7,476 matches
-
cum m-am comportat aseară și sper că această deviație temporară nu va schimba În vreun fel relația noastră profesională, pe care o prețuiesc foarte mult. Am o amintire destul de vagă a evenimentelor, dar sper că nu am fost o povară prea mare pentru tine când m-ai dus Înapoi În camera de hotel. Desigur, sper că acest lucru nu va afecta În vreun fel relațiile tale cu EMF, pentru care rămâi un client foarte important. Cu stimă, Katharine Și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
venitul ei anual Într-un fond de pensii indexate cât mai curând sau să-i spun că dragostea e răspunsul. Pot să-i zic absolut orice vreau și resimt această libertate și ca pe o minune și ca pe o povară. Când au trimis acum aproape șase ani o fetiță bebeluș cu noi acasă de la spital, au uitat să ne dea și un manual care să cuprindă sensul vieții. Mi-l amintesc pe Richard ducând-o de la mașină În casă, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
trebuia să acționeze numai asupra elementelor naturii umane, ci trebuia să însoțească, prin această acțiune divină, natura umană și să nu o părăsească niciodată în nici o devenire a sa, să o susțină în toate acele stări prin care trece, pentru ca povara sa sau aplecarea spre rău să nu o ducă la distrugere, ci să întroneze în locul său o lege bună a desăvîrșirii continue, trebuia pe scurt să fie pătrunsă de vestea cea bună și să crească odată cu individul uman și împreună cu
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
pentru că acestea îi erau pe plac, se convinse pe sine, prin argumente sofiste, că acestea erau foarte importante pentru Biserică. Atunci Episcopii s-au despărțit de Clerul inferior, căruia i-au încredințat instruirea poporului și grija pastorală, care deveniseră o povară supărătoare sau responsabilități de mîna a doua; și așa se născu instituția parohiilor, care în secolul al X-lea au început să fie introduse și în orașe sub ochii Episcopului (instituție în sine lăudabilă și progresistă, de altfel); locuințele episcopale
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
aceste cărți și unele mărunte și parțiale, opere individuale, în care totul este sărac și rece; unde adevărul cel mare nu apare decît în fărîme, în acea formă prin care o minciună poate înșela și în care autorul, subjugat de povara de a scrie cartea, n-a mai avut puterea să-i imprime lucrării alt sentiment decît acela al ostenelii sau trăirea celui ce este pe punctul să leșine; cărți cărora specia umană ieșită din anii copilăriei le întoarce spatele, pentru că
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
între rege și Cler; cel dintîi dorea să dețină puterea asupra alegerii Episcopilor, iar cel din urmă voia să rămînă liber 159. Lupta aceasta a avut mai multe fațete, iar Biserica a fost mereu oprimată, extorcată și intolerabil îngreunată de povara forței. Papii nu au închis ochii, cu siguranță, asupra pericolului mereu în creștere ca puterea principilor să invadeze alegerile episcopale și, odată invadate, Biserica întreagă să stea în mîinile lor; și, în temeiul principiului din secolul al VIII-lea, Grigore
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
a cuceri Biserica, precum cuceriseră Pămîntul; pietatea personală a fiecărui conducător și disprețul opiniei publice păstrătoare încă a religiozității mai reduceau pentru o vreme dezvoltarea naturală a acestei tendințe care, în cele din urmă, în mod cert se prăbușea sub povara cauzei al cărei germene îl purta. Astfel, vedem că de la început, cu excepția anumitor fapte arbitrare ce se exercitau asupra alegerilor, regii recunoșteau Bisericii dreptul de a-și alege propriii păstori; și chiar atunci cînd confereau după voia lor scaunele episcopale
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
acest principiu este drept, evident, în conformitate cu o înaltă concepție asupra episcopatului. Biserica nu consideră că a avea o anumită învățătură, bunătate și înțelepciune este suficient pentru a fi Episcop; calificările unui om excepțional nu sînt îndeajuns pentru această slujbă numită "povara îngerilor." Dat fiind că nimeni nu este vrednic să fie Episcop, est necesar să alegem cea mai bună persoană disponibilă 251. Concordatul care stabilea numirile regale a substituit forțat vechile cerințe prin următoarele: numirea trebuie să se facă în persoana
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
