13,698 matches
-
n noapte stai treaz?! Știi tu... ce'i iubirea,când dorul te roadeși'ți tulbură apedin zori pân' amiaz' ?! Nici povestede'așa chin,când iubirea'ialb de crin!...Iubirea e floare;ce'ți stă'n cingătoaree roșul de sângebujor în obraz;E roua, din lacrimide zâmbet chemare,e darul ofrandei,e'al clipei răgaz! Lucirea din stelecând vin să se'adapeîn tainice doruriși'n curgeri de ape... XX. CAPCANELE MINȚII, de Bianca Aura Buta , publicat în Ediția nr. 1598 din 17
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
și carne! Mâini nevăzute aruncă otrăvuri în paharul din care setea'mi se adapă, în timp ce stranii senzații mă răscolesc. Aud cum fâșii rupte de suflet se dezintegrează. - Cum dracu să le opresc!? Îl simt; isteric râzând, cu lacrimi șiroindu'i obrazul livid. un suflet pustiu; rătăcind pierdut pe drumul spinos către niciunde! Mă dor pașii lui care'și târâsc neputința cu urme de sânge prin glod și tărână. Citește mai mult Capcanele mințiiPașii'mi gonesc nesonor... prin coloane de'ntunericseparând anevoie
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
oase și carne!Mâini nevăzute aruncăotrăvuri în paharul din care setea'mi se adapă,în timp ce stranii senzații mă răscolesc.Aud cum fâșii rupte de suflet se dezintegrează.- Cum dracu să le opresc!? Îl simt; isteric râzând, cu lacrimi șiroindu'i obrazul livid.un suflet pustiu;rătăcind pierdut pe drumul spinos către niciunde!Mă dor pașii lui care'și târâsc neputințacu urme de sânge prin glod și tărână.... XXI. NEGÂNDURI, de Bianca Aura Buta , publicat în Ediția nr. 1572 din 21 aprilie
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
atingă și să nu se îndrăgostească mai tare de al său trup puternic, de a sa privire curajoasă și de ale sale vorbe catifelate și alintate de ploi. Rămâne cu privirea ațintită spre el și îi curge o lacrimă pe obrazul stâng. Își atinse chipul imaginându-și cum palma lui Idris îi străpunge pielea prin atingerea brută pe care ar fi putut să o facă, timp în care ochii ei s-ar fi pierdut in ochii lui căprui trecuți prin multe
CĂUTAREA SINELUI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343396_a_344725]
-
și să îți simt fiecare vibrație intensă al fiecărui minut. Eu nu voi muri, dar tu într-o zi o vei face, iar atunci tu îți vei da seama ce înseamnă iubirea adevărată. Ochii lui Idris se umeziseră, iar pe obraz îi căzu un bob de apă care se pierdu-se în perdeaua de lacrimi a cerului care începu să se strecoare printre ascunzișul pădurii. (Idris rămâne întins pe jos cu privirea îndreptată către cer și așteaptă să vadă ce avea
CĂUTAREA SINELUI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343396_a_344725]
-
Unu din care toate purced înainte și în timp ce sunt create! (O tăcere mortuară se lăsă. Separatorul și Iacob pășesc odată cu Yohshua înainte. În tăcere sacramentală restul iau fiecare câte un obiect de pe masă. Trinitatea îl îmbrățișează, apoi îl sărută pe obraji, numindu-l frate. Furiile se retrag de la poartă. Fecioara îi așează pe corp o tunică din viță de vie pe care se află ici colo flori orientate în așa fel încât să dea în ansamblu forma zvastici. Se alcătuiește o
de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1298 din 21 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343491_a_344820]
-
nopțile îmi sfâșiau visele deschideam aripile spre ieri și te vedeam cum îmi aduceai primăveri în brațe și mă împleteai în iedera verilor nici un cântec nu suspina nici macii nu-și mai închideau corola doar legănarea dansului albastru ne atingea obrajii și cântecul lebedei mai aștepta o poveste -stii de ce se ascund șoaptele de dor în spatele stelelor- m-ai întrebat fără să aștepți răspuns și mi-ai strecurat sub piele scâncetul ultimei ploi din toamnă cu poveri de parfum în doi
