14,398 matches
-
știi că „prietenul” din oglindă, dublul despre care crezi că-i prins fără ieșire În spatele cristalului, s-a insinuat deja În tine, te-a ocupat, te-a Înghițit. Că ai devenit copia copiei; că originalul e tot mai fără de Întoarcere pierdut. Că prin uitarea timpului nu câștigi eternitatea, ci o doar moarte devreme. Fiindcă timpul nu-i e veșniciei zid; ci ușă.ț Condiționare și libertate „Limba este ordonatorul comun al naturii și libertății”, spun traducătorii lui Humboldt 2, inferând o
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
perceperea absențelor, de umplerea lor cu zei, de expansiunea istoriei. De la elegia a doua și până la a șasea se produce căderea, plină de nostalgie, căutând stabilitatea, căutând regăsirea În istorie, În cuvânt, În discurs a ceea ce e perceput acum ca pierdut. Abia apoi se Înțelege că se poate reveni În timpul splendorii prospectiv și nu retrospectiv, constitutiv și nu mimetic (la fel cum În Phaidros accesul la Idee poate fi atins nu doar dialectic, prin discurs filosofic, ci și prin nebunie poetică
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
fără jurnal - o tragicomedie, adică „tragedia ridicolă a poporului meu”5. Îndurând privațiuni copleșitoare (pe care documentele oficiale continuau să le numească expresii ale fericirii colective), oamenii mai păstrează sentimentul (uneori, doar iluzia) unei minime normalități (ca și bunul-simț al pierdutei realități) prin râs și prin mișcarea Înspăimântatei lor gândiri. Singurul centru (cerebral?) Încă neanihilat - scrie Florența Albu - suferind, dimpotrivă, un fel de elefantiazis, este acela al râsului, hazului, hilarității; și, abia acest „haz de necaz” mai păstrează, În germene, cauza
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cu noi reliefuri plastice și ideatice sunt analizate pentru a configura o operă grandioasă, ce scoate din străfunduri inițiatice motivele grave, fundamentale, legate de soarta cosmosului, dându-le o turnură romantică. Intuind în arheul exprimat la nivelul fragmentului unitatea existențială pierdută, ce tânjește într-un impuls dramatic spre refacerea ei, exegeta trimite spre un Eminescu creator total, expresie integrală a sufletului românesc, consubstanțială spiritualității universale. Instrumentele analitice, orchestrarea a numeroase surse și maniere de argumentare atestă și unele mutații metodologice, exprimând
DUMITRESCU-BUSULENGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286912_a_288241]
-
ironic pesimiștii declarați. Scriind despre iubire, stihuitorul tresaltă de sentiment și se extaziază în fața frumuseților naturii. Apar, de asemenea, dar mai rar decât în primul volum, poezia revoltei și scenele dramatice versificate. Reînnodând o tradiție ce părea de mult timp pierdută, autorul compune un soi de versuri la stemă, cu caracter ocazional (Închinare praznicului adormirii de patru veacuri a lui Ștefan-Vodă-Cel-Mare și Sfânt, 1904, dar și balada Carol-Vodă-Fătfrumos, 1907, ș.a.). D.-D. a dobândit faimă mai ales pentru piesele sale, scrise
DUŢESCU-DUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286922_a_288251]
-
adesea ecouri bacoviene, filtrate însă de o rețea meditativă proprie. Versurile, melodioase, mai ales cele confesive, au un ritm subtil, fără contorsiuni și rupturi retorice. În acorduri melopeice, folosind o întinsă cromatică imagistică, poetul își destăinuie regretul după „existențele” sale pierdute, pendulând între realitate și vis. În ipostaza de prozator, F. lasă impresia chiar din primele capitole ale romanului Un om în câmp (1989), derulate succint, în spații și timpuri alternative, ca niște secvențe cinematografice, că preia o temă frecventă în
FATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286970_a_288299]
-
Pamfile (Căprarul Grigoruț, Zădarnica teamă, Vinovatul). Alți prozatori sunt G.M. Vlădescu, M. Lungianu, D. Iov. Printre textele inedite din paginile revistei se numără o scrisoare a lui I.L. Caragiale către Lupu Kostache, privind punerea în scenă, în 1912, a Scrisorii pierdute, o alta, a lui Anton Naum, precum și Poeme în proză de Șt. Petică. Alți colaboratori: I. Valerian, Șt. Bălcești, G. Voevidca, Nadejda Știrbei, I. Vicol, Liviu Marian, Gr. Tăbăcaru. N.S.
