7,062 matches
-
plouă/ Sau c-o să plouă prea mult/.../ Războaie-ncepute de alții/ În care eroic luptăm/ Neatenți și tăcuți/.../ Grădina suspendată/ De zborul uituc al norilor/ Și de vântul distrat". (În sufletul țării). Contextul persecutor din țară ("Aceeași spaimă că n-o să plouă/ Sau c-o să plouă prea mult/.../ Războaie-ncepute de alții/ În care eroic luptăm/ Neatenți și tăcuți") reconstruiește noi realități, diferite de cele de la începuturi, singurul care este la adăpost fiind interiorul, care capătă conotațiile unei "permanențe existențiale"124, edenice ("În
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
plouă prea mult/.../ Războaie-ncepute de alții/ În care eroic luptăm/ Neatenți și tăcuți/.../ Grădina suspendată/ De zborul uituc al norilor/ Și de vântul distrat". (În sufletul țării). Contextul persecutor din țară ("Aceeași spaimă că n-o să plouă/ Sau c-o să plouă prea mult/.../ Războaie-ncepute de alții/ În care eroic luptăm/ Neatenți și tăcuți") reconstruiește noi realități, diferite de cele de la începuturi, singurul care este la adăpost fiind interiorul, care capătă conotațiile unei "permanențe existențiale"124, edenice ("În sufletul țării/ Totdeauna e
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
dai mai mult sînge soarelui, zeilor, în general. De exemplu, a existat convingerea că foametea din 1450 s-a datorat sacrificiilor prea puține. Ceea ce e bun pentru soare, e bun pentru întreaga natură și cosmosul întreg: trebuie făcute sacrificii ca să plouă, ca să revină anotimpurile, ca să crească porumbul. Nimic nu se naște, nimic nu durează, decît prin sîngele sacrificiilor 95." Aztecii se cred investiți cu o grandioasă misiune cosmică. Ei sunt veșnic în război; pentru a cuceri teritorii, pentru a supune populații
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
aerul cel mai firesc din lume, că așa simte el lucrurile și că e întru totul liber să-și urmeze inspirația, chiar dacă îi deranjează pe "ortodocșii" stilului romanesc. Acesta este stilul său: Fetița aceea avea pantofi negri, trotuarul era asfaltat, ploua de o jumătate de oră, ea trecea între drum și bariera înaltă a unei proprietăți private, te gîndești că un singur cuvînt conține toate celelalte cuvinte, îți spui că toate cuvintele se pot concentra într-un singur cuvînt, indiferent care
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și aducînd la suprafața idei dormitînde în mentalul ei arhaic. Lui Grainville îi place barocul. În cuvînt, în artă (descrierea uluitoarei opere căreia romanul îi datorează titlul amintește de cele mai bune pagini din Atelierul pictorului), în viață ; peste tot, plouă cu nori de adjective, tună caractere pasionale și fulgeră explozii senzoriale. Imaginarul său lingvistic pare inepuizabil. De fapt, Grainville pune la treabă vocabularul cu patima vorace a unui Pantagruel. Nu e nevoie să-l citești cu dicționarul la căpătîi, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de haz și voioșie, o privire trăsnită și liberă asupra tuturor neroziilor și deviațiilor contemporane, sau, dimpotrivă, asupra unor tainice clipe de prospețime. Calchiate după întrebările copilăriei (și nu numai) prin care am trecut cu toții, gen: "ce este Dumnezeu?", "cine plouă?", "unde apune soarele?", sau "de ce au elefanții trompă?" etc., capitolele volumului premiat se înșiruie după o logică doar de ele știută, purtînd falnic titluri neverosimile: "Cum să lași să plutească fetițele?", "Friedrich Nietzsche o fi Halal?", sau "Cum să faci
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
maica frământa colivă. mânjii s-au dus de lângă iepe, strigoii au intrat prin țoale. țăranii s-au ascuns în vârste, deci: cine să se mai răscoale... și plugul de demagogie s-a pus să are peste Țară. de-atunci ne plouă doar blesteme, de-atunci e viața mult amară. pământul doare precum dorul. în doină s-au corcit cantate. golanii se zidesc în bronzuri. destinul nostru ne tot bate. rupem răstimpi din calendare iar casele ni-s pușcărie. visăm Hristoși căzuți
George Filip. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Poezii () [Corola-journal/Imaginative/87_a_63]
-
acolo și așa va fi mereu. Absența ta mă sprijină de la distanță, așa cum norii par să stea pe ceva invizibil care-i ține. Absența ta e o prezență care îmi oferă un mod de a fi fericit în durere. Echilibrat Plouă mărunt, scoțian, peste ochiul de apă din fața camerei mele. Creierul, învăluit în ceață, absoarbe și ceața piscurilor din depărtare. Aștept ceva despre care nu știu mai nimic, un lucru care îmi trece prin sânge și îmi lasă un sentiment puternic
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8673_a_9998]
