KorAP: Find »[drukola/base=nazist & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...208 209 210 ...214 >

5,339 matches

Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286

au fost aduși În fața tribunalelor de denazificare create În martie 1946 și conduse de nemți, sub ochiul atent al Aliaților. Civilii germani au fost duși În vizite obligatorii În lagărele de concentrare și puși să privească pelicule ce ilustrau atrocitățile naziste. Profesorii naziști au fost concediați, bibliotecile reaprovizionate, iar proviziile de hârtie au fost atribuite de Aliați unor noi proprietari și editori, cu vederi indiscutabil antinaziste. Chiar și aceste măsuri s-au lovit de o opoziție considerabilă. La 5 mai 1946

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
aduși În fața tribunalelor de denazificare create În martie 1946 și conduse de nemți, sub ochiul atent al Aliaților. Civilii germani au fost duși În vizite obligatorii În lagărele de concentrare și puși să privească pelicule ce ilustrau atrocitățile naziste. Profesorii naziști au fost concediați, bibliotecile reaprovizionate, iar proviziile de hârtie au fost atribuite de Aliați unor noi proprietari și editori, cu vederi indiscutabil antinaziste. Chiar și aceste măsuri s-au lovit de o opoziție considerabilă. La 5 mai 1946, viitorul cancelar

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
editori, cu vederi indiscutabil antinaziste. Chiar și aceste măsuri s-au lovit de o opoziție considerabilă. La 5 mai 1946, viitorul cancelar vest-german Konrad Adenauer critica public măsurile de denazificare Într-o cuvântare la Wuppertal, cerând ca „tovarășii de drum naziști” să fie lăsați În pace. Două luni mai târziu, Într-un discurs adresat noii sale Uniuni Creștin-Democrate, el repeta: denazificarea durează prea mult și nu folosește la nimic. Adenauer era sincer Îngrijorat. În opinia lui, confruntarea germanilor cu crimele naziste

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
naziști” să fie lăsați În pace. Două luni mai târziu, Într-un discurs adresat noii sale Uniuni Creștin-Democrate, el repeta: denazificarea durează prea mult și nu folosește la nimic. Adenauer era sincer Îngrijorat. În opinia lui, confruntarea germanilor cu crimele naziste - prin procese, tribunale sau proiecte de reeducare - risca mai degrabă să exacerbeze naționalismul decât să inspire căință. Tocmai pentru că nazismul avea rădăcini atât de adânci În această țară, viitorul cancelar considera mai prudent să permită și chiar să Încurajeze tăcerea

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
ce făptuiseră, ei și liderii lor, fiind mai preocupați de neajunsurile personale (penuria de alimente, de locuințe etc.) decât de calvarul victimelor din Întreaga Europă. Ba chiar pozau ei Înșiși În victime, considerând procesele criminalilor și celelalte confruntări cu ororile naziste o răfuială a aliaților victorioși cu un regim defunct 3. Cu câteva excepții notabile, autoritățile politice și religioase din Germania postbelică și liderii firești ai țării (din profesiile liberale, justiție, administrația publică) erau cei mai compromiși dintre toți. De aceea

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
1951, 94% dintre judecători și procurori, 77% dintre angajații Ministerului de Finanțe și 60% dintre lucrătorii În Ministerul regional al Agriculturii erau ex-naziști. În 1952, unul din trei funcționari ai Ministerului de Externe de la Bonn era fost membru al Partidului Nazist. Din nou-constituitul corp diplomatic vest-german, 43% erau foști membri SS și alți 17% făcuseră parte din Gestapo sau SD*. Hans Globke, mâna dreaptă a cancelarului Adenauer În anii ’50, era omul care fusese Însărcinat să comenteze oficial legile de la Nürnberg

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Farben și Krupp, au fost eliberați rapid și au reintrat În viața publică, foarte puțin șifonați. Până În 1952, Fordwerke, divizia germană a companiei americane Ford, și-a reconstituit integral echipa de management superior din anii lui Hitler. Până și judecătorii naziști și medicii lagărelor de concentrare, condamnați sub jurisdicție americană, și-au văzut sentințele reduse sau preschimbate de către Înaltul Comisar american John J. McCloy. Rezultatele sondajelor de opinie din primii ani postbelici confirmă insuccesul eforturilor aliate. În octombrie 1946, când procesul

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
fost mai bine dacă pe teritoriul Germaniei nu s-ar fi aflat evrei. Dar de ce să ne mirăm, când În același an 1952, 25% dintre cetățenii Republicii Federale aveau o „părere bună” despre Hitler. În zona ocupată de sovietici, moștenirea nazistă era tratată puțin altfel. Deși la procesul de la Nürnberg au luat parte judecători și avocați sovietici, În Est, denazificarea a Însemnat mai ales pedepsirea colectivă a naziștilor și eliminarea nazismului din toate sferele existenței. Conducerea comunistă locală știa prea bine

