorga nu trebuie folosită metoda lui Samuel Johnson, ci mai curînd cea a unui alt profesor de istorie, Charles de Gaulle. Puțin înainte de moarte, la sesiunea Academiei Române, Iorga s-a referit tocmai la acest subiect
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lui Carol cum că "Legiunea este o agenție germană aflată în solda Germaniei", nu există nici o dovadă sigură în privința aceasta. Așa cum arată studiul lui Armein Heinen, putem să nu ținem cont de ea. "Autofinanțarea este condiția preliminară a oricărei mișcări naționaliste extremiste"19, afirmă Heinen. Hitler prefera să-i facă curte regelui Carol decît să coopereze cu Legiunea, în ciuda simpatiilor lui platonice. Acesta este motivul pentru care nu încuraja revizionismul maghiar. Carol avea o bună șansă de a deveni proconsulul lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lui Iorga. La alegeri, majoritatea evreilor îi votau pe liberali și Iorga știa acest lucru. Deși nu se poate spune că nu făcea eforturi susținute ca să le cîștige voturile! Chiar a publicat pamflete electorale în idiș, expunînd programul Partidului său Naționalist Democrat și a încercat să formeze un corp electoral evreiesc. Situația evreilor era atît de precară încît ei nu-și puteau permite vise romantice sămănătoriste. În perioada interbelică, mai exista o problemă pe care Iorga și majoritatea românilor trebuiau să
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
abolit viața și libertățile politice, a suspendat Constituția și a proclamat în locul acesteia o Constituție corporatistă fascistă. A suspendat procesele cu jurați și a introdus brutalitatea nelimitată a poliției și excesele birocratice. Noul guvern era alcătuit din foarte multe valori (naționaliste). Primu-ministru era Patriarhul Miron Cristea, iar din guvern mai făceau parte Mareșalul Alexandru Averescu, Alexandru Vaida-Voievod, generalul A. Văitoianu, G. Mironescu și Constantin Argetoianu. Ministru al apărării era generalul Ion Antonescu, iar la Externe era Gheorghe Tătărăscu. Cel mai important
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nici Franța, nici Germania nu se află acolo". Iorga aștepta nerăbdător înfăptuirea solidarității "națiunilor mici" în cadrul atacului iminent 97. Iorga a trasat linia de demarcație dintre naționalismul său și un naționalism pe care el îl considera incompatibil cu omenirea, extremismul naționalist reprezentat de Hitler și de Legiune. El sublinia că spiritul lor este incompatibil cu spiritul și mentalitatea țăranului român. Chiar și misticismul Legiunii era patetic și morbid. Urma condamnarea așa-numitelor "imperii noi", care erau fondate fără umanism, fără nici un
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
el, literatura era pentru Iorga "oglinda sufletului națiunii". De pe vremea sămănătorismului și pînă la sfîrșitul vieții sale, literatura devenise un cîmp de bătălie important pentru el, unul esențial, pe care milita cu îndărătnicie. Orice nu se încadra în "realismul său naționalist", formînd și modelînd sufletul național românesc pe linia sămănătorismului sau orice nou "curent nesănătos" (venind din afara sau din interiorul României) care ar fi putut interveni în procesul instructiv-educativ al naționalismului cultural și în formarea omului sămănătorist trebuia criticat, condamnat și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Enescu sau Brâncuși nu-i puteau trezi interesul și pasiunea pe care le avea el pentru literatură. Iorga continua să se opună oricărui curent literar modern (ca simbolismul, futurismul sau suprarealismul). Se opunea pînă și realismului cu aceeași vigoare "realist naționalistă" cu care sovieticii se opuneau adevăratei literaturi realiste (în ciuda marilor tradiții rusești), atunci cînd aceasta contrazicea lumea propagandistă visată de ei. Atît sovieticii cît și Iorga fiecare în felul lor voiau să prezinte cititorilor lor nu cum stăteau lucrurile în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
al literaturii (tot conform lui Iorga) de a educa, de a prezenta satul ideal sămănătorist, așa cum trebuia să fie! Lovinescu avea dreptate afirmînd că operele de critică literară ale lui Iorga reprezintă "fie principii estetice vagi, fie considerații etice și naționaliste"112. Pozitivismul nu i se potrivea lui Iorga mai mult decît Descartes. Gheorghe Bogdan-Duică, cumnatul lui (profesor de literatură la Universitatea din București), era pozitivist. Spre deosebire de relațiile păstrate cu Ion Bogdan, din cauza controversei sale literare cu Bogdan-Duică, abia își vorbeau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ale vieții românești de la periferia societății acelei vremi. El a introdus în literatura română estetica urîtului (inter alia), l-a șocat pe Iorga descriind două pisici făcînd dragoste într-un copac). Înțelegem ostilitatea resimțită de Iorga, dat fiind "realismul (său) naționalist", față de arta lui Arghezi. Dacă existaseră vreodată "curente nesănătoase", acestea erau! Tudor Arghezi a fondat, în 1928, o publicație literară, "Bilete de papagal". Aceasta apărea în format mic și în culori țipătoare. Așa cum sugera numele publicației, "Bilete de papagal", era
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de o viață și răspunsul la atacurile Școlii noi a fost Istoria românilor în zece volume, publicată între 1936 și 1939. În cadrul acestor volume, Iorga reafirma aproape tot ceea ce spusese despre istoria românilor. Ele pot fi considerate drept o interpretare naționalistă și patriotică a trecutului românilor. Volumele acestea prezentau trecutul României în viziunea lui Iorga. El prezintă totuși o galerie remarcabilă de portrete de părinți și voievozi în cea mai bună manieră de reconstituire. Iorga încearcă să găsească un loc pentru
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
inferior, care merită disprețul nostru". A continuat să țină cursuri la acest institut pînă în primăvara anului 1940, ocupîndu-se de soarta statelor balcanice și de Silezia. Iorga nu și-a întrerupt activitățile din cadrul Ligii culturale. A continuat să conducă Partidul Naționalist Democrat pînă în februarie 1938, cînd Dictatura Regală a dizolvat toate partidele politice. A rămas editor al "Neamului românesc", al "Neamului românesc pentru popor" și al "Neamului românesc literar", deși postul de "director administrativ" era ocupat de Nicolae Georgescu-Cocoș, un
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cerut armistițiu. Finalul tragic", scria Iorga. El afirma că "îi tremură mîinile" scriind aceste rînduri și că nu îndrăznește să-l judece pe mareșalul Pétain, "cel mai glorios dintre soldații francezi. Doar timpul îi va judeca teribilul act". Ca luptător naționalist, Iorga privea lucrurile în perspectivă și în profunzime: "dar armata nu înseamnă națiunea, în acest moment îngrozitor trebuie să ne retragem pe (tărîmul) spiritului, deoarece temeliile spiritului nu pot fi distruse", el constituind "o căutare a libertății și a dreptății
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
națiunea, în acest moment îngrozitor trebuie să ne retragem pe (tărîmul) spiritului, deoarece temeliile spiritului nu pot fi distruse", el constituind "o căutare a libertății și a dreptății"5. În aceeași zi, apelul făcut la radio de un alt istoric-politician naționalist îi dădea o replică lui Iorga ca un ecou, ca într-un dialog: Șefii care se află de mulți ani în fruntea armatei franceze au format un guvern. Guvernul acesta, constatînd înfrîngerea armatelor noastre, a intrat în legătură cu inamicul pentru a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]