7,995 matches
-
p. 344) „Cum va putea, oare, limba omenească să enumere binefacerile pe care ni le-a făcut nouă Dumnezeu? Dacă binefacerile acestea sunt atât de multe și așa de mari, apoi cu mult mai mari și cu mult mai cu neputință de rostit prin cuvânt sunt bunătățile făgăduite celor ce au mers pe calea virtuții, după mutarea lor de aici în veacul viitor! Fericitul Pavel, ca să ne înfățișeze în câteva cuvinte măreția lor covârșitoare, spune: Acelea pe care ochiul nu le-
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
n-a văzut, urechile n-au auzit și la inima omului nu s-a suit? (I Cor. 2, 9)”. (Sf. Grigorie de Nyssa, Marele cuvânt catehetic sau despre învățământul religios, cap. 40, în PSB, vol. 30, p. 345-346) „Este cu neputință să intre cineva în cetatea sfinților, să se odihnească și să domnească în veci, la nesfârșit, cu împăratul, evitând suferințele, calea cea strâmtă, aspră și cu multe încercări”. (Sf. Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești, omilia XII, 5, în
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
XI, 3, în PSB, vol. 34, p. 136) „Întrebare: Oare la înviere toate mădularele înviază? Dumnezeu așa a promis (că toate vor învia) și la El toate sunt cu putință; însă pentru slăbiciunea și mintea omenească acest lucru pare cu neputință. Că după cum Dumnezeu, luând colb și pământ, a alcătuit o altă natură, pe aceea a trupului, cu multele lui elemente, ca: păr, piele și oase, care nu se aseamănă cu pământul; și după cum un ac, pus în foc își schimbă
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
unui Ospiciu de nebuni. După cum ne informează P. Zosin 50, la 1779, un stareț, Paisie, a organizat la Mănăstirea Neamț o "bolniță a bătrânilor" și, în același timp, separat de aceasta, chilii pentru "mireni de parte bărbătească cu feluri de neputinți și de duhuri necurate pătimind, și neavând unde-și pleca capul... dela trapeza de obște îi hrănea și ședea pe cât voia, unia și până la moarte". Reținem de aici un fapt care ni se pare caracteristic, și anume că ospiciul apare
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
important, acela al caracterului de azil pentru "cei neavând unde-și pleca capul" și pe care "trapeza de obște îi hrănea" și care "ședea pe cât voia, unia și până la moarte"51. Erau deci niște adăposturi pentru cei cu "feluri de neputinți și de duhuri necurate pătimind", cu un caracter mai mult azilar decât spitalicesc. Multe mănăstiri din Moldova ofereau astfel de adăposturi, dar numai puține s-au diferențiat ca ospicii de alienați. Reproducem, mai jos, o serie de fragmente extrase din
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
mai specializat și altul decât doar "cetirile" și reculegerea. Astfel, în același an erau repartizați la Neamțu, tot cu aprobarea I.P.S. Mitropolitul Moldovei. Vasile a Panțârului, din Tg. Sulița, ținutul Botoșanilor, care "este smintit de bună simțire și cuprins de neputință, dând foc casei tatălui său"53 sau "fiul mortului Dobre Focșeneanu" (și acesta alienat, decedat al Golia) "întrucât este așa de smintit că nu i se pot da nici hainele tatălui său54 ca și căpitanul Florescu Gheorghe, șeful muzicii militare
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
bătrânilor și totodată un azil pentru a avea unde-și duce zilele dezmoșteniții soartei "unia și până la moarte". Erau primiți numai "mireni parte bărbătească". Nu rezultă că acest azil primea numai alienați căci se referea la bolnavi cu "feliuri de neputinți și de duhuri necurate". Prin expresia "feliuri de neputinți" înțelegem, mai sigur, infirmi, care vor fi avut și ei "duhuri necurate" sau doar vor fi conviețuit cu alienații, în aceleași chilii. Faima acestui azil s-a extins repede, numărul alienaților
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
-și duce zilele dezmoșteniții soartei "unia și până la moarte". Erau primiți numai "mireni parte bărbătească". Nu rezultă că acest azil primea numai alienați căci se referea la bolnavi cu "feliuri de neputinți și de duhuri necurate". Prin expresia "feliuri de neputinți" înțelegem, mai sigur, infirmi, care vor fi avut și ei "duhuri necurate" sau doar vor fi conviețuit cu alienații, în aceleași chilii. Faima acestui azil s-a extins repede, numărul alienaților care au aici căutare și adăpost fiind tot mai
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
s-a transformat în disperare pe 23 ianuarie, când trupele românești au intrat în Basarabia. Combinația de teamă și de furie provenită din convingerea șovinistă că înfrângerile erau provocate de o "civilizație inferioară" a împrumutat reacției militare a Rusiei o neputință irațională."206 Iar această "neputință irațională" nu va fi uitată de noul imperiu bolșevic. Rakovski, răsplătit de Troțki și Lenin cu șefia guvernului ucrainean, a primit misiunea să înlăture armata română din Basarabia, el asumându-și, totodată, o țintă și