-
o femeie pe cinste, de vreo treizeci de ani. Muream de rușine că mă vede despuiat, dar ea era obișnuită cu trupurile bărbaților, când a dat cu ochii de mine, a exclamat exprimându-și fără rețineri încântarea. Pe urmă a plouat cu confirmări că femeia aceea nu se înșelase în aprecierea sa. Am început să capăt încredere în corpul meu. O prea mare încredere. Totuna, adeseori, cu suficiența, cu înfumurarea stupidă. Cât a durat epoca asta de glorie a trupului? Zece
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/8582_a_9907]
-
mă necăjea tare, pricepeam că, sigur, ceva nu e în regulă cu mine, nu sunt întocmit ca toți ceilalți băieți, sunt un fel de aparat de radio cu un circuit greșit, care hârâie, sunt un fel de nor din care plouă și nu prea plouă, sunt un fel de găină cu trei picioare, ce mai, sunt un fel de portocală cu coaja pe dinăuntru și cu miezul pe dianafară, asta sunt, dacă așa, tam-nesam, dau eu, fără să clipesc, joaca pe
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/8582_a_9907]
-
că, sigur, ceva nu e în regulă cu mine, nu sunt întocmit ca toți ceilalți băieți, sunt un fel de aparat de radio cu un circuit greșit, care hârâie, sunt un fel de nor din care plouă și nu prea plouă, sunt un fel de găină cu trei picioare, ce mai, sunt un fel de portocală cu coaja pe dinăuntru și cu miezul pe dianafară, asta sunt, dacă așa, tam-nesam, dau eu, fără să clipesc, joaca pe singurătate. Iar când m-
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/8582_a_9907]
-
avioane.“ Așa era. Mișcarea ca prilej de răgaz: Din arsenalul călătorului cu pomenitul BVB fac parte, de cele mai multe ori, mp3-playerul și o carte groasă, cât mai groasă și flendurită de atâta purtat în poșetă, rucsac ori sacoșă. Mai ales când plouă, călătorii par a fi prinși într-un performance având ca temă despărțirea sufletului de trup. Fie pierduți în învățămintele enervante ale lui Coehlo, în grozăviile lui Dan Brown, sau, cuceritor, în prelegerile lui Husserl, fie bubuind în ritmurile unei melodii
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
norilor sunt considerate În medicina magică Încărcate de virtuți terapeutice sau morburi patogene declanșate de magicieni sau strigoaice. Mantica reprezintă prezicerea viitorului pornind de la semnele cerești, zborul păsărilor, fenomenele naturale. Tot după anumite semne, „un român știe sigur că va ploua, când: rândunica zboară pe jos, țipă păunul des și ascuțit, (... animalele sunt neliniștite și nu au astâmpăr, ies furnicile afară și se adună la un loc, sentorc albinele devreme, Soarele arde prea tare (... ”. Zăgazurile ploilor. Datini și practici de secetă
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
care omul acela mută pietre, și la sfârșit să spunem că asta face de 20 de ani. Apoi am descoperit lucruri noi, care au îmbogățit foarte mult povestea. Am aflat că marele lui dușman este ploaia. În momentul în care plouă nu mai poate muta pietrele și atunci plânge, urlă, e complet nefericit. Mi-am dat seama ce cantitate enormă de afecțiune pune în acea activitate. Pietrele respective sunt sensul vieții lui. I-am întrebat pe câțiva pacienți de ce cred că
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
spunând în ultima ședință de bilanț următoarele: „...am reușit ca în 1937 să deschidem topitoria de cânepă dând de lucru, astfel, la 154 de oameni. N-am reușit să pietruim străzile Iarmaroc (acum Libertății n.n.) și Mihail Kogălniceanu așa că atunci când plouă nu se poate circula. Am reușit să săpăm puțuri în Bustea pentru alimentarea orașului cu apă”. După cum vom vedea în acest modest studiu, lucrările de modernizare a străzilor vor fi finalizate de noul primar, generalul de divizie Ion Rășcanu, care
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
apeleze la soluții extreme: „...populația zilnic cere ajutor dela autorități pentru a li se veni în ajutor cât mai grabnic. Seceta care bântuie în regiunea noastră dă de gândit sătenilor care nu mai au nici un curaj de muncă. Chiar dacă ar ploua, totuși au nevoie de hrană”. Insuficiența alimentelor aduse a aprins discordia printre locuitorii din comunele Valea Rea și Ferești, așa cum reiese din „nota informativă” nr.39/1 iunie 1947: „...în satul Tătărăni la cantina sătească mănâncă toți locuitorii înstăriți și
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
e. Lipsa alimentelor se datora și ocupanților ruși În ceea ce privea starea de spirit a populației care vedea cum recoltele se uscau datorită secetei excesive, șeful postului Valea Rea nota următoarele: „...lipsa alimentară a populației este următoarea: deși n’a plouat aproape deloc, recolte au fost dar mediocre. Până în prezent populația a avut alimentele necesare cu excepția celor săraci. Toți oamenii spun că lipsa alimentelor se datorează urmărilor războiului, dar și datorită întreținerii armatei române precum și a celeialiate (subl.ns.)” Desigur, armataaliată
