5,388 matches
-
protectoare. Câte o notă mai dinamică se consumă repede. Sfidând vifornița hibernală, la „orândă” domnește o suspectă „voie bună”, țăranii, inclusiv popa, jucând de „duduie sub ei pământul” (Veselie). Evocator elegiac al lăutarilor și cântăreț al pribegilor, I. e un precursor al lui O. Goga, superficial însă, lipsit de freamătul dinamic al acestuia. Variațiuni în manieră sentimentală de romanță, cobzarul „mândru cerșetor”, lăutarul amintind „gloria trecută” sunt doar simple umbre. Deficitul de sevă este evident. Alte tablouri se salvează parțial ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
W. Shakespeare, Opere, III, București, 1956 (traducere revăzută de Florin Tornea). Repere bibliografice: Pușcariu, Călare, 190-209; Chendi, Scrieri, II, 318-322; E. Lovinescu, Critice, I, București, 1909, 76-91; Sadoveanu, Cărți, I, 139-142; G. Topîrceanu, Cronica teatrală, VR, 1913, 10; O. Goga, Precursori, îngr. și introd. Ion Dodu Bălan, București, 1989, 133-140; I. Trivale, Cronici literare, București, 1914, 333-341; Natalia Negru, Helianta. Două vieți stinse, București, 1921; Constantinescu, Scrieri, III, 261-273; Perpessicius, Opere, II, 81-82, V, 11-15; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., III
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
caută "să zăpăcească corpul electoral printr-un act de impostură"524. La rândul său, Gheorghe Brătianu semnalează răspândirea unor "scrisori insultătoare", în care au fost anexate imaginile predecesorilor săi, cu precizarea că partidul său nu era îndreptățit să revendice acești precursori 525. Atacurile PNL tradițional la adresa șefului georgiștilor devin însă virulente în broșura intitulată PNL Acte, explicațiuni și precizări asupra cazului Gh. Brătianu. Demascarea impostorului. Una dintre cele mai puternice acuzații adusă de vechiul PNL, georgiștilor, este aceea de "a-și
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
D (-) Sorboza este izomer al fructozei (epimeră). După unii autori ar fi răspândită în numeroase fructe sub formă redusă de sorbitol care în contact cu aerul și sub acțiune enzimatică, s-ar oxida la sorboză. Tot sorbitolul este considerat și precursor în sinteza vitaminei C (acidul ascorbic). Sorboza se găsește în constituția unor substanțe pectice din coaja fructelor. Heptoze Sunt puțin răspândite în natură, cele mai importante pentru biochimie fiind sedoheptuloza și manoheptuloza. D (-) Sedoheptuloza este o cetoheptoză existentă în numeroase
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
acizii linoleic și linolenic . Acizii grași esențiali intră în structura fosfolipidelor, componente de bază ale oricarei membrane celulare. De asemenea, acizii grași esențiali activează o serie de enzime din cadrul metabolismului lipidic. Unii acizi grași esențiali, ca acidul arahidonic, servesc ca precursori pentru biosinteza unor substanțe de mare importanță biologică: prostaglandinele. Toate acestea explică importanța deosebită a acizilor grași esențiali pentru buna funcționare a organismului animal, din care cauză aceștia au primit denumirea inițială de vitaminele "F". Acizii grași esențiali stimulează creșterea
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
combină cu unele substanțe hemolizante ca lizolecitinele și saponinele cu care formează compuși insolubili. La nivelul intestinului subțire colesterolul participă prin gruparea OH hidrofilă la emulsionarea lipidelor, micșorând tensiunea superficială dintre apă și lipide. În organismul animal colesterolul este un precursor pentru numeroși alți steroizi: acizi biliari, hormoni corticosuprarenali și sexuali, vitamine. Bacteriile intestinale reduc colesterolul la coprosterol, care se elimină prin fecale. 7 dehidrocolesterolul se găsește alături de colesterol în toate celulele vii. Este considerat provitamina D3 , deoarece sub acțiunea razelor
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
Tioaminoacizii intervin în procesele de creștere, în funcționarea unor glande endocrine, din care cauză insuficiența acestora provoacă disfuncții endocrine, mai ales sexuale, însoțite de tulburări de reproducție. Fenilalanina și tirozina intervin în sinteza unor hormoni (adrenalina, tiroxina) având rol de precursori; lipsa acestora provoacă atrofierea glandelor respective. Lipsa triptofanului din alimentație determină încetinirea creșterii animalelor tinere și reducerea funcției de reproducere. Între unii aminoacizi există corelații funcționale, ceea ce le permite să se substituie reciproc: de exemplu, metionina cisteina (cistina), fenilalanina - tirozina
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