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
pe 23 ianuarie, când trupele românești au intrat în Basarabia. Combinația de teamă și de furie provenită din convingerea șovinistă că înfrângerile erau provocate de o "civilizație inferioară" a împrumutat reacției militare a Rusiei o neputință irațională."206 Iar această "neputință irațională" nu va fi uitată de noul imperiu bolșevic. Rakovski, răsplătit de Troțki și Lenin cu șefia guvernului ucrainean, a primit misiunea să înlăture armata română din Basarabia, el asumându-și, totodată, o țintă și mai glorioasă, aceea de a
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
că, în principiu, cu toată deschiderea Dasein-ului către realitate, omul nu este în măsură să dea socoteală suficientă tocmai de ceea ce asigură posibilitatea ființării sale: sălășluirea în limbă. Există totuși un domeniu privilegiat, acela al artei, care poate ameliora această neputință a Dasein-ului. Printre obiectele care se prezintă omului și sînt cunoscute de el pot fi și operele de artă, care realizează o dispariție (o retragere) a materialului, a materialității (existente la alte obiecte) în propria carapace așa cum în cazul obiectului
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ale altora. Organizarea competitivă a activității În grup are și efecte negative. Astfel, În grupurile competitive, numărul comportamentelor agresive, al conflictelor, al atitudinilor de opoziție și suspiciune este mai mare. Competiția generează frustrare, amplifică anxietatea, egoismul, sentimentele de nesiguranță și neputință la copiii mai puțin dotați care sunt tentați sa abandoneze lucrul. În procesul competitiv, interactiunile dintre colegi sunt slabe, comunicarea lipsește, Încrederea reciprocă se diminuează, ceea ce duce la scăderea coeziunii grupului. Dacă În clasele structurate competitiv elevii obțin note bune
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
tulburat moartea. Locul natal îl aprovizionează cu simbolisme, cu însemne ținând de pământ, de ape și văzduh, de unde dealul, casele, turmele, taurul, șerpii, mistrețul, cerbul, vulturii, berzele, fluturii; în ordine sonoră obsedează clopotele. Însă metaforele, alegoriile și celelalte sunt expresia "neputinței rostite pe de rost". Singură Muzica sugerează infinitul: "Îmi trebuie un milion de voci / ca să scufund această mare moartă / ce se trezește-n suferința mea..." Neliniștile solitarului copleșit de "obstacole", terorizat de proximitatea "deșertului" sunt, în fapt, servituțile categoriei umane
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mea..." Neliniștile solitarului copleșit de "obstacole", terorizat de proximitatea "deșertului" sunt, în fapt, servituțile categoriei umane; observatorul din Inflație, "încleștat în contradicțiile înconjurătoare", e centrul speciei in toto: Uscate-atâtea rosturi sunt Doamne! pe pământ, de frig, de foc, regrete, spaimă, neputință, că sângele din mine a început, oh! prea devreme să se domolească. În singurătățile Eului ("acest înăuntru vast") cutreieră spectrul morții; persistă amenințător haosul primordial: În noi e atâta beznă"! În "țara infernului", terifiantă, "labe reci de cârtiță", "vine tăiate
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Un ciclu, Către discipoli, se deschide la modul jelitor patetic: "Cine vrea mă scuipă, / scuipă cine vrea, / eu mereu tot urcu, / urc pe Golgota..." Pe ultima pagină a ciclului, izbucnește într-un fortissimo deznădăjduit conștiința tragică; existența e singurătate și neputință: Ca o icoană veche suferindă și ca obrazul meu cel cancerat de suferința cărnii, suferință e tot ce-aici am strâns și adunat, acolo unde nu te-ajută nimeni, eu voi merge cum am învățat; acolo unde nu te-ajută
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
transferul într-o mâhnire calmă, inclusiv un fel de poeticitate a neliniștii care finalmente se dezagregă. Un antidot al tragicului e cântul, acesta oferind cel puțin iluzia depășirii: "Cântând, încerc să ies din moarte / Și moartea totuși nu se curmă..." Neputința surmontării marasmului, neputința de a escalada munții lumii, declanșează "un hohot omenesc de plâns" (Unde-i mândria?). Anticiparea dispariției iminente e totuna cu pulverizarea Eului în miliarde de fulgi; zăpada, metaforă obsesivă, anticipă frigiditatea ultimă. O memorabilă Elegie de dimineață
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mâhnire calmă, inclusiv un fel de poeticitate a neliniștii care finalmente se dezagregă. Un antidot al tragicului e cântul, acesta oferind cel puțin iluzia depășirii: "Cântând, încerc să ies din moarte / Și moartea totuși nu se curmă..." Neputința surmontării marasmului, neputința de a escalada munții lumii, declanșează "un hohot omenesc de plâns" (Unde-i mândria?). Anticiparea dispariției iminente e totuna cu pulverizarea Eului în miliarde de fulgi; zăpada, metaforă obsesivă, anticipă frigiditatea ultimă. O memorabilă Elegie de dimineață (din Călcâiul vulnerabil
