5,484 matches
-
-i dai Căci viața lui e moartă, Dar el nu vrea, mâhnit Tu stai Afară lângă poartă. Tu, Regele Iubirii - ai stă Pe veci de veci cu dânsul Și bați și-aștepți...dar el nu vrea, Si stând te-neacă plânsul. Eram copil când Te-am văzut La ușa mea, Străine, Și să-Ți deschid ai tot bătut Să intri și la mine, Dar glasul lumii-am ascultat Și Te-am lăsat afară Că lumea zice c-ai venit Să ne
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
meu, Profetul din Nazaret. Auzită pe 7 octombrie 2001, la Bajura, de la o femeie în vârstă, care a trimis ajutor la Locurile Sfinte Visul Patimilor Domnului Iisus Iată, ziua de durere Plină de amar și jele, Iată, ziua cea de plâns Pentru Dulcele Iisus. Acum Iuda făr-de-lege Cu dușmani la Iisus merge, Că L-a vândut pe Cel Sfânt Pentru treizeci de arginti. Cu sărutare vicleana Și cu cuget de satana De Iisus s-a apropiat Și pe El L-a
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
creperus = obscur, ambiguu. În acel vers citat și comentat de Negoițescu : „De plânge Demiurgos doar el aude plânsu-și ”, în care comentatorul vede lirismul plutonic eminescian, nu e vorba de plâns ca efect al unei emoțiuni depresive individuale, ci de un plâns cosmic, cu sensul resorbției în sine a Creațiunii, în ultimă esență a Erosului originar („L’Amor che move il sole e l’altre stelle”) sau a acelui Logos spermatikos din cosmogonia gnostică. E totuși vorba de „depresiune”, dar în alt
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
dar cu mare greu l-a terminat de mâncat. Unchiul l-a tăiat și pe al doilea și copilul a prins a mânca din ce în ce mai puțin și mai îngândurat. La un moment dat copilul a izbucnit în plâns: „Nene, nu mai poci, da’, să nu mă bați”. N- a mai mâncat și nici n-a fost forțat să mănânce. Unchiul i-a pus în poala cămășuicii pe celălat pepene netăia și i-a spus să-l mănânce acasă
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
văzut că nuiaua coboară asupra mea, de frică, m-am scăpat pe mine și am început a plânge cu sughițuri de nu m-am mai putut opri. După un timp, am fost dat afară din clasă pentru că tulburam liniștea cu plânsul meu plin de sughițuri. Am ajuns acasă tot plângând, părinții s-au supărat rău. Ei au fost convinși că eu nu eram vinovat. Am avut sughițuri și visuri urăte, cu speriatul în somn câteva nopți, dar la școală nu m-
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
din oraș la ora 9 dimineața, iar la ora 4 (16) am ajuns acasă la părinți. La câte nu m-am gândit în cele 7 ore de singurătate. Cu cât mă apropiam de casă, cu atât mai tare mă prindea plânsul. Pășeam ca un învins pe locurile pe care-mi făurisem cele mai frumoase planuri de viață. Povara acestor idealuri strivite o duceam către izvorul lor curat, dar mi se părea că merg spre mormânt. Duceam această povară să o înmormântez
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
deja sub ochii mei, e vorba de „a doua creație”, și eu mă simt mereu mult mai bine în „prima”, în fulgerătoarea inspirație, în libertatea ei. Prietena mea pianista Ingrid (Lindgren) a trăit o mare nefericire. Avea ochii roșii de plâns, dar cu multă demnitate mi-a povestit visul ei, un coșmar: pereții micului apartament în care se află și pianul erau plini de sânge, avusese loc un masacru! Era îngrozită, dar ceva luminos a apărut deodată. Corp astral! Îngerul păzitor
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
sentimentală a celor trecuți de cincizeci de ani?) și stării fără timp, atunci când devii caloric ca o mică planetă la apropierea unirii cu alta la fel de fierbinte. 11 septembrie. Ziua de naștere a Birgittei (Trotzig). M-am trezit în hohote de plâns. Îmi amintesc numai frânturi din vis: eram cu Birgitta și alți prieteni, dar și necunoscuți- vizitam o grotă plină de tablouri și puțină lumină. Apoi s-a întâmplat ceva. Ce? Sper să-mi amintesc restul în timpul zilei. A apărut în
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
radio leam trimis împreună cu documentele școlare spre Lugoj, în stația Balinț. Au ajuns exact pentru a se întoarce, conform ordinelor sovietice, în Basarabia și spre nicăieri. Încă odată pierdeam toată agoniseala cinstită a unor ani de viață... În hohotele de plâns ale părinților am pornit, o cohortă de tineri pe lângă loitrele căruțelor rechiziționate și pline de bagaje. Ismail, Lascăr Catargiu, Tulcea, Dăieni. O altă zi: Hârnova, Mircea Bravu. Am lăsat la familia Bârgăuanu haine și o mulțime de cărți pe care
