5,462 matches
-
decât un gard cenușiu, iar dincoace un câmp de gunoaie. Însă zăpada, gerul și lumina roșcată a dimineții îi plămădesc un chip nepământesc, plin de frumusețe. Peste mormanul de gunoaie a nins, apoi zăpada s-a topit, apoi iar a nins, apoi gerul l-a sculptat ca pe o materie plastică, anume pusă în calea intemperiilor; șiroaiele înțepenite de lăzi și cutii, de cârpe și ciubote, cotoare de gogoșari, lămpi stricate, hârtii încremenite, sticlesc în culori stinse. Totul e prins în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
dimineață și se uita pe fereastră la zăpada de pe munții din Bulgaria și secretara lui Nansen care-l Întreba pe bătrân dacă aia e zăpada și bătrânul se uită și-i spuse „Nu, nu e zăpadă. E prea devreme ca să ningă“. Și secretara spunând și celorlalte „Vedeți, nu e zăpadă“ și fetele spunând În cor „Nu e zăpadă, ni s-a părut doar“. Da’ era zăpadă-n toată regula și el le-a trimis pe toate acolo când se făcu schimbul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
era purtat de vânt de pe dealuri care acum nu mai sunt și când Kansas City semăna foarte mult cu Constantinopolul. S-ar putea să nu-ți vină să crezi. Nimeni nu crede - da-i adevărat. În după-amiaza de care-ți zic ningea și În fereastra unui salon auto, luminată În Întunericul care Începea deja să se lase, era o mașină de curse vopsită toată-n argintiu și pe capotă scria Dans Argent. Nu știam sigur ce-nseamnă, putea să fie dans argintiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fuseseră șterse și pe ele erau așezat coșulețe cu covrigei. Scaunele erau cioplite-n, lemn dar erau confortabile pentru că fuseseră folosite vreme Îndelungată. Pe perete era o pendulă de lemn, și-n capătul celălalt al camerei era un bar. Afară ningea. Doi conductori beau vin nou la masa de sub pendulă. Un altul intră și anunță că Simplon-Orient Expres sosise la Saint-Maurice cu o oră Întârziere. Apoi ieși. Chelnerița veni la masa domnului Wheeler: — Expresul are o oră Întârziere, domnule. Să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
franceză. Domnul Wheeler se ridică: — Mademoselle! strigă. Chelnerița se-ndreptă spre masă. — Cât face vinul? — Șapte franci. Domnul Wheeler scoase opt franci și-i lăsă pe masă. Își Îmbrăcă haina și-l urmă pe hamal spre peron, unde continua să ningă. — Au revoir, mademoiselle, spuse. Chelnerița se uită după el. E urât, se gândi, urât și Îngrozitor. Trei sute de franci pentru o chestie care nu mă costa nimic. De câte ori n-am făcut-o pe gratis. Și aici nici n-aveam unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
masă albastre cu dungi albe și pe toate erau așezate coșulețe cu covrigei. Scaunele erau cioplite-n lemn, dar erau comfortabile pentru că erau uzate. Pe perete era o pendulă, În capătul celălalt al Încăperii era barul de zinc, și afară ningea. Doi conductori beau vin nou la masa de sub pendulă. Un altul intră și anunță că Simplon-Orient Expres sosise la Saint-Maurice cu o oră Întârziere. Chelnerița se duse la masa domnului Johnson: — Expresul are o oră Întârziere, domnule. Să vă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sosește trenul. — Știu, spuse Johnson. Chelnerița veni la masă și el Îi plăti pentru cină și șampanie. — Ieșiți afară, domnule? Întrebă ea. — Da, ies să mă plimb puțin. O să-mi las bagajele aici. Își puse fularul, paltonul și pălăria. Afară ningea din greu. Îi privi prin fereastră pe cei trei conductori care stăteau la masă. Chelnerița le umplea paharele cu ce mai rămăsese din sticla deschisă. Duse sticla nedesfăcută Înapoi În bar. Cu chestia asta scot cam trei franci de căciulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
coșulețe cu covrigei și suporturi pentru paharele de bere, ca să nu lase semne pe lemn. Scaunele erau făcute din lemn, dar erau uzate și confortabile. Pe perete era o pendulă, În capătul celălalt al camerei era un bar, și afară ningea. Un bătrân Își bea cafeaua la masa de sub pendulă și citea ziarul de seară. Un conductor intră și anunță că Simplon-Orient Expres a sosit la SaintMaurice cu o oră Întârziere. Chelnerița se duse la masa domnului Harris. Domnul Harris tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu spor făina de grâu după ninsoare - privind spectacolul un călător tăcut tot satul în alb - pe ultimul ram, cioara, cam complexată drum prin zapadă - cu toate gândurile mai luminoase desen de iarnă - pe lacul înghețat tot felul de linii ninge pe alei - dispre felinare altă lumină tablou neterminat - doar luna-i colorată în noaptea ninsă gerul de iarnă - în geam la orfelinat un zâmbet schițat chiar și fulgii mari se-așează fără zgomot - lecție nouă parcul cu statui - printre fulgi
