6,787 matches
-
Ia, uite, Nik, cine a venit! Fata arăta răvășită, așa, în pragul ușii, cu mâinile în buzunare, cu părul zburlit, cu fața aprinsă de vânt, încruntată, încordată. Alexe nu a văzut nimic din toate astea, a traversat ca întotdeauna sufrageria, ocolind biroul, lipăia din papucii din plastic, a venit în hol, s-a apropiat de Carmina și i-a lovit de două ori, cu degetul maroniu obrazul. A, gângania drăgălașă, a formulat el legile jocului deja știut, hai, intră, n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
astea, mă crezi, parcă sunt mai ușoară cu câteva kilograme, am lepădat balastul. Lăsă pleoapele în jos... Cred că e timpul să mă pregătesc de plecare, acum, acum vine trenul. Se despărțiră în hol fără prea multe cuvinte. Fana îi ocolea privirea de parcă ar fi fost cu ceva vinovată. Își trase pe deget mănușile, își luă poșeta. Era foarte elegantă. Carmina o petrecu cu privirea, cobora scările cu precauție, se ținea de balustradă. Pe când Fana ocolea palierul, Carmina își aminti că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
prea multe cuvinte. Fana îi ocolea privirea de parcă ar fi fost cu ceva vinovată. Își trase pe deget mănușile, își luă poșeta. Era foarte elegantă. Carmina o petrecu cu privirea, cobora scările cu precauție, se ținea de balustradă. Pe când Fana ocolea palierul, Carmina își aminti că peste o lună prietena ei o să rămână însărcinată, era caraghios să-și amintească de așa ceva, ca și cum ar fi fost un fapt fără doar și poate real, dar mai caraghios era că o stăpânea un sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
poate real, dar mai caraghios era că o stăpânea un sentiment de invidie, se gândi la momentul decisiv când gametul masculin va întâlni ovulul, la marea clipă de coeziune dintre cei doi parteneri, moment pe care ea și Ovidiu îl ocoliseră ani la rândul și se crezuseră superiori pentru că reușiseră să înșele natura. Fana plecase și lăsase într-adevăr acolo balastul. Până târziu în noapte Carmina medită la lăcusta care se ascundea sub două fire de iarbă, la fluturii orbi, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
comod așa, să nu mai gândești nimic despre tine, absolut nimic, să te gândești doar la altul. Târziu, când să adoarmă, Carmina își aduse aminte că Fana nu pomenise nici o vorbă despre fratele ei, ca și cum nici n-ar fi existat, ocolise cu prudență orice remarcă, poate de data asta n-o făcuse din calcul, poate, de fapt, n-o interesa, venise să vorbească despre ea, să se descarce și atât. Nu mai știa ce să creadă, atâtea zile de absență, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de ea! I-ar fi fost foarte ușor să-și ridice privirea, o altă privire, desigur, să întindă mâna și să ia inima fetei în palmă, caldă încă, zvâcnind regulat, dar n-o făcea, îi era mai ușor s-o ocolească, să alunece pe alături. Obosise sau pur și simplu nu mai voia s-o apropie. Puțin mai târziu o conduse până la ușă, răsuci după ea yala, reveni la masă, goli și paharul Carminei, nici două pahare nu fac rău, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
femeia ar fi evitat-o. Dacă s-ar fi văzut întâmplător, Emilia și-ar fi scuturat coama și i-ar fi explicat: Fii sigură că la mijloc nu a fost nici o rea intenție. Dar Carmina prefera ea însăși s-o ocolească pe Emilia. Multe zile nici la cantină nu s-a mai dus. Curând, interesul ei pentru acel concert simfonic, scăzu. Ploua aproape în fiecare zi, era frig. De la serviciu se grăbea să ajungă acasă, să facă o baie fierbinte, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în tren, știa că va trebui să-i relateze totul pas cu pas, uneori reținea instantaneu și amănunte ale vestimentației oamenilor, se specializase, ce bizar începuse să se comporte! În compartiment căuta un loc printre persoane inofensive, femei, copii, bătrâni, ocolea orice prilej care o plasa în vecinătatea vreunui bărbat, se temea că Ovidiu o să afle și o s-o chinuie cu întrebările, și o să insiste până la demență asupra acelorași amănunte, ea nu mai era capabilă să mai trieze nimic, îi mărturisea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gară, în fața ghișeului de bilete, să încerce să se împace cu gândul că nu-i spusese niciodată "te iubesc". Biet orgoliu! O întâlnise pe Emilia în curtea uzinei, aproape de poartă. Era la finalul programului și nu avea cum să se ocolească. Carmina crezuse că femeia se va arăta încurcată, dar, în loc de orice stinghereală, ea își scutură coama neagră și încâlcită și-i spuse direct: Recunosc, atunci, la concertul acela simfonic, ți-am dat un bilet cu suflet. Și, așezând o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Dar cu o zi în urmă? Uite ce e, Ovidiu, eu m-am cam săturat de toate întrebările astea. Deja au devenit stereotipe, un fel de preludiu. Între noi chiar nu sunt posibile niște relații omenești? Parcă suntem roboți. Nu ocoli răspunsul, o întrerupse cu voce dură. Spune! Femeia își apăsă ochii cu palmele. Ar fi vrut ca măcar o dată s-o scutească de-o asemenea scenă. Măcar o dată să vină la ea acasă, s-o cuprindă în brațe și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