active, prin scindarea unor fragmente peptidice inhibitoare. Endopeptidazele acționează atât în mediu acid, cât și în mediu alcalin. Din această subgrupă fac parte pepsina, tripsina, chimotripsina chimozina, catepsinele. Pepsina este secretată în regiunea pilorică a stomacului sub formă de pepsinogen, precursor inactiv. Sub acțiunea HCl din stomac la un pH 1,5-2,5 pepsinogenul se transformă în pepsină activă: pepsinogen H autocatalitic pepsina + inhibitor polipepeptidic + Prezentă în sucul gastric, pepsina hidrolizează legăturile peptidice dintre un aminoacid aromatic și unul dicarboxilic, degradând
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
absurdului la Caragiale / 195 5.4. Ipostaze absurde ale personajului caragialian / 198 5.5. Dezarticularea limbajului / 201 5.6. De la absurd, la comic / 207 5.7. În lipsa comicului / 213 5.8. Absurdul în literatura românească postcaragialiană / 215 Capitolul VI. CARAGIALE PRECURSOR AL PRECURSORILOR / 233 6.1. Urmuz și Caragiale / 233 6.1.1. De la Mitică la Urmuz și viceversa / 234 6.1.2. De la verosimil la neverosimil caricatural / 237 6.1.3. De la "lumea-lume", la infralume / 241 6.1.4. "Țărușul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Caragiale / 195 5.4. Ipostaze absurde ale personajului caragialian / 198 5.5. Dezarticularea limbajului / 201 5.6. De la absurd, la comic / 207 5.7. În lipsa comicului / 213 5.8. Absurdul în literatura românească postcaragialiană / 215 Capitolul VI. CARAGIALE PRECURSOR AL PRECURSORILOR / 233 6.1. Urmuz și Caragiale / 233 6.1.1. De la Mitică la Urmuz și viceversa / 234 6.1.2. De la verosimil la neverosimil caricatural / 237 6.1.3. De la "lumea-lume", la infralume / 241 6.1.4. "Țărușul familiei" / 246
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Școlii de la Târgoviște" și generația optzecistă. Familiarizarea cu opera, studiul conexiunilor dintre literatura caragialiană și creațiile postcaragialiene i-au oferit Loredanei Ilie o altă perspectivă asupra receptării critice. Și nu ezită să-și exprime independența profesională. Evident, Caragiale rămâne un precursor al absurdului în literatura autohtonă, dar este eronată absolutizarea notiunii. Caragiale afirma I. Constantinescu ar fi văzut " absurdul lumii sale și chiar a profetizat câteva din elementele devenirii sale viitoare": alienarea, antieroul, antidialogul ș.a. Mai mult, și-ar fi caracterizat
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
psihologiei" și "distrugerea aceasta a limbajului, pregătitoare a unui nou limbaj". Semnalez acuratețea critică, actualitatea ideatică, perspectiva plurală existentă în capitolul Un veac de ...caragialism. Și relevanța studiului de caz din capitolul Caragialism în tendințele și căutările "Școlii de la Târgoviște". Precursori ai postmodernismului românesc, Costache Olăreanu, Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu au ei înșiși un precursor în Caragiale. Prin omologii interferente și reproductive, toți trei au asimilat tipologia și intuițiile textualiste ale maestrului: "mozaicarea discursului, fărâmițarea ficțiunii, indeterminarea, ambiguizarea". Privirea globală
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ideatică, perspectiva plurală existentă în capitolul Un veac de ...caragialism. Și relevanța studiului de caz din capitolul Caragialism în tendințele și căutările "Școlii de la Târgoviște". Precursori ai postmodernismului românesc, Costache Olăreanu, Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu au ei înșiși un precursor în Caragiale. Prin omologii interferente și reproductive, toți trei au asimilat tipologia și intuițiile textualiste ale maestrului: "mozaicarea discursului, fărâmițarea ficțiunii, indeterminarea, ambiguizarea". Privirea globală asupra absurdului comic caragialian îi permite Loredanei Ilie să imprime o imagine valorizatoare dramei Năpasta
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prin strategia "maximei stilizări", îmbinată cu "deformarea caricaturală". Incipitul "paginilor bizare" pornește de la "normal și acceptabil", spre a glisa succesiv și contrariant spre distorsionarea relației dintre ficțiune și realitate. Urmuz a preluat procedeul "caricaturizării excesive" caragialiene. Dar se deosebește de precursorul său prin străduința de a fractura conexiunile dintre imaginea ficțională și realitatea extralingvistică. Concordante omologii tipologice justifică traseul intertextual. Lache și Mache își trimit reflexele în Cotadi și Dragomir. În Ismail, sesizează "replica stilizată" a moftangiului politic. În Stamate, "savantul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în cea mai mare parte a acestora. În mod similar sunt trasate în următoarele capitole coordonatele specifice esteticii absurdului, pornind de la sumare considerații teoretice și continuând cu sondarea operei lui Caragiale pentru astfel de repere, care îi certifică statutul de precursor în raport cu Urmuz, cu Eugen Ionescu și cu alți scriitori români ispitiți de formulele literare ale absurdului. Capitolul final aduce în prim plan raporturi de descendență mai puțin sau chiar deloc adâncite în studii anterioare, și anume cel dintre Caragiale și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