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
bazându-se mai mult pe resursele proprii odată ce își continuase memoriul astfel: „...eu sunt membru al Casei de Credit CFR București și având urgentă nevoie de un împrumut pentru a face reparațiile cuvenite (subl.ns.), pentru a nu-mi mai ploua în casă fiind tabla ciuruită de schijele bombelor lansate”. Binențeles că acest certificat constatator i-a fost degrabă eliberat petentului, după ce o comisie a primăriei a cercetat pe teren pagubele pe care le-a apreciat la suma de 20.000
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
340 ha. Până la 31 august sa desmiriștit 46 ha. atelaje 140. Deci se va desmiriști 56 ha. pe zi”. Așa se făceau planurile pe atunci dar nu știm dacă s au și executat întocmai și la termen. Dacă între timp plouase cu găleata? S-a mai putut „desmiriști” ceva, ori oamenii s-au dat pe la dosul unei sticle de „monopol”, înecându-și amarul într-un păhărel de rachiu? f. „La GAS Pătrășcani mâncarea oamenilor se gătește relativ igienic” Această constatare a
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
ființa sa respiră argotic, în așa fel încât ai adesea sentimentul că stai de vorbă cu un genial pușcăriaș și că lumea aceasta în care te găsești este ea însăși o uriașă pușcărie. Domnule Astaloș, ce mai e pe afară? Plouă! Plouă cu argou... Vă pun întrebarea aceasta gân-dindu-mă la prelecțiunea dumnea-voastră de la Casa Pogor, în care ați spus că, la pușcărie, cu această întrebare este întâmpinat orice nou venit. Da, da, asta-i! Vorbesc de infractorii de drept comun, deși
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
sa respiră argotic, în așa fel încât ai adesea sentimentul că stai de vorbă cu un genial pușcăriaș și că lumea aceasta în care te găsești este ea însăși o uriașă pușcărie. Domnule Astaloș, ce mai e pe afară? Plouă! Plouă cu argou... Vă pun întrebarea aceasta gân-dindu-mă la prelecțiunea dumnea-voastră de la Casa Pogor, în care ați spus că, la pușcărie, cu această întrebare este întâmpinat orice nou venit. Da, da, asta-i! Vorbesc de infractorii de drept comun, deși și
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
noua organizare să-mi fi adus vreo înlesnire, sunt din contra silit ca zilnic să scriu, căci amicul meu nu mai lucrează decît exclusiv pentru "Scrînciobul" său încît am destule cuvinte de a mă plînge de el." " ...sunt atît de plouat și de ocupat încît n-am vreme să plec pe vro două zile la Iași, ca-nainte. Am sărit din lac în puț cu schimbarea aceasta. Caragiali nu mai lucrează nimic și abuzează pot zice într-un mod extraordinar de
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
antipatie față de Cragiale mărturisește că "nu rareori l-am auzit zicînd: Eminescu era un prost." La rîndul său, acesta nutrea ideea că doar o moarte nenorocită a asigurat succesul poeziilor ("lui Eminescu, care a dus o viață de pîrlit, îi plouă onorurile, elogiurile și busturile" Moftul român, 1893) pe care le parodia într-o manieră amintitoare de Rică Venturiano cu care, după cum vom vedea se identifică: "Oriunde-acum sclipești În depărtări albastre. Tu nu ești unde ești, Pierdută printre astre." Din păcate
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
fi de adăugat observația călinesciană conform căreia "corespondența sa este în stil molavo-rostoganesc-miticesc" domeniu din care mă limitez la o singură exemplificare un scurt extras dintr-o scrisoare către rafinatul și mult mai tînărul Zarifopol: "Aici o vreme eminamente scîrnavă: plouă, ninge, ceață, nor; toate excrementele unui firmament disenteriac: Jupiter cacans." Mărturisesc că nu am cunoștință despre o cercetare exhaustivă și nepărtinitoare asupra modelelor cărora e îndatorat Caragiale, asupra trădătoarelor traduceri pe care le-a semnat, asupra copiilor după natură pe
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
acestora: "Uneori, Blake trebuia să aștepte că viziunea să se manifeste; uneori, aceasta venea la comandă. Alteori, în mijlocul lucrului la un portret, părăsea brusc locul și, pe obișnuitul sau ton liniștit și cu aerul firesc cu care altul ar spune "ploua", remarcă, "Nu pot să continuu, a plecat! Trebuie să aștept până se intoarce" sau "S-a mișcat. Gură i-a dispărut" sau " Se încrunta; nu-i place portretul meu"" (1880, I, pp. 251-252). Observațiile lui Cunningham din Lives of the
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]