troleibuzului până la Komagome. Mărturisesc că am făcut ceva drum. Când am ajuns la Komagome, soarele apusese deja și era o seară liniștită de primăvară. Unde suntem? întrebă Naoko de parcă era picată din cer. — Komagome, am spus eu. Nu știai? Am ocolit mult. — De ce-am venit aici? — Tu ai venit aici. Eu n-am făcut decât să merg în urma ta. Am intrat într-un restaurant mic de lângă stație ca să mâncăm niște tăiței. Fiindu-mi foarte sete, am băut o bere. De când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
în felul de a vorbi al lui Naoko era faptul că își căuta cu grijă cuvintele ca să evite anumite lucruri sau nume. Unul dintre acestea era, bineînțeles, Kizuki. Dar nu numai el. Cu toate că-mi era clar că e hotărâtă să ocolească unele subiecte, vorbea neîncetat, povestind lucruri plicticoase. Nu o mai auzisem niciodată vorbind cu atâta foc, așa că am lăsat-o să vorbească. Când am văzut că s-a făcut ora unsprezece, am început să dau semne de plecare. Naoko vorbise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Am ridicat capacul borcanului, am scos licuriciul și l-am pus pe marginea conductei de apă care nu depășea acolo dimensiunea de trei centimetri. Licuriciul nu părea să conștientizeze schimbarea. Pe când s-a împleticit în jurul unui nit, încercând să-l ocolească, și-a prins un picioruș într-o crustă veche de vopsea. A pornit apoi spre dreapta și după ce s-a convins că drumul era blocat, a luat-o înapoi, spre stânga. Până la urmă, cu eforturi disperate, s-a cățărat până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
căsătoriei și aveam douăzeci și cinci de ani. E incredibil, nu? Reiko a oftat și a luat iar mingea de baschet de jos. — Mi-am imaginat că atâta vreme cât stau cu el, o să-mi fie bine, continuă Reiko. În preajma lui, necazurile mă vor ocoli, îmi ziceam. Cel mai important lucru pentru o boală ca a noastră este încrederea. Dacă mă las în mâinile lui, îmi va fi bine. Dacă starea sănătății mele se înrăutățește iar, chiar și numai un pic, adică dacă șurubelul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Își băgă capul bandajat pe ușă, apoi dispăru la fel de brusc - dovedind Înc-o dată că aveam dreptate. Și tu ai dat de belea? Heino se Întoarse către mine, apăsând cu degetul arătător o fundă terminată pe jumătate. Am dat din umeri, ocolind-o pe Chérie, și am urcat. Va trebui să-i povestesc mai Încolo despre cel care mi-a Înnegrit ochiul și mi-a umflat buza. Conform ziarului, poliția era convinsă că era vorba de o crimă. Manetti trebuie să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
A nu mânca pâine la masă era un păcat În toată regula pe care Allah l-ar fi putut ierta, Însă Banu cu siguranță nu. Zeliha strânse din buze și tăcu, amintindu-și abia acum de soarta bețișoarelor de scorțișoară. Ocolind Întrebarea, Își puse un ardei umplut În farfurie. De fiecare dată putea ghici foarte ușor cine gătise ardeii - Banu, Cevriye sau Feride. Dacă Îi gătea Banu, ardeii erau umpluți din belșug cu tot felul de chestii care altfel le-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
acestei vânzoleli? Întrebă Norman. Focoasele nucleare? — Nu, slavă Domnului! În cazuri de-astea, imediat cineva de la Casa Albă s-ar fi simțit dator să anunțe presa. Așa că ne-am ferit de personalul Casei Albe. De fapt, În problema asta am ocolit chiar și JCS-ul. Toate rapoartele ajung direct de la secretarul apărării la președinte personal, preciză Barnes, bătînd darabana cu degetele pe birou. Până acum, totul a fost În regulă. Iar dumneavoastră sunteți ultimul așteptat să sosească. Acum, că ați ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