CÂND NOPŢILE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343521_a_344850]
-
Marian MALCIU evidențiază cu lejeritate și naturalețe trăirile manifestate de părinți în astfel de momente. Totul este redat, cu sensibilitate, cu un firesc absolut, încât, citind, poți să-ți imaginezi manifestarea suferinței morale, de la lacrimile mamei ce curg fierbinți pe obraji, până la cutele de îngrijorare de pe fruntea tatălui și maxilarele încordate cu putere. Autorul, prin stilul său narativ, transmite trăire, imagine și nu doar cuvinte goale. În acest context, autorul ne introduce intr-un mediu familiar dumnealui, dar pe care nu
DESTINE ÎNTRETĂIATE PE O FRESCĂ DE VIAŢĂ FĂRĂ CULORI. de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343973_a_345302]
-
vedem caii și cum este acolo. - Când? - Eu știu? Luni după amiază de exemplu. - Vom vedea ce va fi luni și dacă Ștefan are timp. În principiu nu am nimic împotrivă. - Vino să te pup. Îmoa, o țucă ea pe obraz alintându-se ca o copiliță. - Stai mai departe de mine. Cred că am răcit în mașină cât am stat cu fereastra deschisă. M-a tras curentul. Mai bine îl rugam pe Ștefan să dea drumul la aerul condiționat. Simt cum
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
bărbatul. Bine! Atunci aștept telefonul vostru, dar nu mai mult de o oră, două. Dacă nu sunați, îmi voi face alt program, știind că voi sunteți indisponibile. - Te sunăm noi fie ce-o fi! Pa! Cei trei se țucară pe obraz ca buni prieteni ce se considerau, luându-și la revedere. După plecarea lui Ștefan, Minela merse să vadă dacă nu cumva i s-a răcit ceaiul. Era încă destul de fierbinte. Se așeză în fața măsuței și își unse cu miere și
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
prea bine. Pe mine, o străină pentru el. Când alții cu stare n-au avut habar de mine, a rostit Amalia cu vocea frântă de emoție și supărare, fără să-și șteargă două lacrimi mari ce se rostogoleau încet pe obraji... El nu poate săvârși asemenea fapte în ruptul capului. Am reușit să-l cunosc bine, să știi. Nu pot sta cu mâinile în sân când el refuză apărarea. De ce refuză? Pentru că se știe nevinovat, Octav! Pentru că are încredere în actul
EPISODUL 12, CAP. III ŞI IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343992_a_345321]
-
treburi... și... plânge toată ziua... - Să mergi acasă și să-i spui... Cât mai repede să-i spui, tată! - Da..., o să merg... Tu nu vii acasă, fiule? l-a întrebat Vasile, ștergându-și lacrimile cu palmele ce-i tremurau pe obraji. - Ba, o să vin... Să văd la serviciu ce este și când pot lua liber... - Să vii, Gabriele, tată! Să vii... Cu fata asta să vii, că tare-i curajoasă și frumoasă... Gabriel nu putea promite mai mult. Știa de la avocat
EPISODUL 12, CAP. III ŞI IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343992_a_345321]
-
cânt de pe mare, albastrul se scurge din nor sau destin viața-i frumoasă, noi o facem chin. Ah, pentru ce și poate, ah, dorul se luptă în toate, a trăi în stranie ticăloșie noi ticluim a fi doar mândrie. Pe obraji am scurs stropi de fard și făclia din inimă pornește asalt iar apa vie în clocot de vecie noi o numim tot mândrie. M-am trezit în această dimineață plin de blues Din somn obtuz, și plâng...! Referință Bibliografică: M-
M-AM TREZIT ÎN ACEASTĂ DIMINEAȚĂ PLIN DE BLUES de PETRU JIPA în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344111_a_345440]
-
