5,771 matches
-
mai scăzută a SM aici. Se știe că laptele de vacă este lipsit de acizi grași nesaturați, astfel dieta exclusivă cu lapte de vacă a copiilor mici duce la apariția la aceștia a unei mieline mai ușor atacată de agenți nocivi. THOMPSON (1972) vorbește de o perturbare genetică a metabolismului lipidic, care în prezența unui virus ar putea declanșa boala. De obicei toate perturbările metabolice sunt date de unii hormoni. Așa s-ar explica apariția bolii după pubertate. S-a mai
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
relația dintre SM și grăsimi. S-a stabilit că persoanele atinse de SM au probleme la nivelul asimilării grăsimilor, având un deficit de acizi grași esențiali. Lipsa acestor acizi perturbă metabolismul sistemului nervos. De asemenea, grăsimile animale au un efect nociv asupra bolnavilor, diminuând oxigenarea țesuturilor și organelor acestora. Acizii grași esențiali sunt necesari persoanelor atinse de SM, ei servind la creșterea și refacerea țesutului nervos și la menținerea structurii sale. Unele studii au arătat că substanța albă din sistemul nervos
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
afecțiunilor familiale, respingând propunerea unor cariere comode și aparent onorate în detrimentul conștiinței curate. În fața constrângerii morale, soldații creștini își dădeau seama că prestarea serviciului militar în asemenea condiții era un rău în sine, un mijloc de pierzanie sufletească. Această acțiune nocivă spiritului creștinismului și conștiinței creștinului a apărut ca un rezultat al exercitării unei presiuni excesive a autorităților imperiale păgâne împotriva conștiinței individuale, a militarilor creștini și a disprețului libertății personale a acestora, ducând inevitabil la apariția cazurilor de obiectori de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de originea sa naturală și, Într-un exces de orgoliu, Încearcă să-și arate superioritatea, să-și impună tendințele de dominație asupra mediului din care a provenit - În aceste situații, fața curată a naturii este Împroșcată, de exemplu, cu stropii nocivi ai unei agriculturi excesiv de chimizate, cu norii asfixianți ai unei industrii și ea foarte poluante și devastatoare prin mașinismul ei sofisticat etc. Μ La nivelul capacităților noastre de Înțelegere, linia de demarcație Între „normal” și „anormal” este foarte elastică, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Convingerea fiecăruia că toți ceilalți îl vom înșela și că, deci, abilitatea sa va consta în capacitatea de a se apăra, înșela la rândul său, se află la originea răului. Așteptarea generalizată și sistematică a înșelării devine astfel chiar mai nocivă decât înșelarea, prin consecințele ei psihologice și sociale și prin rădăcinile ei istorice"146. În acest drum al transformării realității, al creării unei noi lumi, literatura poate să devină o piedică: "Urăsc uneori literatura, așa cum un podgorean ar putea urî
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sau, pentru confortul lor interior, s-au prefăcut a crede "cacealmaua" cu "bau-bau-ul" roșu? Porecliții au știut, cu geniul lor malefic, să exploateze și să întrețină această spaimă. Supuși au tăcut răbdat, chitind că răul din lăuntru e mai puțin nociv decît cel dinafară. Prostirea asta vine, așadar, din frică. Și tot așa umilirea. Iar de la umilință la prostituare nu-i decît un pas. Un pas de dans, de pildă. Întocmai ca în Mrozek (mă gîndesc la Tango), unul din membrii
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
social. Primul factor este unul indubitabil traumatizant, al doilea poate funcționa, prin șoc retroactiv, cu efect terapeutic. Această din urmă posibilitate este însă doar sugerată în spectacol, insinuarea paralizantă în viața particulară poate fi, și trebuie, citită și ca imixtiune nocivă a ideologiei, structurilor, intereselor din exterior în viața unei țări. Parabola Regulamentului de bloc include declarat și un asemenea aspect al realităților contemporane. Aceasta ar fi esența expozeului pe care-l avansează premiera Naționalului ieșean într-o construcție dramatică ingenioasă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
fi ele atunci cînd preferă să nu i se mai aplice lui, ci unor idei despre el. Au crezut că e mai bine să le evite pe cele periculoase sau să le folosească În exces pentru a le dezamorsa Încărcătura nocivă. În scrierile teoretice, americanii au Încercat să nu părăsească apelul la simț moral - din prudență, poate și din credință - și n-au ocolit niciodată modalizarea, n-au exilat anecdota (anekdota = lucru inedit), pentru a nu-și pune interlocutorul În poziție
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
unei fascinații meduzante cum face Paul Virilio. Poți saluta delocalizarea, imaginația ta poate urca În spirale către eterul marilor cuvinte, În deliruri poetice, poți plonja Într-o Matrice SF, sau, dimpotrivă, de pe poziții esențialmente moral/metafizice, poți arăta cît de nocivă este ea (să ne gîndim la critica spațiului de la Heidegger sau Lévinas). În orice caz, este limpede că „postmodernitatea” dedusă din metanarațiunea marxistă este o hipermodernitate care autorizează toate ficțiunile teoretice, produse de găsit deja și pe piața românească, de