radia o lumină slabă și Întreg corpul său avea o culoare verde-Închis. Acum Norman putu vedea o creastă verticală ascuțită pe corpul animalului. Tentaculele și brațele În mișcare se vedeau limpede. Conturul devenise și mai mare. Calmarul se mișcă lateral. — Ocolește rețeaua. — Da, spuse Beth. Sunt animale inteligente; au capacitatea de a Învăța din propriile experiențe. Probabil că nu i-a plăcut contactul cu rețeaua data trecută și și-a adus aminte. Calmarul depăși aripa astronavei și Îi putură aprecia dimensiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
gata să tragă, descoperise că sentimentul Îi făcea plăcere. Observă abundența de gorgone pe drumul dintre astronavă și habitat. Erau colorate În purpuriu țipător și În albastru și, fiind Înalte de aproape un metru și jumătate, Îi obligau să le ocolească. Norman era absolut sigur că gorgonele nu se aflau aici când ajunseseră prima dată la habitat. Acum, În afară de acestea, se găseau acolo și bancuri de pești mari. Cei mai mulți erau negri, cu o dungă roșcată pe spate. Beth spuse că erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cu ochii ei. Era atât de calmă Încât mai mult ca sigur că avea dreptate. Ideile și gândurile ei erau atât de puternice. — Beth, tu ai intrat În sferă? — Nu, Norman. Asta e mintea ta, care Încearcă din nou să ocolească adevărul. Nu eu am fost acolo. Tu ai fost. Dar el nu-și amintea să fi intrat În sferă. Nu-și amintea absolut deloc. Harry, după ce intrase, Își amintise. De ce să fi uitat el? Ce l-ar fi putut bloca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
rămână. Nu-i mai rămăsese nimic de făcut. Submarinul era deja aproape. Îi deslușea accesoriile pe fondul galben al carcasei. — Norman, te rog... am nevoie de tine. „Îmi pare rău“, Își spuse el. „Eu am s-o șterg de-aici.“ Ocoli pe sub elicea propulsoare și observă numele pictat pe suprafața curbată: Deepstar III. Urcă treptele Încastrate și ajunse În cupolă. — Norman... Acum contactul prin intercom se Întrerupsese. Era singur. Deschise trapa și intră În submarin, Își deblocă siguranța căștii și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
în terapia tulburărilor de limbaj este redus, cabinetele școlare logopedice fiind privilegiul a foarte puține din școlile noastre. Acolo unde există aceste cabinete, solicitările din partea copiilor, părinților, cadrelor didactice sunt mari, diverse. Cei care lucrează în aceste cabinete nu sunt ocoliți și de reacții de reticență, adesea deficiențele de limbaj ale copiilor fiind minimalizate și necorelate cu efectele asupra proceselor intelectuale, al evoluției socioemoționale. Pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor este absolut necesar a se întreprinde demersuri în direcția corectării, ameliorării tulburărilor
Fişe de lucru din cabinetul de logopedie by Alina Biolan () [Corola-publishinghouse/Administrative/1145_a_2052]
-
găsi sticla de Coca-Cola, o deschise, bău de mai multe ori, apoi reuși să-și fixeze privirile asupra lui Ken. — Și ce facem acum ? Ken nu spuse nimic, trase frîna de mînă, deschise portiera, ieși din mașină lăsînd motorul aprins, ocoli botul mașinii și se propti în fața intrusului din mijlocul șoselei. începu să examineze cu atenție acea apariție inoportună. După exact un minut se așeză într-un genunchi ca să o poată cerceta și mai bine. — e arici ? strigă Betty din mașină
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
fel de fîlfîit neputincios, ca și cum niște aripi retezate s-ar fi rotit inutil într-un cilindru. — nu vrea, confirmă Ken. Calmul lui Ken o neliniști și mai mult pe Betty. — ne-au blestemat aricii, spuse ea. Ken ieși din nou, ocoli fără grabă botul mașinii, ridică încet capota și examină superficial, la lumina lanternei, intestinele metalice ale vehiculului. — Ce i-ai făcut ? întrebă Betty. Ken consideră că întrebarea lui Betty nu merita efortul unui răspuns. în schimb, aplecat peste motor, smulse
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
biblioteci, În căutarea de materiale pentru lucrările sale de istorie. Ca Întotdeauna, se arată grăbit, neliniștit, vorbind precipitat și pătimaș despre șabloanele istoriografiei oficiale, și aberantele indicații În interpretarea evenimentelor. Subiectul pe care l-aș fi abordat În legătură cu Basarabia Îl ocolea În felul lui, dând din mână a lehamite. Cu un an Înaintea acestei Întâlniri ne Înțelesesem să lucrăm Împreună asupra originii unor toponime care semnifică locuri cu surse hidrominerale, balneologia fiind specialitatea mea medicală. Subiectul i-a plăcut, și Într-
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]