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
să lucrez? De ce nu insiști să ți-o repare mecanicul? Mi-a spus că mașina este defectă de mai mulți ani! Nu-i adevărat. Mașina e bună. Învață să o folosești. Când venea ora de mers la serviciu mă podidea plânsul și ajungeam cu un nod în gât la noul loc de muncă. Încercam să pornesc mașina uriașă, dar aceasta rămânea nepăsătoare la încercările mele. Cele opt ore în care nu făceam nimic și eram supravegheată continuu, erau cumplite și nesfârșite
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
punându-și mapa de plastic în cap, mi-a strigat într-un moment de trezire a conștiinței de om: Hai, urcă, nu mai fii așa speriată, că te ducem la comună. Nu mă urc, am spus tremurând și înghițindu-mi plânsul. Să nu spui că nu am insistat! Devenise deodată foarte grăbit. S-a urcat în mașină și în câteva minute autovehiculul puternic, de teren, a dispărut. Parcă înduioșată, ploaia s-a oprit pentru câteva momente, dându-mi răgaz să ajung
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
copilului acela să vină la mine în birou! 99 După câteva secunde, guardul a intrat însoțit de copil. De ce nu te duci la școală?, l-am întrebat. Am spart mărțișorul lu’ to-va-ră-șa în-vă-ță-toa re, a silabisit micuțul printre sughițuri de plâns. Dar ce mărțișor era acela de s-a spart? Încântat peste măsură de atenția care i se dădea, copilul s-a oprit din plâns și a început să mi explice. Tovarășa ne-a spus că astăzi e ziua femeii și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
l-am întrebat. Am spart mărțișorul lu’ to-va-ră-șa în-vă-ță-toa re, a silabisit micuțul printre sughițuri de plâns. Dar ce mărțișor era acela de s-a spart? Încântat peste măsură de atenția care i se dădea, copilul s-a oprit din plâns și a început să mi explice. Tovarășa ne-a spus că astăzi e ziua femeii și că trebuie să-i aducem toți câte un mărțișor, iar dacă nu avem mărțișoare să aducem ce avem pe acasă: ouă, o sticlă cu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
-i aducă la căldură sau i-o fi pus cineva noaptea pe pragul meu?! Mă întorc, caut o sacoșă din plastic, îi pun în ea. Arunc pachetul în containerul de gunoi de lângă Miliție. Am un nod în gât. Îmi înghit plânsul. Totul este încremenit în așteptare. Vântul rece împrăștie întunericul. Sfârșit de decembrie. Mă simt foarte singură, inutilă și tristă. În capul pieptului am o greutate. Ar trebui să mă las de fumat. Aerul e umed și rece. Respir greu. Câte
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cadrelor de partid. Nu vă dau nici un buletin, am spus cu glas ridicat. Puteți să raportați și la București. Cine ești dumneata să mă întrebi despre aceasta? Simțeam că nu mă mai pot controla și eram gata să izbucnesc în plâns. Minciuna legată de mutarea familiei mele în comună era descoperită. Fără a mai aștepta răspunsul ofițerului, am ieșit din biroul acestuia și am plecat spre gară înghițindu-mi lacrimile. Supărarea mea poate era sau nu justificată, dar mi se părea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Eu singur eram treaz, copleșit de o durere despre care nu pot explica nici astăzi nimic era o nostalgie sfâșietoare, amestecată cu milă pentru tinerii care cântau, pentru mine, pentru caii care se auzeau nechezând, pentru ei... Adormeam plângând un plâns secret, de durere mută, amestecată cu un dor vag, de nu știu ce. Aveam și experiența războiului, o mică experiență, când, noaptea, se auzeau frecvent mitralierele, încrucișându-și tirul peste apele Nistrului; aveam și experiența morții, când l-am văzut, mort, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ei și au îndreptat către ei puștile; de ce au căzut oamenii aceia, unul peste altul, dar legați într-o grămadă agitată, de le-au sărit cușmele din cap, de ce urla câinele nostru, Grivei. Când am înțeles, m-a apucat un plâns cu sughiț. Rezultatul a fost curios: am privit de atunci la malul rusesc cu binoclul întors, să îndepărtez (în mintea mea) locurile acelea. Am să pun în lada mea de zestre și pogromul de la Dorohoi, la care am asistat de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
