60,569 matches
-
de capăt... aude Mihai rîsul gălgîitor al bărbatului de dincolo de masă, care pare că vorbește la pereți, așa de fix privește undeva într-un colț. Nene Toader, începe Mihai cu glasul rugător doamna Camelia venea din Brașov cu o Volgă neagră, stătea la întrunirile noastre și pleca... Da? Și-atunci de ce mi te-a lăudat c-ai ținut niște prelegeri de-au mers la inima celor prezenți? Zău că... Dați-vă seama că nici n-aș fi avut cum... Găsea ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ușă, în gol, zicîndu-și că, totuși, Muraru e un tip ratat, în care formația universitară și-a lăsat adînc amprenta. Asta îl duce cu gîndul la o recentă cunoștință, o asistentă de la catedra de Română, o fată brunetă, cu ochi negri, vii, și o vorbă sigură, puțin voalată de ezitarea cu care-și fixează ideile înainte de-a le enunța. De la înfățișarea de-o izbitoare asemănare cu tot ce se știe despre femeile Greciei antice, pînă la glumele de ultimă oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Mihai, așezîndu-se alături, cu spatele la calorifer. Gîndește-te: o fată, singură, în viscol, acolo, la hanul ăla... Eu trebuie să mă grăbesc; la prînz sînt chemat la șefă..., parcă văd că mă sancționează că nu-i gata montajul... Hai, Vlade, lasă gîndurile negre rîde Mihai. Și-apoi, cine-o să fie fericitul soț, fericitul ginere... Apropo: soacra ce serviciu are? Casnică. Zău?! se bucură Mihai. O soacră ca asta, casnică, e aur Vlade! Întreabă-i pe cei cu copii. Asta se caută acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
s-a mirat, văzîndu-l pe bărbatul străin care îi intrase în casă. Cine ești și ce vrei? Retrăiește totul parcă a fost ieri... Ușa era deschisă... Am tot ciocănit... se scuză bărbatul, un flăcău înalt, îmbrăcat în haine din șiac negru, cizme negre, cu un guler mare la palton, dintr-o piele brumărie, scînteind ca argintul topit, în valuri, și o căciulă tot brumărie, înfiptă bine pe cap. La oraș există sonerie, bade îi rîde în nas femeia, recunoscînd în cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mirat, văzîndu-l pe bărbatul străin care îi intrase în casă. Cine ești și ce vrei? Retrăiește totul parcă a fost ieri... Ușa era deschisă... Am tot ciocănit... se scuză bărbatul, un flăcău înalt, îmbrăcat în haine din șiac negru, cizme negre, cu un guler mare la palton, dintr-o piele brumărie, scînteind ca argintul topit, în valuri, și o căciulă tot brumărie, înfiptă bine pe cap. La oraș există sonerie, bade îi rîde în nas femeia, recunoscînd în cel din fața sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mă prezint la instalație? Cînd termini de predat acolo unde ești acum. Mîine-i sîmbătă... Cel mai bine, de săptămîna viitoare. Vlad clatină din cap în semn de salut, fără să mai poată spune ceva și iese, invadat iarăși de gîndurile negre, în care o vede pe Sorina înghețată la Sălcii. "Individul ăsta întoarce el o clipă gîndul spre Muraru n-o să aibă parte de mine prea mult. N-o las eu pe Sorina să-mi scape. Pînă în Crăciun, sînt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Doar n-ai de gînd...?!... murmură stupefiată bătrîna. Să vedem cum vor mînca asta arată Mircea Emil spre biberoanele în care țăranca a adus ceaiul de ghindă. Bucuroși, copiii prind biberoanele cu amîndouă mîinile, se uită atenți la culoarea aproape neagră a lichidului, înțeleg că nu e ceai, așa că ridică sticlele oftînd a ușurare, prind zdravăn între buze cauciucul tetinei, dar, numai după prima înghițitură, scuipă, opintindu-se să verse, însă alerta studentei și a tatălui, care le distrage atenția, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Mihai, sorbind vodca, aruncînd, ca din întîmplare, privirea spre Maria: o vede stînd liniștită în fotoliu, total relaxată, cu gura încă plină de vodcă, pentru a-i savura, dureros, tăria, în vreme ce ochii ei mari, aproape închiși, conturează două linii lungi, negre, sub sprîncenele arcuite calm. Mai gîndește-te, spune ea, preocupată de țigara scoasă din pachet nu-i indicat să-l înfurii pe soțul meu după ce a făcut atîta pregătire, ba are și invitați... De ce? Cum de ce?! Pentru că s-a pregătit! De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-sa ce ți-a zis cînd i l-ai dus aseară beat? întreabă Maria vrînd să pară indiferentă. Cine a văzut-o? Era după ușă, probabil dezbrăcată. Nici nu știam că-i însurat. Zău, nu gîndi