profesiune de credință - Cartofilia! Prezentarea din 1997 a intenției apariției monografiei ilustrate ”Călimănești’2000” la Casa de Cultură într-o manieră informatizata prin preluarea imaginilor din calculator și proiectarea lor pe ecranul sălii a trezit nostalgii și chiar lacrimi pe obrajii celor ce asistaseră la dramatică sfârtecare din anii ’70 a paradisiacului din insula Ostrov. Mărturii văzute încă pe locul lor sau dispărute pentru totdeauna, iată numai câteva argumente pentru care am decis să păstrez vie amintirea trecerii prin epoci a
650 DE ANI PARTEA II-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343989_a_345318]
-
ca să-l vezi ca si cand l-ai salută! Intrăm în biserică aflată peste drum, Riverside! Impresionantă, ne întâmpină cu un concert la sfarsitul căruia trebuie să ne dăm mâna cu cei aflați lângă noi printr-un ceremonial incluzând și sărutarea pe obraz. Mă întorc pe Morning Side, pe lângă parcul cu același nume, vizitez biserică cu numele Notre Dame! Ajung apoi în Harlem, dar ziua! Cu greu mă strecor prin spatele Central Park-ului pe latura estică, pentru a-mi continua drumul pe
NEW YORK de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343990_a_345319]
-
jerfă pe altarul iubirii fuioarele de fum și zădărnicie s-au lipit de ferestrele tale și-au ofuscat zâmbetul înlăcrimat al ciobului de lună ce-ți săruta pleoapa nepăsătoare te ascundeai parșiv după colțul nopții și priveai cu obtuzul orgoliu obrazul palid și zvâcnetul orb al păsării soarelui cum își strivea zborul în căutarea luminii de ferestrele opace ale împietritei nopți a inimii tale azi plouă cernit cu singurătate prin ochiul rănit căzut în uitare și prizonier al pustiului ți-ai
NOAPTEA INIMII TALE ( TRADUCERE ÎN ITALIANÈ) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/344161_a_345490]
-
fum cățărându-se pe albastrul minunat către Tării. Sunt semne de viață! Adevărate semne! Mă fericesc, deci trăiesc! Și iar îi sună rugător vocea din vis a fratelui său... Atunci, două rânduri de lacrimi cât bobul de orz îi arseră obrajii ofiliți de lungul șir de ani îndoliați prin care trecuse și pe care acum nădăjduia să și i-amintească îndulciți, trăind... Taman mâine fac vârsta ceea! se-ncolți singurel. Dar am racla, am plecat, am să trec, musai, pragul spre
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
excesiv întins până să plesnească - de răbdare ...elasticul surâsului răbdării s-a rupt - în toate părțile dintr-odată... ...de fapt - sora de salon care stă aplecată peste patul unde scrie c-aș fi fost eu - se șterge de zor - pe obraz de o dungă roșie - fizic inexplicabilă *** SOLUȚIA se întâmplă atâtea lucruri - în lume - total inutile - exasperant inutilizabile „- a ieșit o carte extraordinară!” - „-...toate cărțile care ies - sunt extraordinare...” - „-se strigă - de undeva!” - „-...de peste tot se strigă - de foame - de moarte
SOLUTIA de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 149 din 29 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344167_a_345496]
-
înaltă, zdravănă, puțin cam plinuță, ochii negri și părul bogat, lăsat să-i cadă pe umeri în plete negre, strălucitoare. Chiar și cu fața plânsă și schimonosită de suferință, arăta tot frumoasă, cu buze senzuale, nas fin, cu gropițe în obraji și coapse frumos desenate de rochia cam strâmtă. Se-ntreba tristă: ce caut eu aici? Dar, știa că nu are unde să se ducă în altă parte, unde să-și mărturisească disperarea. - Hai, Irina, hai! Ce-ai rămas așa? Ia
CAP. 7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344181_a_345510]
-