se cere depinde de motivații omenești, aceștia sînt în mod inevitabil persoane atrase de favorurile temporare. Trebuie acordată atenție numirii unor oameni apți să se ridice deasupra lucrurilor lumești, pentru care averea și onorurile primite de la conducători să fie o povară mi-zerabilă pe care să o accepte cu răbdare, din dragoste pentru Dumnezeu, dar fără entuziasm 258. Acești oameni ai Evangheliei, pe care adevărul i-a făcut liberi, sînt și temuți de politica lumească, ca niște stînci care i se opun
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
le ofereau Bisericii 275. 137. Legea zeciuielii, pe care Dumnezeu o stabilise în vechiul pact cu leviții, nu a fost confirmată de Cristos în cel nou; iar rațiunea cred că este următoarea: că nevrînd Autorul harului să mai adauge vreo povară dincolo de ceea ce natura cerea, iar natura lucrurilor cerea numai întreținerea Clerului de către credincioșii pentru care muncea, neindicînd vreo măsură determinată a subvenției, putînd să fie mai mult sau mai puțin decît strictul necesar, în funcție de cîți lucrători erau; impunerea unei măsuri
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
pauperitatea Origen. 64 Epist. Lib. XI, p. 1. Nos enim sub color ecclesiastici regiminis, mundi hujus fluctibus volvimur, qui frequenter nos obruunt. 65 Această frază, ex hac moderna pastoralis officii continentia, demonstrează cum aceste stînjenitoare lucruri lumești erau o nouă povară căreia nu i se supusese pînă atunci episcopatul. 66 Epist. Lib. 1, ep. V. Se pot observa aceleași plîngeri care au fost făcute de către Sfîntul Pontif, în toate scrisorile din Cartea 1, în scrisoarea 121 din L. IX, și în
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
când am văzut noua coafură cu bucle a gemenelor Vandonbilt. Nimeni din orașul ăsta nu-și face coafură nouă înaintea mea, Mooki, nimeni! Pare grav, remarcă Charlie. Voi, fetelor, aveți o viață foarte grea. Nici nu-ți dai seama ce povară e să fii atât de strălucitoare ca Julie, i-am confirmat. —Ba da, mă contrazise Charlie zâmbind. Știi, în seara asta am avut plăcerea de-a fi martorul unei crize provocate de alegerea perechii potrivite de blugi pentru restaurantul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
deja o scrisoare lungă cât lista invitaților de la Apartamentul 16. Am continuat: Când veți citi această scrisoare, eu voi fi murit. Sunt très fericită aici, în rai. Viața cu o inimă frântă era insuportabilă și nu mai puteam fi o povară pentru voi toți. Sper că înțelegeți de ce am făcut gestul acesta - vreau să spun, pur și simplu nu puteam suporta gândul că voi fi singură toată viața. Sau umilința de a nu mai primi o masă bună la Da Silvano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ai sinucide? — Bine’nțeles, i-am răspuns, ceea ce nu era chiar adevărat, căci de la ruperea logodnei încoace nu mă gândisem la nimeni altcineva în afară de moi. Le-ar fi mai bine fără mine ajunsă în halul ăsta. Nu sunt decât o povară. —Trebuie să te aduni. Nu te mai lăsa târâtă de toate toanele. — Nu pot să mă adun, sunt prea nefericită, i-am răspuns. — Se mai întâmplă să fim și nefericiți. Asta-i viața. Poveștile de dragoste se mai termină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de multe ori la apartamentul ei de lîngă clinică, dar de cînd Îl vizitase pe Frank la Închisoarea Zarzuella se ținea departe de mine. Voiam s-o revăd și să fac tot ce-mi stătea În puteri ca să-i ușurez povara disprețului pe care-l simțea pentru propria ei persoană, adesea manifestată În umorul Înțepător care Îi masca teama de a-și exprima adevăratele sentimente. Însă caseta video cu violarea lui Anne Hollinger ne despărțea precum amintirea unei crime. Înotă zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pe un taburet, ședea un băr bat. Stătea cu capul aplecat și sorbea cu paiul dintr-un suc gălbui. îl recunoscu imediat, deși se schimbase destul de mult. Trupul lui gârbovit și slab de odinioară se scuturase parcă de o mare povară, devenise musculos și vânjos, deși umărul stâng continua să-i stea puțin aplecat față de umărul drept - parcă dintr-un fel de orgoliu al nonconformismului. Era tuns chilug și purta barbă, ceea ce-i dădea un neașteptat aer monahal, care impunea distanță
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