că-s mai..., mai negru decît sînt. Întotdeauna ai avut o impresie proastă despre mine, dar n-aș vrea să ai și certitudini. "Coca Muraru!" tremură toată Maria, cu privirea fixă într-o parte, către un ungher. Parșiva naibii! exclamă ea ca un șuierat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-i inuman în asta? Din ziua a patra însă, văzînd că el nu vine, iar porțile facultății continuau să-i stea închise, începură amîndouă să fie tot mai neliniștite. Seara tîrziu, în fața ceștii de ceai și a feliei de pîine neagră, veche, începură să murmure în urma vreunui oftat, parcă și-ar fi continuat gîndurile: "Nu-i rău..." Cam necioplit, ca orice țăran, dar poate că are un suflet bun..." "Atîtea zile..., n-or să-mi mai aprobe să încep anul..." De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la finele spectacolului vorbind, cugetarea lui Camus: Nu există destin care să nu poată fi depășit prin dispreț". Eu aș zice, în alt registru vorbind, că, așa cum era în text, eroul încerca depășirea momentului cu un simț al umorului, nu negru, ci trist, amar adevărat dispreț. De aceea nu-mi place finalul: eroul improvizează, în manieră folk, pe versuri de Blaga, despre existență. Nu ăsta a fost personajul de-a lungul celor trei acte. Ce pot ghici eu, spectatoare, că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
excepție la regulă, nu fac parte din acel "oricui", și-aici am vrut să ajung. Primele mele amintiri sînt o nebuloasă: copii mulți, murdari, plînsete... Și dintr-o dată, imaginea unui bărbat înalt, frumos... Apoi, îmi amintesc de o haină mare, neagră, cu guler din pielea unui miel brumăriu. Iarna dormeam învelită cu ea. Cît despre mama... Prima amintire legată de ea e dureroasă: era studentă, și eu, care probabil c-o deranjasem de la învățat, stăteam la colț și scînceam. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
își văd de aparate, fără să-l fi observat cînd a intrat. Una singură, o ochioasă tunsă scurt, cocoțată pe un scaun rotativ, să ajungă la clemele de sus ale dinamometrului, îl urmărește un timp cu privirea. Întîlnindu-i ochii mari, negri, expresivi -, Mihai înclină privirea în semn de salut, apoi își vede de drum, roată, prin toată încăperea. Sînteți de noapte? se aude întrebat cînd ajunge la ușă. Întoarce privirea: lîngă el, femeia de la dinamometru. Da, doamnă, de noapte. Mai tîrziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un bobîrnac și Theodor Săteanu. *** În anticamera directorului comercial este o canapea extensibilă, pe care, adeseori, se odihnesc inginerii ce fac de noapte ca ofițeri de serviciu. Alături de biroul secretarei, pe o măsuță, stau două telefoane: unul intern și celălalt, negru, mare, vechi, interurban, cu două linii. Săteanu, tremurînd de nervi și de furie că acasă la soacră-sa nu răspunde nimeni, își prinde capul între palme și, închizînd ochii, ascultînd vîntul din fereastră, cu bărbia sprijinită de receptorul telefonului interurban
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ignoră copacii de dragul pădurii?! Dacă Haralamb vrea să scape de mine, înseamnă că ori i s-a sugerat, ori i s-a trasat sarcină să-mi facă vînt, ori e un tîmpit și nu are rost să-mi fac gînduri negre. Și Negrea și Lazăr mă acuză: unul că-mi irosesc timpul, celălalt, că iau drept privighetoare orice pupăză... Au dreptate amîndoi! Uite, numai azi și ieri: cîtă risipă de forțe și de timp!" gîndește Mihai cu ciudă, privind camera în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe doamna Muraru să moară? Maria se retrage un pas, cîntărindu-l îndelung cu privirea: Știi cum arată soția lui Muraru? Nu știi, mi-ai spus ieri. E... era blondă, înaltă, frumoasă, într-o haină de blană, tunsă scurt, cu cordon negru, lat..., cumpărase o revistă la ieșirea din lift... Doamne, femeia de la hotel! tresare Mihai. Da, Mihai. Pentru una ca asta voia să mă lase Theo. Deși știa că, imediat ce deschide acțiune de divorț, nu mai rămîne prim-vice. Au fost bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
elevi asta aveam s-o aflu mai tîrziu -, hîrtii din acelea... despre colegi e-t-c, e-t-c, știți dumneavoastră, domană, la ce mă refer, că a doua zi tot liceul era cu fundul în sus, răscolit de oameni în haine din piele neagră. Dar cine să-l bănuiască pe marele Mihai Vlădeanu, răsfățatul profesorului de Fizică, moș Putere, care-mi crease condiții să stau singur și să rezolv probleme, că peste numai o săptămînă trebuia să plec la București, la Olimpiada de Fizică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