FLORILE DALBE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287035_a_288364]
-
Izverna); Eugène Delacroix, Jurnal, I-II, pref. trad., București, 1977; Gerard Genette, Figuri, pref. trad., București, 1978 (în colaborare cu Angela Ion); Maurice Blanchot, Spațiul literar, pref. trad., București, 1980; Marcel Proust, Eseuri, pref. trad., București, 1981, În căutarea timpului pierdut, I-VI, 1987-2000, Indiferentul, Paris-București, 2001; ... Elixirul de viață lungă. Proză fantastică franceză în secolul al XX-lea, I-III, București, 1982 (în colaborare); Paul Ricoeur, Metafora vie, pref. trad., București, 1984; Gustave Flaubert, Bouvard și Pécuchet, București, 1984; Eugen
MAVRODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288067_a_289396]
-
Momentul”, s-a manifestat ca un gazetar activ și incisiv. A debutat editorial cu volumul de nuvele Bărbații la mijlocul verii (1982), izbutit prin narațiunea care are drept model pe Ion Creangă și folclorul. Nuvelistul evoluează vădit în prozele din Iubirile pierdute se pot recupera (1987), unde se observă o trecere spre formulele moderne, spre cultivarea scriiturii tincturate ironic. SCRIERI: Bărbații la mijlocul verii, pref. Vladimir Beșleagă, Chișinău, 1982; Iubirile pierdute se pot recupera, Chișinău, 1987. Repere bibliografice: Nicolae Bătrânu, Elogiu vredniciei, nobleței
MIHAIL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288122_a_289451]
-
pe Ion Creangă și folclorul. Nuvelistul evoluează vădit în prozele din Iubirile pierdute se pot recupera (1987), unde se observă o trecere spre formulele moderne, spre cultivarea scriiturii tincturate ironic. SCRIERI: Bărbații la mijlocul verii, pref. Vladimir Beșleagă, Chișinău, 1982; Iubirile pierdute se pot recupera, Chișinău, 1987. Repere bibliografice: Nicolae Bătrânu, Elogiu vredniciei, nobleței..., LA, 1983, 28 iulie; Ion Ciocanu, Dreptul la critică, Chișinău, 1990, 217-218. Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 219. I.C.
MIHAIL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288122_a_289451]
-
a dezamăgirilor în iubire. Sensibilitatea ei ultragiată pare să fie acută, dar nu își găsește totdeauna expresia artistică adecvată. Notabile sunt sinceritatea sentimentului și discreția lirismului. Tonul lamentațiilor este estompat, deși extremele sentimentale se fac simțite deseori. Tânguirea după iubirea pierdută e atenuată de melancolie și de puritatea aspirațiilor. În chip obsedant revine imaginea iubitului plecat, inspirația desfășurându-se în voie numai în absența ființei iubite, asociată, obișnuit, cu o suferință văzută ca un chin binefăcător. O retorică discretă face ca
MICLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288102_a_289431]
-
de viață fără regulă și de distracții care probabil nu s-a sfârșit nici când a avut loc ceea ce el numește prima sa convertire, adică aceea la literatură, petrecută în 373, în urma lecturii lui Hortensius de Cicero: un dialog, astăzi pierdut, în care scriitorul, prin personajul Hortensius, orator și prieten, își îndemna cititorii să se dedice filosofiei. Acest interes pentru filosofie (să nu uităm, totuși, că era vorba de filosofia romană, mai practică, mai speculativă decât cea greacă) a dus, în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Egipt și se dusese întâi la Roma și apoi la Milano, sau Ammianus Marcellinus, care nu își mai compusese scrierile sale istorice în Antiohia, patria sa, ci la Roma, în latină. În jurul anului 380, Augustin redactă prima sa operă, astăzi pierdută, Despre frumos și potrivit (De pulchro et apto), dedicând-o unui orator din Roma, iar în 382 plecă la Roma, dezamăgit deja, între timp, de experiența sa maniheeană, care nu îl ajutase să găsească răspunsuri complete la întrebările sale cele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
celorlalte, ceea ce-i face pe oameni să creadă în făgăduințele divine, mai cu seamă în vremuri atât de pline de nenorociri cum sunt cele din prezent. Quodvultdeus cunoaște Comentariul cărții lui Daniel al lui Ieronim și Comentariul la Apocalipsă, azi pierdut, scris de Tyconius. Firește, autoritatea principală este Augustin, citat de mai multe ori în termeni foarte elogioși; planul operei îl determină să folosească mai ales Cetatea lui Dumnezeu și Predicile. Quodvultdeus l-a citit pe Orosius, de la care împrumută ideea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
africani minori Nu se cunoaște autorul unui Poem pentru Flavius Felix despre învierea morților și judecata Domnului (Ad Flavium Felicem de resurrectione mortuorum et de iudicio Domini), scris în hexametri; poetul ne spune că acest poem este continuarea unuia anterior, pierdut, care cânta frumusețile vieții la țară, și, dat fiind conținutul său, cel de-al doilea e mult mai angajat decât primul. Originea africană a poemului e dovedită de numele destinatarului, un poet care a trăit la Cartagina în vremea regelui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
A ajuns până la noi, sub semnătura lui, un tratat despre Sfântul Duh care înainte nu era considerat autentic. Cartea își propune să demonstreze consubstanțialitatea Sfântului Duh pe baza tradiției simbolului credinței. Un conținut analog trebuie să fi avut tratatul, astăzi pierdut, despre care ne vorbește Ghenadie, intitulat Contra arienilor și a macedonienilor, care trebuie să fie o altă confirmare a consubstanțialității. De aceea, cercetătorii au încercat să descopere acest tratat, identificându-l cu opere anonime cum sunt Esența credinței (De ratione