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
producătoare din Germania au picat testul istoriei”. Adenauer și majoritatea politicienilor din Germania de Vest nu mergeau atât de departe, cel puțin nu În public. Dar pe Ulbricht, ca și pe șefii lui sovietici, Îl interesa mai puțin pedepsirea crimelor naziste și mai mult instalarea unui regim comunist În Germania și suprimarea capitalismului. În consecință, deși denazificarea a mers mai departe - În unele cazuri - În zona sovietică decât În Vest, ea se baza pe două mistificări ale nazismului: una inerentă teoriei

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
rasist al nazismului și efectele sale de genocid, concentrându-se În schimb pe arestarea și exproprierea oamenilor de afaceri, funcționarilor compromiși, profesorilor și tuturor celor care promovau interesele așa-zisei clase sociale din spatele lui Hitler. În acest sens, demontarea moștenirii naziste În Germania de către sovietici nu era fundamental diferită de transformarea socială provocată de Stalin În restul Europei Centrale și de Est. Dimensiunea oportunistă a politicii sovietice față de foștii naziști izvora dintr-o slăbiciune. În Germania ocupată, comuniștii nu reprezentau o

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
să-și exorcizeze trecutul, trecând În tabăra Învingătorilor. Ca membri de partid, funcționari locali, informatori și polițiști, erau ideali pentru nevoile statului comunist. La urma urmei, noul sistem era extrem de asemănător cu precedentul: comuniștii au preluat pur și simplu instituții naziste precum organizația muncitorească a partidului (NSDAP) sau gardienii de bloc*, schimbându-le doar numele și conducerea. Dar naziștii erau adaptabili și pentru că erau șantajabili. Autoritățile sovietice erau pregătite să conspire cu foștii inamici, mințind cu privire la natura și amploarea nazismului În

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
de bloc*, schimbându-le doar numele și conducerea. Dar naziștii erau adaptabili și pentru că erau șantajabili. Autoritățile sovietice erau pregătite să conspire cu foștii inamici, mințind cu privire la natura și amploarea nazismului În estul Germaniei - În versiunea lor, elementele capitaliste și naziste se limitau la zona de vest a Germaniei, În timp ce viitoarea RDG era o țară de muncitori, țărani și eroi antifasciști -, dar știau prea bine adevărul și Îl puteau dovedi, la nevoie, cu dosarele naziștilor. Contrabandiștii, profitorii de război și foștii

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
mai târziu. Nou-formata Stasi (agenția de securitate a statului) a preluat de la Gestapo-ul nazist nu numai funcția și metodele, ci și mii de angajați și informatori. Victimele politice ale noului regim comunist (acuzate la grămadă sub eticheta de „criminali naziști”) au fost arestate de polițiști foști naziști, interogate de judecători foști naziști și păzite de gardieni foști naziști În Închisori și tabere de concentrare din era nazistă, preluate În bloc de noile autorități. Ușurința cu care oamenii și instituțiile au

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
a statului) a preluat de la Gestapo-ul nazist nu numai funcția și metodele, ci și mii de angajați și informatori. Victimele politice ale noului regim comunist (acuzate la grămadă sub eticheta de „criminali naziști”) au fost arestate de polițiști foști naziști, interogate de judecători foști naziști și păzite de gardieni foști naziști În Închisori și tabere de concentrare din era nazistă, preluate În bloc de noile autorități. Ușurința cu care oamenii și instituțiile au trecut de la nazism sau fascism la comunism

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Gestapo-ul nazist nu numai funcția și metodele, ci și mii de angajați și informatori. Victimele politice ale noului regim comunist (acuzate la grămadă sub eticheta de „criminali naziști”) au fost arestate de polițiști foști naziști, interogate de judecători foști naziști și păzite de gardieni foști naziști În Închisori și tabere de concentrare din era nazistă, preluate În bloc de noile autorități. Ușurința cu care oamenii și instituțiile au trecut de la nazism sau fascism la comunism nu era apanajul exclusiv al

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
și metodele, ci și mii de angajați și informatori. Victimele politice ale noului regim comunist (acuzate la grămadă sub eticheta de „criminali naziști”) au fost arestate de polițiști foști naziști, interogate de judecători foști naziști și păzite de gardieni foști naziști În Închisori și tabere de concentrare din era nazistă, preluate În bloc de noile autorități. Ușurința cu care oamenii și instituțiile au trecut de la nazism sau fascism la comunism nu era apanajul exclusiv al Germaniei de Est, unde fenomenul a

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Victimele politice ale noului regim comunist (acuzate la grămadă sub eticheta de „criminali naziști”) au fost arestate de polițiști foști naziști, interogate de judecători foști naziști și păzite de gardieni foști naziști În Închisori și tabere de concentrare din era nazistă, preluate În bloc de noile autorități. Ușurința cu care oamenii și instituțiile au trecut de la nazism sau fascism la comunism nu era apanajul exclusiv al Germaniei de Est, unde fenomenul a avut totuși o amploare aparte. În Italia, mișcarea de