T?cerea iernii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83682_a_85007]
-
de zăpadă trecători tăcuți noua ninsoare a aprins lumini pe străzi - colind în noapte în jurul mesei - până și luna-i plină de Sărbători de Bobotează - pe crengi încovoiate stropi de lumină vânt printre stele - un clinchet de zurgălăi abia perceput ninge liniștit peste omul de zăpadă - batrân meditând pârtie goală - toate chicotelile la gura sobei mașina albă ca în visele mele - și tot mai ninge sat înzăpezit - visele copiilor în alb și negru magia iernii - într-o singură noapte dispar case
T?cerea iernii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83682_a_85007]
-
Bobotează - pe crengi încovoiate stropi de lumină vânt printre stele - un clinchet de zurgălăi abia perceput ninge liniștit peste omul de zăpadă - batrân meditând pârtie goală - toate chicotelile la gura sobei mașina albă ca în visele mele - și tot mai ninge sat înzăpezit - visele copiilor în alb și negru magia iernii - într-o singură noapte dispar case-ntregi zăpezi între noi - din când în când doar vântul spulberă liniștea noapte cu polei - lângă Carul Mare alunecă o stea ceaiul de mentă
T?cerea iernii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83682_a_85007]
-
ani - privind foile albe rămase-n jurnal primul vis din an - strălucind ca niciodată piatra unui inel iarnă uscată - crengi de brad tresărind sub mănușa albă lebede pe lac - nori albi împrăștiați pe cerul tăcut acoperite toate datoriile - ascult cum ninge ninge liniștit - freamutul pădurii doar în soba-ncinsă curs de chitară - în insectarul clasei greierii tăcuți note de pian - țurțurii copacilor numără clipe “El dă zăpada ca lâna, El presară bruma albă ca cenușa.” (Biblia, Psalmul 147:16)
T?cerea iernii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83682_a_85007]
-
privind foile albe rămase-n jurnal primul vis din an - strălucind ca niciodată piatra unui inel iarnă uscată - crengi de brad tresărind sub mănușa albă lebede pe lac - nori albi împrăștiați pe cerul tăcut acoperite toate datoriile - ascult cum ninge ninge liniștit - freamutul pădurii doar în soba-ncinsă curs de chitară - în insectarul clasei greierii tăcuți note de pian - țurțurii copacilor numără clipe “El dă zăpada ca lâna, El presară bruma albă ca cenușa.” (Biblia, Psalmul 147:16)
T?cerea iernii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83682_a_85007]
-
ce urmară (după ce servi șirul de meseni, Își aduse un scaun și, forțînd un mic deranjament, se așeză Între mine și cel din dreapta, secretarul școlii, un bărbat tînăr și chipeș) o ridicare de mari cortine peste timpuri În adevăr uitate; ningea pe cîmpuri albite și eu mă plimbam cu ea pe drumul comunal de acum patru decenii, ea alunecă, zăpada era pe alocuri Întărită, și ca să nu cadă o prinsei În brațe, vrui s-o sărut, dar ceva mă opri. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
greu să-i uit prezența de-a lungul anilor. Ar fi și nedrept. Moartea, care era departe cîndva, a Început să-și facă arătată prezența. Primul a fost tata. Mormîntul lui e sub zăpadă. Al lui Lung la fel, căci ninge Întruna. Îmi trec timpul cu mama și cu soțul, dar el e mai toată ziua plecat cu treburile școlii, cu activitățile obștești; ne vedem În general serile tîrziu. De aceea rămîn mai tot timpul numai cu mama. Povestim, eu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
fost și nu mai suntem, căci a trecut timpul peste noi. Mama a albit de tot; se vaită de oase, de bătrînețe, vederea i-a scăzut. La televizor, privește totuși cu oboseală; uneori nu poate. Și iarna, cum e acum, ninge și Îngroapă, știi bine, ulițele În zăpezi. Atunci totul e izolat, părăsit, aruncat la marginea lumii. Tu ai ajuns la oraș; s-a desființat judecătoria, dar oricum ajungeai Într-o zi. Destinul tău. Eu am rămas aici. Tata s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
spus că știa. Părinții știu tot. Au intuiția lor care nu dă greș. De atunci n-am mai vorbit niciodată. Te stimează, vorbește foarte frumos de tine. În clipele acelea mi-e ciudă. Pe tine. Nu știu exact de ce. Acum ninge. Se Împlinește sub zăpadă grîul. La primăvară va răsări În lumină. Tu ești departe. Poate vei veni la mormintele lor să te Închini. Te aștept. Odată cu primăvara! Ana”. • A doua zi pusei la poștă o scrisoare prin care Îmi exprimam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