Ai rămas doar o poveste Și mult timp o sa ma doară ... Ochii tăi blânzi , cu iubire Și căldura ne priveau ... Jocurile tale toate , Serile ne - nveseleau . Îți plăceau atât de tare Luminițele din brad ! Acum , ele , toate - s lacrimi Și obrajii mei îi ard ... Cât te-ai bucurat , copile , Ieri , de primă ta zăpadă ! Fericirea asta , mare , Omu ' - ar trebui s- o vadă ... Focul pâlpâind în sobă , Ti -adună frații , copile ... Bucuroși de-o mângâiere , Ei torceau în rând cu tine
FEBRUARIE ... de GEORGETA GIUREA în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344220_a_345549]
-
Îl auzi cum te strigă adeseori? Primește-l și ascultă-l! Numai el îți poate spune Unde mă poți afla Și care-i secretul ce-l port Bine ascuns în șoapta-mi Ce vântul mi-o poartă Să-ți mângâie obrazul Când te descopăr să-ți spun Te iubesc!” Iată, autorul ne înfățișează un final apoteotic, ce întregește o declarație de dragoste, încununând imperiul iubirii eterne și închizând porțile unui templu cu muzica din cuvinte. Lirica de dragoste din poemul „Nostalgie
UN TEMPLU CU MUZICĂ DIN CUVINTE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1834 din 08 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343048_a_344377]
-
îți apune și brumă de curaj Speranța-ți se topește în zări că un miraj... Cazi și rămâi așa, privind cu ochii goi, -De ce să lupt atâta? Ce rost mai avem noi? Încet, te fură somnul, cu lacrimi pe obraz, Și parcă vezi lumină.. prin tot ce-a fost necaz O dulce adiere și-o muzică divină, Alunga norii triști și-o mângâiere lină Pe fruntea-ți, de niciunde, o simți cu încântare, Speranța ce-o pierdusei că soarele răsare
ALINARE DE DRUM de VIOREL CROITORU în ediţia nr. 1269 din 22 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343075_a_344404]
-
s-au făcut prezentările reciproce. Tinerii și-au rostit doar prenumele - se știa cine sunt. Imediat, la ora fixată, ca un metronom, a intrat și directorul de complex, un bărbat la circa cincizeci de ani, mărunțel și rotofei, cu niște obraji ca de hârciog, îmbrăcat protocolar într-un costum de culoare închisă și cravată albastră. - Aaa... bună ziua domnul Trăistaru, sărut mâna doamna Trăistaru, se adresă el Săndicăi, care a rămas surprinsă când i s-a dat această titulatură, pe care nu
LECTIA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1269 din 22 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343080_a_344409]
-
condițiile, însă cele oferite de dumneavoastră au întrecut toate așteptările. - Mă bucur. Lucrează la țară? întrebă mirat rotofeiul de director. - Amândoi lucrăm. Eu sunt profesor de franceză într-o școală din Dobrogea și ea este inginer zootehnist în aceeași localitate. Obrajii Săndicăi se colorară a doua oară în roșu aprins. Deci identitatea sa era cosmetizată de familia prietenului său. Doctorul Trăistaru l-a informat pe director că vine fiul său cu soția. Acest lucru ar trebui să o încânte sau să
LECTIA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1269 din 22 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343080_a_344409]
-
prieten cu director comercial al Podgorie, apoi finalizând cu o Fetească Neagră de Dealul Mare, toate soiurile fiind numai vinuri vechi, trecute de zece ani. Dacă doamnele doar sărutau buza paharului, cele două gazde se luptau din greu cu paharele. Obrajii bucălați ai directorului, deveniseră roșii ca sfecla iar ochii îi străluceau ca la pisici noaptea pe întuneric. - Serviți, domnul Trăistaru, nu vă plac vinurile noastre? - Sunt excepționale, însă ce este mult uneori poate dăuna. - Lăsați că doar până în apartament cât
LECTIA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1269 din 22 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343080_a_344409]