citea asta în ochii lui Sașa, dar și în sufletul meu. Uneori, rămâneam în urma lor, făcându-mă că tabloul este mai greu. Îi spionam. Într-o dimineață i-am văzut legați într-o lungă îmbrățișare. Atunci am plâns, primul meu plâns de bărbat înșelat. La plecarea lui Sașa, care fusese o fugă grăbită, am găsit o scrisoare, închisă, pentru Irina. Nu știu ce orgoliu m-a făcut să nu deschid niciodată acest plic, pe care l-am purtat după mine pe la toate locuințele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
în ziua de Paști a apărut, vie și fără coș, Țurcănița. "Am înviat de Paști", mi-a spus ea, râzând; spaima și uluirea mea au fost extraordinare. Nu văzusem niciodată un mort înviat. Abia de am putut fi liniștit din plâns. Nu știu de ce plângeam. Pe urmă a început din nou să aducă ouă și smântână. Am aflat că fusese "închisă" pentru o datorie, o sumă furată de undeva de copilul ei cel rău, pentru care se dăduse ea singură vinovată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
fim ridicoli!), pe snobism, ostentație și lux. Am fost, carevasăzică, fiii lumii largi căreia credeam că îi suntem parte. 2. Exilarea 2.1. Generația cenzurată Mama nu și-a potolit niciodată mirarea că fiica ei are accese de furie și plâns când citește un document de partid. Ghicitul în cafea era acceptabil, dar cel în „documente” părea complet tembel. Rațiunea neîncrederii ei (pe care tata nu o împărtășea), era paralelismul între construcția ideatică a comunismului și realitatea populată cu ființe omenești
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
părea complet tembel. Rațiunea neîncrederii ei (pe care tata nu o împărtășea), era paralelismul între construcția ideatică a comunismului și realitatea populată cu ființe omenești, destul de refractară la modelarea după „lumea ideilor”. Ei bine, primul meu acces de furie și plâns s-a produs din pricina faimoasei plenare din iulie ’71 când, la 17 ani, aflam deja din plin că se anunțau „zorii” unei lumi în care zburdălnicia pe sârmă va dispare și lanțul va atârna direct de cușcă. Eram într-o
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
moară dintr-o clipă într-alta». Don Giovanni a rămas împietrit. Contele Perez, care devenise de-acum un oaspete obișnuit al familiei Calabria, l-a găsit așezat în biroul său, cu capul plecat în mâini și cu ochii înroșiți de plâns. Se ruga în șoaptă. Prietenul Francesco a încercat să-l consoleze și să-i dea speranță. Nepoata Marcellina, care a fost chemată să se îngrijească de bunica Angela, se mișca între camera bolnavei și bucătărie. Din când în când privea
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
O litanie de laude și de fapte a fost descrisă în fața trupului, de parcă se celebra o purificare colectivă. Toți simțeau nevoia să facă publice beneficiile primite. În ziua înmormântării sale acel furnicar uman a rămas pietrificat în durere și în plâns. Nenumăratele forțe de ordine și autoritățile civile și religioase au rămas uimite în fața sincerității și spontaneității de iubire a acelei mulțimi de sărmani față de preotul lor. Cortegiul funebru s-a desfășurat de la biserica parohială până la Garbatella. Bărbați, femei, tineri și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și neputință se pregăteau să mi se rostogolească pe obraji. - De ce ești trist, Iulian? Învingătorii n- au dreptul sa fie triști, mi-a spus doamna învățătoare. - Dar eu sunt un învins, nu un învingător, am spus gata-gata să izbucnesc în plâns. - Nu-i adevărat! Ai participat pentru prima dată la un concurs și-ai simțit ce înseamnă, cu adevărat, competiția.Știu că ți-a fost greu, dar ai luptat până la final și n-ai abandonat cursa. Asemenea eforturi sunt capabili
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
în golul descurajării fără orizont. Simțind compasiune deplină pentru el, eu operez saltul spre inima sa pusă pe rugul captivității sentimentului de înfrângere și îmi doresc smulgerea ei din arderea acestui incendiu pe care inițial îl voi stinge cu fluențele plânsului meu interior. Compătimirea operează, se manifestă aici tot printr-o revărsare afectivă, printr-o maree ce învăluie și scufundă izbăvitor. Și în acest caz, asemănător celui al întâlnirii orbului, eu vreau întru compasiune dez-pătimirea și vindecarea grabnică a prietenului de
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]