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
literare. Istoria literaturii franceze din anii 1950 pînă În anii 2000 este și una a amenajării unui spațiu al transcendenței care să fie cît mai departe situat de acela unde transcendența În raport cu textul literar a fost denunțată ca iluzorie și nocivă și, ca urmare, anihilată. Are loc, altfel spus, o demisie de durată a literaturii care Încetează să mai propună modele sociale, să transmită mesaje politice, care refuză carisma. Nu trebuie păstrată ideea unui dincolo al literaturii, ci ideea unei rezistențe
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
care Îl separă de lume, Îl individualizează, Îl invalidează și-l Închide, limitându-l În felul acesta ca persoană. Din acest motiv, Înțelegerea durerii necesită o analiză mult mai nuanțată și mai aprofundată. Durerea nu este numai receptarea unor impresii nocive provenite din mediul extern sau din interiorul propriului corp, ci este și o reacție a persoanei În planul conștiinței sale, față de aceste impresii. Durerea ne apare ca o experiență ce rezultă din contactul și reciprocitatea dintre corpul persoanei și mediul
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
certitudine, Încredere, fiind cel mai explicit sistem de comunicare. El comunică ideile rațiunii. Dă ordine sau protejează, susține. Apropie sau depărtează, Înlătură. Dar cuvântul nu este numai consolator. El poate avea și o acțiune psihomorală negativă, demolatoare, adesea chiar extrem de nocivă, devastatoare pentru interlocutor, sau poate fanatiza grupul de indivizi cărora li se adresează. Este cazul minciunii, fabulațiilor, intrigilor, calomniei. Toate se pot ascunde sub cuvinte frumoase, pline de bune intenții, dar adesea „Drumul către Infern este pavat cu bunele noastre
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Faust le trăiesc ca pe o dramă a neliniștii sufletești interioare În raport cu valorile morale. Este lupta permanentă Între tentația răului și menținerea binelui. 5Ă O altă categorie de factori, care pot genera tulburări psihomorale, este de ordin psihotraumatizant. Efectul lor nociv se va constitui Într-un tip special de manifestări pe care l-am putea numi „Înrăirea individului”, căderea În starea de ființă primară. Care sunt acești factori? Toți cei care pot determina o tulburare a dezvoltării și a existenței normale
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
și nu există speranța că va înceta complet vreodată. De aceea, tot ce poate face societatea este să-și lărgească domeniul de intervenție în ceea ce privește protecția copilului. Acest război nu este niciodată pierdut. Chiar dacă abuzul asupra copilului a fost declanșat, efectele nocive pot fi contracarate. Un studiu britanic desfășurat timp de patru ani a demonstrat că, după participarea la un program de recuperare, la două treimi dintre copii efectele abuzului au fost înlăturate cognitiv și emoțional, iar cealaltă treime, deși copilul a
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
proporții excesive (producându-se în limite normale), ea constituie un factor natural deosebit de important pentru dezvoltarea armonioasă a personalității (ex. pentru formarea independenței, a inițiativei în raporturile cu semenii, a trăsăturilor moral-volitive de caracter). Când frustrarea devine, însă, un fenomen nociv, ca rezultat al depășirii anumitor limite de intensitate și de durată, ea sporește dificultățile integrării socio-profesionale, amenințând echilibrul global al personalității. Anihilarea consecințelor negative ale frustrării severe pretinde dezvoltarea de către fiecare nu numai a gradului de toleranță, individuală la frustrare
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
mult aspectele psihologice ale stresului, deosebindu-se astfel de cei care abordează mai ales aspectele fiziologice ale fenomenului. Pentru aceștia din urmă, adică, pentru fiziologi, stresul desemnează tulburarea structurii sau sistemului de funcționare a țesutului, ca rezultat al acțiunii stimulilor nocivi (cum ar fi: căldura excesivă, gerul, microorganismele etc.). H. Selye, creatorul conceptului de „stres fizic logic”, a promovat ideea că împotriva stimulilor specifici nocivi (ex. rană, infecție, asalt psihologic etc.), organismul răspunde cu același tip de reacție (care va constitui
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
fiziologi, stresul desemnează tulburarea structurii sau sistemului de funcționare a țesutului, ca rezultat al acțiunii stimulilor nocivi (cum ar fi: căldura excesivă, gerul, microorganismele etc.). H. Selye, creatorul conceptului de „stres fizic logic”, a promovat ideea că împotriva stimulilor specifici nocivi (ex. rană, infecție, asalt psihologic etc.), organismul răspunde cu același tip de reacție (care va constitui modul obișnuit de apărare a corpului). Apărarea organismului împotriva unui „stresor” este denumită de către H. Selye „sindrom general de adaptare”, care constă într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