prohodul implacabil. Exact! Păun cel de treabă dispăru, chiar în noaptea următoare, casa îi fu confiscată și în urma sa nu se mai păstră decât renumele. Rând pe rând, goldăneștenii, anatemizați de noua orânduire comunistă, se cocoșară tot mai mult sub povara colectărilor de produse agricole cote introduse obligatoriu, pentru a pleca spre Răsărit, ca datorii de război. Rând pe rând, după ce se istoviră, încercând să astupe, cu grâu, cu ovăs, cu orz, cu porumb și cu alte cereale, uriașele pofte ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cenușa bolții, unde scântei sfioase se stingeau în rumeneala zorilor și, plesnindu-i cu biciul pe crupă, le comandă celor doi lipițani: Hai, băieți! Nicanor Galan, văzând ștreangurile cailor prea puțin înstrunate, bănui că, în căruță, nu se află mare povară. Fierul ar trage greu" gândi el, amintindu-și de Lanz-Buldogul lui Petrea Păun (tractorașul acela nemțesc, vechi de un secol, care mergea totdeauna tacticos pe drum, fumegând ca dintr-o lulea). Da' "Bondocul", cui l-ai lăsat, bade Petre? mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cheamă că e pepenele! dezvoltară alții chestiunea în adecvate comentarii: el are malurile verzi coaja, apa ca sângele de iepure zeama și mâlul roșu ca steagul Armatei Eliberatoare miezul!... Cei doi flăcăi, năimiți de dimineață, apărură atunci, clătinându-se de povară. Mama mea! amândoi împing, de-a bușilea, câte un pepene falnic, care numai nu grohăie, în veșmântul lui, verde-lăcuit. Primul dintre cei doi pepeni palpită sub tăișul iute al baionetei, împrumutată de la Marin Tărniceru, miezul roșu, catifelat răsfrânse iscusite miresme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ale Pepenoaicei, râvnită de toți, cu ardoare, ca o atingere erogenă. Uite, cum se îndoaie năsălia, sub greutatea ei! se entuziasmară cei mai din apropiere, privind la acrobația sacră a celor patru purtători ai Pepenoaicei, care păreau să evite rostogolirea poverii, spre marginea brancardei de răchită. Bulucul de colectiviști pofticioși fiind prea compact, pentru ca alaiul Pepenoaicei să mai fi putut înainta spre locația cumetriei, Nicanor Galan admise să oficieze sacrificiul în mijlocul drumului. Supravegheat de gâfâiturile nerăbdării tuturor, își suflecă mânecile, scuipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nu era cazul să întrerupem lumina lămpii Mai băgasem de seamă că pe întuneric, unora le venea mai greu să nu se împlânte în mohoreală și să nu se cufunde în disperare, iar acum am avut, așa, o presimțire, că povara tristeții crescuse între oameni Iar de-acolo, dădusem direcția luminii lămpii de miner, ca să vadă a urca înapoi Manuil Fragă, fiindu-mi grijă să nu se scapete el de pe fusceii scării Și era tăcere și în bătaia luminii, Apa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ce se mai află în jurul meu Ci doar mă gândeam să nu se scapete Manuil Fragă de pe scară, fiindcă găleata, așa spartă cum era și curgea apa din ea, dar devenise pentru fiecare dintre noi o sarcină serioasă și o povară dincolo de puterile noastre, nu numai atâta cât zice cântarul că ar avea în greutate Deci așa fiind starea mea de istovire în așteptare și asta fiind nepăsarea mea, nu am mai luat în considerare ușoarele smuncituri, care se simțeau tremurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o să-și adune mațele betegelii sale. Koșon cel tărcat la vestminte nu știe nimic a zice pe limba noastră, așa că numai nechează: râde la Chitul cel alb, care-și ridică rânjetul sticlitor către Cer, fiindcă dindărătul lui, unde e locul poverilor și agarlâcului, i se lasă tot mai jos, de greutatea scoarțelor cu trandafiri îmbujorați. Profetul își clătină pletele crețe spre socrul lui: Socru-meu, zise el, ridicând degetul arătător: azi, zi de odihnă! Mașina minune de făcut bani buni, destul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cărăbăni repejor până în camera lui. Prăvălindu-l ca pe un sac, scăpat de sus, din podul morii, își descărcă pacientul pe așternutul învălmășit în dezordine, prăbușindu-se și el, epuizat, alături. Patul gemu cu un scârțâit lugubru sub greutate ambelor poveri, răsunând sinistru în noapte. Trăsnit, cum nu mai fusese vreodată, de alcoolul consumat afară, cu lăcomie nemăsurată, Vladimir se supără de răsunetul gâlcevitor care zvâcni din scârțâiala patului și își arătă nemulțumirea față de nerecunoștința exprimată prin tăcere a pacientului: Sssst
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu geometrie variabilă, se afunda tot mai decis printre trunchiuri magnifice de copaci, dispărând sub fremătătoarele zale de clorofilă. O pornise fără țintă anume, doar pentru a obține un răgaz în care să-și despovăreze cugetul de vălmășagul și de povara ușuraticelor gânduri ale gloatei. Circula, circula, făcea pas după alt pas, fâlfâia din plete, își flutura poalele trenciului, fiind în tot timpul acesta profund absorbit în efortul de a-și aminti culorile unei vesele sărbători din copilărie, ce unduiau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]