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
un documentar filmic plural, demonstrația crește pe imagini vizuale, pe analogii și complementarități, pe date sugerând confuzia în absolut. Un amplu poem cu titlul Babel publicase anterior (1952) Pierre Emmanuel. La sfârșitul celui de al douăzecilea veac, Paul Zumthor deplângea neputința contemporanilor de a se salva: "Orice mișcare a ființei se dovedește o cădere și înseamnă falimentul veșnicei reîntoarceri" (Babel sau nedesăvârșirea). I Câteva jaloane estetice succinte, strecurate printre zâmbete în Poemul esențelor (când poetul trecuse de cincizeci de ani), proclamau
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Ca mâine or să fulguie prin crengi Livezile cu floarea ninsorie. Iar șerpii tulburi, îngropați de vii, Cu apa din pământ or să învie... Și ne vor duce iarăși în ispită Și vom păcătui din nou în gând. Și-această neputință amăgită O să ne chinuie, apoi, pe rând; Ca un poem ce nu se lasă scris, Deși se-aude gângurind prin vis. O erotică mai mult aluzivă, ca aspirație discretă ori ca sentiment (pathe), la fel de discret, se proiectează pe ample fundaluri
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
intelectual este acompaniat de suportul motivantafectiv, că în acest incandescent proces de redescoperire a cunoștințelor se asigură o învățare autentică și temeinică. Dar ce te faci atunci când, în loc de lumini și zâmbete, descoperi pe fețele și în ochii unor elevi nedumerire, neputință, dezamăgire? Dascălii cu dragoste față de copii și cu conștiință profesională se opresc, fac o rapidă evaluare a drumului parcurs, își trag sufletul și, cu atenție sporită și răbdare, o iau de la capăt. Nu este nici pedagogic, nici uman să treci
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
pătrundă în mințile sărace și încețoșate ale copiilor ca în niște încăperi slab luminate, își încălzește propriul suflet la lumina incandescentă emanată de zecile de ochi ațintiți asupra sa, se străduiește să descifreze de pe chipurile contorsionate ale copiilor mirarea, nedumerirea, neputința, ca și sclipirea scânteietoare a înțelegerii. Cred că astfel de momente de tensiune intelectuală, în care fluxul emoțional și spiritual circulă intens, în ambele sensuri (de la învățător la clasă și invers), reprezintă mirajul profesiei de învățător. Dascălii cu vocație - făuritori
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
1.500 de lei, mama a bruscat-o spunându-i: nu ți am luat ieri? Comentariile le las să le faceți dumneavoastră, cititorii. Adolescenții, tinerii și chiar maturii care devin fumători, alcoolici, toxicomani, purtători ai virusului HIV, sunt victime ale neputinței lor de a rezista ispitelor și ale incapacității de a lupta cu practicile dăunătoare, după ce le-au contractat. De aceea, în campaniile din mas-media și ale altor organisme și organizații accentul trebuie pus pe prevenirea unor asemenea situații și apoi
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
ca o sărăcie lucie, ca un spațiu gol dar curat, cum mai sunt unele case pe la țară. Ideea e că numai sărăcia permite bogăția, ca în pilda cu bogatul și săracul Lazăr, mergînd pînă la materialismul cel mai grosier, numai neputința cheamă atotputernicia și "cînd sunt slab atunci sunt tare", ca Sf. Pavel. E esență de creștinism și esență de spiritualitate în general, una ce are viitor în prezentul durabil de care ne învrednicim. Un discipol al lui Buddha spunea în
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
sprijinul ideii că ”mizeriile” bătrâneții nu se datorează decât ̀ n parte proceselor fiziologice, o parte ̀ nsemnată revenind factorului psihologic alterat de singurătate, la care se adaugă senzația de nesiguranță (mai mult sau mai puțin puternică), agravând sentimentul de neputință; ca atare, pe lângă senescența psihică, subestimarea sinelui și autoexcluderea din mediul social determină o importantă îngustare a sferei vitale. Masajul este unul dintre cele mai bune mijloace pentru combaterea acestei închideri în sine manifestată prin pierderea simțului și dorinței pentru
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
Celui Veșnicv. Dumnezeu se erijează direct și imediat în consolator al lui Israel pentru suferința provocată chiar de el. Exilul este interpretat ca o pedeapsă ce asigură răscumpărarea păcatelor lui Israel. Succesul armatelor babiloniene încetează să fie un semn al neputinței lui Dumnezeu. Dacă se folosise de Nabucodonosor ca de o nuia de pedepsire împotriva lui Israel, Dumnezeu se folosește de Cirus, regele perșilor, ca agent al izbăvirii și restaurării. Profeția din Deutero-Isaia recreează condițiile necesare pentru a face discursul divin
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]