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
la Londra de agenți sovietici recrutați din partidele fasciste ale Cehiei antebelice; mărturia acestora avea să fie folosită Împotriva lor la procesul-spectacol care Îi aștepta peste un deceniu. Comuniștii nu erau singurii care au Închis ochii la trecutul fascist sau nazist al oamenilor În schimbul susținerii politice. În Austria, autoritățile occidentale Îi favorizau adesea pe foștii fasciști, permițându-le să practice jurnalismul și alte profesii delicate: afilierea lor la regimul corporatist și autoritar din Austria antebelică fusese neutralizată de invazia nazistă și

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
sau nazist al oamenilor În schimbul susținerii politice. În Austria, autoritățile occidentale Îi favorizau adesea pe foștii fasciști, permițându-le să practice jurnalismul și alte profesii delicate: afilierea lor la regimul corporatist și autoritar din Austria antebelică fusese neutralizată de invazia nazistă și de antipatia lor față de stânga, perfect credibilă și din ce În ce mai utilă. În zona de frontieră din nord-estul Italiei, guvernul militar aliat Îi proteja pe colaboraționiști și pe foștii fasciști, vânați de iugoslavi, În timp ce serviciile de spionaj de pretutindeni recrutau foști

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
și pe foștii fasciști, vânați de iugoslavi, În timp ce serviciile de spionaj de pretutindeni recrutau foști naziști experimentați și bine informați - inclusiv pe „măcelarul din Lyon”, ofițerul Gestapo Klaus Barbie - pentru a-i folosi ulterior, printre altele, la identificarea altor foști naziști, trecuți În serviciul Uniunii Sovietice. Iată ce spunea Konrad Adenauer În prima sa cuvântare oficială În fața parlamentului RFG, la 20 septembrie 1949, despre denazificare și moștenirea nazistă: „Guvernul Republicii Federale, convins că mulți au ispășit lăuntric o vină care nu

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Klaus Barbie - pentru a-i folosi ulterior, printre altele, la identificarea altor foști naziști, trecuți În serviciul Uniunii Sovietice. Iată ce spunea Konrad Adenauer În prima sa cuvântare oficială În fața parlamentului RFG, la 20 septembrie 1949, despre denazificare și moștenirea nazistă: „Guvernul Republicii Federale, convins că mulți au ispășit lăuntric o vină care nu era prea mare, este hotărât, pe cât posibil, să lase deoparte trecutul”. Fără Îndoială că mulți germani aprobau din toată inima această declarație. Dacă denazificarea a eșuat este

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
În Franța și Norvegia, reacția din 1940 i-a descalificat pe legislatorii aleși În 1936. În Belgia și Olanda, guvernele revenite după o absență de cinci ani erau străine de suferința locală și noua sensibilitate colectivă izvorâtă din experiența ocupației naziste. În Europa Centrală și de Est, cu excepția Cehoslovaciei, fostele guverne au fost scoase din joc de sosirea Armatei Roșii (deși unele dintre ele au Înțeles mai greu acest lucru). Autoritățile recent Întoarse erau dispuse la compromis În problemele concrete, mai

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
fondat În 1933 de tineri gânditori și politicieni dornici de schimbare În politica economică, viitorul eurofil și om de stat belgian Paul-Henri Spaak schimba idei intervenționiste cu contemporani cu vederi similare de pe tot continentul, inclusiv cu Otto Abetz, viitorul administrator nazist al Parisului ocupat. „Planificarea”, pe scurt, avea o istorie complicată. Mulți dintre adepții ei căpătaseră experiență ca funcționari și manageri În cadrul unui regim de ocupație - În Franța, Belgia, Cehoslovacia, ca să nu mai vorbim de Germania și Italia. Marea Britanie nu era

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
semnificativă (Franța, Italia), prioritățile erau altele. Deși Suedia și Norvegia (dar nu și Danemarca) erau În avangarda statelor cu o gamă largă de servicii sociale, iar Germania de Vest păstrase serviciile sociale moștenite de la regimurile precedente (inclusiv programele din perioada nazistă, care urmăreau Încurajarea natalității), Marea Britanie a fost țara care a făcut cele mai mari eforturi de a construi, pornind de la zero, un autentic stat asistențial. În parte, aceasta s-a datorat poziției singulare a Partidului Laburist, care câștigase detașat alegerile

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
nu existau pagube de război. Irlanda, Spania, Portugalia, Elveția și Suedia au rămas neutre de-a lungul conflictului. Ceea ce nu Înseamnă că nu au fost afectate. Dimpotrivă, majoritatea țărilor neutre au fost implicate Îndeaproape, deși indirect, În efortul de război nazist. Germania avea nevoie de Spania lui Franco pentru aprovizionarea cu mangan. Din coloniile portugheze, prin Lisabona, veneau proviziile de tungsten. Din necesarul german de minereu de fier, 40% era livrat de Suedia, cu vasele proprii, În porturile germane. și toate

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]