gura cu buzele femeile au nevoie de tine, ai ajuns un bun chirurg, revino printre ele, fii femeie! La terminarea Medicinei ai jurat să aperi viața, să nu faci din meserie o răfuială continuă cu propriile-ți amintiri și gînduri negre. Vino cu mine! Te-am iubit, te-am adorat, te-am blestemat, te-am ignorat, te-am urît acum te doresc! E o nebunie ce-ți propun, dar o nebunie necesară. Altfel, riști să nu mai spargi vreodată cercul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
imediat ce dispărea din peisaj Carol își oferea o partidă sănătoasă. După o perioadă de opt-zece săptămâni, punea la cale și regiza episoadele de masturbare. Imaginația nu-i era cine știe cât de debordantă, dar nu e nevoie să râdem de regimentele de negri, priapici și rânjitori, sau de don juanii latino, care veneau spre ea călărind poneii înspumați pentru polo și care descălecau doar pentru a încăleca din nou... pe Carol. Cum se jucau degetele alea! Și cum se descoperea Carol pe sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Carol în spatele bisericii St Simon în a zecea zi de la prima lor întâlnire, i-o prezentă pe Geena. Geena era și ea o fostă alcoolică în plin proces de recuperare, o arătare subțire cu aspect de hippioată, îmbrăcată în haine negre de lycra, care mirosea a apă de colonie cu paciuli ieșită din termenul de garanție. Geena era o veche complice a lui Dave 2, având și ea o sexualitate latentă, dependentă de plăcerile provocate de ceea ce am putea numi - în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
la împărțirea cănilor de ness membrilor Alcoolicilor Anonimi. Fu izbită de imaginea burții revărsate a Geenei, care arăta de parcă și-ar fi îndesat o pernă sub marginea topului stretch. La fel de izbitoare era și coafura etno a femeii. Șuvițele groase și negre fuseseră adunate într-o singură coadă prinsă în vârful capului și împodobită cu șiraguri de mărgele din imitație de chihlimbar. Figura îi era cel puțin ștearsă, iar pieptănătura neglijentă n-o făcea nici ea mai memorabilă. — Bună, sunt Geena, spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
reptilian. Se afla pe propriul tărâm al fanteziei. O arteziană murmură într-un bazin de piatră, înconjurată de coloane în formă de flaut. Se aud acorduri de flamenco. Din spatele uneia dintre coloane se desprinde o siluetă suplă, elegantă, cu jachetă neagră scurtă și pantaloni strâmți, pășind ușor cu încălțările sale de toreador. E incredibil de chipeș, trăsăturile îi sunt deosebit de fine. O ia pe Carol de mână și o duce spre un divan acoperit cu cele mai fine țesături persane. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și mai surprins să afle că și Carol simțea același lucru. Trilurile celor două păsări erau dublate de acordurile de la Whiter Shade of Pale, care răzbăteau din dulăpiorul construit de Dan. Carol își strecură un umăr alb afară din rochița neagră. Dan i-l umplu de bale, dar Carol își dădu silința să nu se arate scârbită. Mâna lui îi căută un sfârc - simțise o arsură pe areolele palide -, apoi o porni spre poală. Ce noroc că își ascunsese penisul între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
avut inițiativa prudentă și, aș zice eu, estetică, de a-și lega o eșarfă de mătase peste lenjerie. Așa că acum o putea sfâșia pentru a-și lăsa liber penisul fantastic, să tremure, să se ridice, înconjurat de fâșii de mătase neagră și de coloanele suple ale coapselor ei. Cum se mai mișca la capătul patului! Cum lua poze nobile și sfidătoare pentru câteva secunde! Își smulsese sutienul pentru ca sânii ei micuți să poată atârna liberi. Dar ia te uită! Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de canalizare recent privatizate, stomacul și glandele ei salivare voiau să creeze și să recreeze o imagine a viitorului. A viitorului ei cu Alan. Alan era la semaforul de lângă stația de metrou de la Regent’s Park. Era în Citroën-ul lui negru XM 3.0 SEi. O mașină prea luxoasă pentru un medic generalist conștiincios, dar care nu se ridica la nivelul acelui Űbermensch care tocmai devenise. Un trio de antene ca niște vibratoare, groase și cauciucate, se ridica de lângă fereastra din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]