și sensibilitatea față de eșec, defecte personale, de sarcini excesive, de exigențe externe sau de nivelul de aspirații superioare, de incongruențe între eul real și cel dorit”. („Din viața sentimentelor..., p. 54). Cercetările lui H. Selye asupra efectelor fiziologice ale stimulilor nocivi au jucat un rol important în înțelegerea mai clară a funcțiilor unor hormoni ai corpului, în tratamentul unor „boli ale adaptării” etc. Dar, atât H. Selye cât și colaboratorii săi au rămas la viziunea predominant fiziologică, de interpretare a fenomenului
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
cum ar fi de exemplu cel al „anticipării” pericolului, sau cel al „evaluării” (interpretării), prin care se stabilește stimului gradul de nocivitate/de periculozitate. Cu toate că multe efecte fiziologice ale acestor procese sunt similare acelora care survin ca răspuns la stimulii nocivi fizici, „stresul psihologic” desemnează o realitate mult mai complexă, ale cărei aspecte psihologice trebuie cercetate cu mijloace de investigație speciale și pe baza unei terminologii adecvate. I.L. Shannon și G.M. Issbell au făcut un experiment prin care au demonstrat că
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
fără ca țesutul să fie atins. Shannon și Isabell au putut constata, prin măsurarea hidrocortizonului din sânge, că din pura anticipare a durerii, provoacă anterior de injecție, au rezultat reacții specifice „stresului fiziologic” (așa cum acestea apar, de obicei, sub influenta stimulilor nocivi ai injecției). Importanta anticipării în producerea reacțiilor fiziologice ale stresului a fost relevată experimental și de către Asher Koriat, Rachel Malkman, James R. Averil, R.S. Lazarus, care și-au propus să determine „cât” stres este produs atunci când un stimul dureros apare
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
asigură unitatea persoanei și mobilitatea psihică, prin „interpretarea” rapidă (chiar simultană) a mai multor sisteme de structură. Anularea conflictelor are un rol pozitiv numai în cazul când aceasta ar duce spre o stare de echilibru superioară celei anterioare; este socotită nocivă atunci când tinde să readucă persoana la starea de echilibru anterioară (stare care asigură eventual conservarea persoanei, dar nu și dezvoltarea ei). Un oarecare eclectism prezintă concepția lui H. Murray: „trebuințele” sistemului său, atât cele „viscerăgene” cât și cele „psihogene”, corespund
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Tensiunea afectivă astfel creată își caută supape diferite de descărcare: ex. refuzul de a învăța, întâlnit la mulți elevi are semnificația actului de răzbunare îndreptat împotriva severității excesive, sau a despotismului părinților. Dar și toleranța excesivă, nesupravegherea elevului, sunt la fel de nocive, ele nepermițând formarea spiritului de independență și de inițiativă, necesar adoptării unor modalități originale de a fi util colectivității și sie însuși, și a spiritului de răspundere față de propriile acte de opțiuni. Elevul trebuie să devină conștient de faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
capătă proporții excesive, producându-se în limite normale, poate constitui un factor eficient de evaluare lucidă a consecințelor propriilor acte deviante, contribuind, în felul acesta, la autoreglarea conduitei și la armonizarea raporturilor cu semenii; când el devine, însă, un fenomen nociv, ca rezultat al depășirii unor limite de intensitate și de durată, pot spori dificultățile integrării familiale și socio-profesionale, amenințând echilibrul de ansamblu al personalității. Un aspect deosebit de important, care trebuie nu numai subliniat dar și analizat, este faptul că „sentimentul
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
urmașele facțiunilor, și se considera că facțiunile divizează inutil societățile, ca și cum, altfel, norma ar fi fost consensul total. Departe de a fi privite ca normale, partidele au fost aproape mereu considerate, înainte de secolul al XIX-lea, ca fiind dezvoltări întrucâtva nocive care au apărut de obicei și au prosperat atunci când țările se aflau în situații dificile. Ele păreau să fie simboluri ale declinului societăților, ca și cum apariția facțiunilor era un semn că țara se apropia de un război civil. Facțiunile și partidele
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
mai ales porniri dezumanizante. Uri, spaime, complexe atavice răbufnesc în expresii paradoxale, demențiale, desfigurând caractere, impunând conduitei multora manifestări de neînțeles. Prin răsturnările sociale au ieșit la suprafață exemplare umane deformate moral sau incapabile să își domine înclinații și veleități nocive, ca brutalitatea, cruzimea, orgoliul exacerbat, arivismul, setea de putere. Parvenit într-o anumită funcție, un ins se comportă ca un satrap, consătenii ajungând să se teamă de el. În jurul micului despot s-a aciuat o clică de profitori, care reprimă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]