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
alte diverse opere în afară de aceea Despre bărbații iluștri. Ghenadie e interesat mai ales de scriitorii din Galia și, în ciuda schematismului manualului său, acesta e totuși prețios. Ghenadie cunoștea și greaca și ar fi făcut și unele traduceri din greacă, azi pierdute, din care una pentru papa Leon cel Mare. Era și el adeptul unor teze ale așa-zisului semipelagianism: îi apără pe Cassian și Faustus, chiar dacă îi condamnă pe Pelagius și Iulian din Eclano; despre Augustin, Tyron Prosperus și papii din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
operă de sine stătătoare). Tratatul se sprijină foarte mult pe învățătura lui Augustin. Stilul lui Iulian e simplu și lipsit de podoabe, admirabil câteodată; autorul vrea să evite excesul de retorică. Autori mai vechi îi atribuie și alte opere, astăzi pierdute, cum ar fi o scriere Despre natura sufletului (De natura animae), o alta Despre educația fecioarelor (De virginibus istituendis) și o Exortație pentru disprețuirea lumii și a lucrurilor trecătoare (De contemptu mundi ac rerum transitarum). Bibliografie. Ediții: PL 59. Traduceri
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din scrierea lui Iulian. Astfel, tratatul Contra lui Iulian al lui Chiril - al cărui titlu în manuscrise este În apărarea sfintei credințe a creștinilor, contra cărților lui Iulian ateul - ne permite să cunoaștem cu suficientă precizie o parte din opera pierdută a împăratului. O parte, pentru că din scrierea lui Chiril nu s-au păstrat decât primele zece cărți, unde sunt respinse tezele din prima carte a operei lui Iulian; din cărțile 11-20, au rămas fragmente modeste în greacă și siriană, consacrate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și cele ulterioare: primele, cu puține excepții, erau fabricate de fiecare dată ex novo de către autorii care le anexau la propriile tratate; celelate, mai ales cele de orientare calcedoniană, sunt înrudite între ele și depind probabil de surse comune, astăzi pierdute, în raport cu care aportul fiecărui compilator în parte e foarte limitat. Aceste surse anonime trebuie să se fi născut în timpul împăraților Zenon și Anastasius când era greu să iei apărarea Crezului de la Calcedon altfel decât prin trimiteri la tradiția Sfinților Părinți
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Calcedon, ci și teologia lui Chiril; a fost combătut de Basilius din Cilicia printr-o scriere alcătuită din șaisprezece cărți pe care Fotie a citit-o (Biblioteca, cod. 107) și de la care provin și informațiile privitoare la aceste două opere pierdute: în primele 13 cărți, scrise sub formă de dialog, Basilius ataca prima carte a scrierii lui Ioan, iar ultimele trei combăteau celelalte două cărți din opera adversarului. Între tezele lui Ioan combătute de Basilius erau afirmația potrivit căreia Logosul a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și mai cu seamă o ruptură cu Bisericile din patriarhatul Aquileia care nu se va remedia decât în 689. Mai există o altă scriere a lui Justinian referitoare la această chestiune: o scrisoare lungă prin care este desființată o operă pierdută al cărei autor, necunoscut, lua apărarea celor Trei Capitole. În contextul controverselor iscate în jurul lui Origen (aici, mai sus, pp. ???-???), Justinian a trimis în 543 celor cinci patriarhi un Tratat contra nelegiuitului Origen și a odioaselor sale doctrine din care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și analizează un mare număr de citate din scrierile lui Sever pentru a demonstra că acesta se contrazice continuu; pentru noi sunt prețioase aceste pasaje în limba greacă din scrierile lui Sever, pierdute în redactarea originală (și în unele cazuri pierdute definitiv), chiar dacă unele citate, mai ales cele din Contra gramaticului nelegiuit, nu au corespondent în versiunea siriană cunoscută de noi, ceea ce duce la nașterea unei probleme încă nerezolvate. Bibliografie. Text editat și introducere în Diversorum postchalcedoniensium auctorum collectanea. I: Pamphili
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și 1844, reproduse de Migne, însă ar fi nevoie neapărat de o ediție critică. În afară de cele Treizeci de capitole, în Învățătura Sfinților Părinți sunt citate numeroase fragmente sub numele lui Leontie; F. Loofs considerase că fac parte dintr-o operă pierdută a aceluiași autor, Scoliile, din care ar proveni și Rezolvarea și cele Treizeci de capitole și din care ar deriva și alte opere atribuite în manuscrise lui Leontie: Despre cele șapte ca și Contra nestorienilor și Contra monofiziților. În realitate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
spus, corpusul atribuit lui Leontie în PG 86 conține o scriere Contra monofiziților și una Contra nestorienilor care în manuscrise apar sub numele lui Leontie din Ierusalim. Propunerea lui F. Loofs de a vedea aici niște revizuiri ale unei opere pierdute a lui Leontie din Bizanț, Scoliile, s-a dovedit fără temei; aceste două opere trebuie să provină de la alt autor, a cărui personalitate literară a fost studiată pentru prima dată de M. Richard (1944). Acesta a stabilit că Leontie din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]