clipă își repetă în minte cuvântul acela, pe care rănitul îl rostise când deschisese ochii și îl văzuse. „Gladiator... Eu sunt medic“, își spuse. Adormi ținând-o în brațe pe Velunda. În noaptea următoare, norii acoperiră luna și se încălzi. Ningea în zori, când trei oameni ieșiră dintr-o colibă. Sprijinit de ceilalți doi, unul dintre ei mergea cu greutate, împleticindu-se. Un câine care semăna cu un lup mergea înaintea lor pe drumul ce ducea spre terenurile cultivate și spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nu folosesc arme. Nu știu să le țin în mână, nici să le mânuiesc. Și, mai ales, n-aș fi în stare să ucid. O să vezi că ești în stare, dacă trebuie să-ți salvezi viața. — Pleacă. Nu vezi cum ninge? Cu cât intrăm mai repede în pădure, cu atât mai bine. Bărbatul îi întinse pumnalul gladiatorului, care îl luă și îl vârî în haină. — Adio, zise bărbatul, însă gladiatorul nu răspunse. Bărbatul veni lângă Valerius, care pornise deja. — Așteaptă. Apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Listarius luă cupa și o așeză la locul ei, în fața lui Vitellius. Și la nimic, dar la nimic nu țin mai mult decât la arta mea. Sunt tânăr, dar am învățat totul de la tatăl meu. — Șterge-o. 5 Încă mai ningea des când un grup de soldați călare intră în curtea micului palat ce se înălța între zidurile orașului Colonia Agrippinensium. Dădură ocol întregii curți, vrând parcă să atragă atenția asupra sosirii lor. Zgomotul copitelor ajunse până la bucătărie, făcându-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ajungea până în puțul săpat în colina din mijlocul arenei. Îngrămădiți pe platformă, în întuneric, Valerius și alți douăzeci de gladiatori puteau vedea, sus de tot, doar un petic dreptunghiular de cer. Pe albastrul intens se vedeau plutind niște fulgi albi. Ninge? întrebă uimit tracul, arătând cu lancea spre deschizătura puțului. Sudoarea i se prelingea pe chip. — În octombrie, cu un cer așa de senin, ninge la Roma? E un semn nefast... O petală albă de trandafir căzu și se lipi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
tot, doar un petic dreptunghiular de cer. Pe albastrul intens se vedeau plutind niște fulgi albi. Ninge? întrebă uimit tracul, arătând cu lancea spre deschizătura puțului. Sudoarea i se prelingea pe chip. — În octombrie, cu un cer așa de senin, ninge la Roma? E un semn nefast... O petală albă de trandafir căzu și se lipi pe fruntea asudată a tracului. Marcus îi dădu un ghiont. — Stai liniștit. Peste puțin timp începe. Ce anume începe, nu știu. — Eu știu. Valerius își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
neînsemnate, dar contează fiecare clipă de bucurie când ești o ființa așa de gingașă și de inocentă, chiar dacă mai intervin și mici probleme. Într-o zi am mers în parc și am vrut să fac un om de zăpadă. Atunci ningea și mi-a căzut maiestuos un fulg de nea în palmă. M-am uitat cu atenție la el. Nu era un fulg obișnuit, deoarece pe ceilalți fulgi îi vedeam ca pe niște simple stele minuscule, dar acesta era diferit, având
ANTOLOGIE:poezie by Mihaela-Raisa Tofănel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_693]
-
-i răspund fulgului la o sperată, viitoare întâlnire... Am mers din nou în parc și același fulg mi-a spus: Sunt și eu copil, ca și tine! Nu știam de ce, dar nu credeam că fulgul era copil, deoarece nu mai ninsese demult și era sfârșitul iernii, dar m-au înduioșat vorbele sale. Tot mă frământam și eram tot mai curioasă, dar când a venit momentul potrivit am învățat și nu am mai uitat niciodată. Nici eu, ca și alți copii, nu
ANTOLOGIE:poezie by Mihaela-Raisa Tofănel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_693]
-
nici zece mii de iubiri nu pot vindeca o singură pierdere, fiecare om e un univers, dovadă că nu poți așeza galaxia noastră peste Orion sau invers, s-ar prăbuși cometele, munții). Brusc mi-am dat seama, mai Întîi la cimitir, ningea din greu, Înghețasem, plîngeam ca niciodată, că oricît de mult te-ai strădui, oricît de adevărat ai suferi În text, În comparație cu realitatea literatura e frivolă. Constatare evident catastrofală pentru orice scriitor, chiar și pentru unul premiat. Iar În ce privește urma originală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]