absurdului. Capitolul final aduce în prim plan raporturi de descendență mai puțin sau chiar deloc adâncite în studii anterioare, și anume cel dintre Caragiale și Urmuz, respectiv Caragiale și reprezentanții "Școlii de la Târgoviște". Ambele analize evidențiază calitatea marelui dramaturg de precursor al precursorilor, întrucât opera caragialiană, bazată pe "jocuri cu mai multe strategii"4, se dovedește generoasă în elemente anticipatoare, pe de o parte ale absurdului estetic prefigurat în "paginile bizare" urmuziene, pe de altă parte, ale "postmodernismului românesc"5 anunțat
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
final aduce în prim plan raporturi de descendență mai puțin sau chiar deloc adâncite în studii anterioare, și anume cel dintre Caragiale și Urmuz, respectiv Caragiale și reprezentanții "Școlii de la Târgoviște". Ambele analize evidențiază calitatea marelui dramaturg de precursor al precursorilor, întrucât opera caragialiană, bazată pe "jocuri cu mai multe strategii"4, se dovedește generoasă în elemente anticipatoare, pe de o parte ale absurdului estetic prefigurat în "paginile bizare" urmuziene, pe de altă parte, ale "postmodernismului românesc"5 anunțat de scriitorii
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
certifică viabilitatea modelului acestui mare clasic și infirmă decisiv teza perisabilității operei sale. Așa cum precizează Dorina Grăsoiu în capitolul "Perisabilul Caragiale", din lucrarea Caragiale în presa vremii 34, în privința tezei legate de efemeritatea operei lui Caragiale, E. Lovinescu a avut precursori în critica sincronă, de exemplu în Anghel Demetriescu (prin câteva studii din 1896 și 1903), în "cel mai perfid dintre adversarii operei caragialene "35, Pompiliu Eliade, în G. Panu și în mulți alți comentatori care împărtășeau părerea că "dramaturgia lui
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
întregul eșafodaj tendențios al criticii proletcultiste. Pe aceeași lungime de undă cu Monica Lovinescu se plaseaza un alt reprezentant al exilului, anume profesorul N. I. Herescu, autorul unui studiu intitulat Neschimbătorul Caragiale, în care demonstrează absurditatea considerării acestui scriitor drept "un precursor al comunismului"28. Așa cum reiese din lucida tratare a compatibilității satirei caragialiene cu politica veche sau nouă29, Eugen Ionescu împărtășește aceeași părere. În pătrunzătorul portret pe care se simte dator să-l contureze predecesorului său ilustru, autorul Rinocerilor preciza: "În
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în literatura noastră și de captare a unei lărgite zone de interes a publicului. Ca și umorul negru, umorul absurd găsește o primă valoroasă reflectare artistică din literatura română chiar la marele dramaturg pe care Eugen Ionescu însuși îl considera precursor. Asupra acestui aspect vom insista însă în secțiunea consacrată Comicului absurdului. În concluzie, din paradigma comicului caragialian nu poate lipsi coordonata umoristicului. Cel puțin în privința umorului negru, contribuția lui Caragiale este imposibil de ignorat, așa cum se va observa în subcapitolul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
său dramatic sau diegetic. Se impune astfel, așa cum spuneam, termenul de postcaragialism, în care prefixoidul post presupune conjugarea sensului de ulterior cu cele de continuator și în maniera lui Caragiale. Dar o distincție trebuie operată de la început, între statutul de precursor pe care dramaturgul român îl ocupă în raport cu teatrul lui Eugen Ionescu și cel de model (nu neapărat exclusiv) în relație cu scriitori precum Al. O. Teodoreanu, Mircea Eliade, Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, Ion Băieșu, Costache Olăreanu, Mircea Horia Simionescu și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și calitățile stilului caragialian. Oralitatea, concizia, referențialitatea, mixarea deliberată a registrelor stilistice, procedee precum "tema și variațiunile", colajul de texte, lista etc. vor antrena un traseu evolutiv îndeosebi datorită "nepoților" din valul optzecist, care îl vor acredita pe Caragiale drept precursor pe linia "textualismului" românesc 115. Motivată astfel prin diferențele sesizabile la nivelul receptării literare ulterioare, distincția propusă poate fi dezvoltată imaginând o grilă a dihotomiilor care acoperă mai toate aspectele lingvistice. Scrupulozitatea conștiinței artistice, datorată impecabilei însușiri a "gramaticii și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
invidiez pentru că, vorba aia: presa e presă, tot presă rămâne, și o să fie presă cât o trăi, pentru că nu putem trăi fără presă." 137), culminând cu o ilariantă deformare a expresiei "a tăia nodul gordian" în "Ai tăiat gardianul?"138 Precursor al lui Gh. Brăescu în privința comicului de esență cazonă, Anton Bacalbașa se numără printre puținii contemporani ai lui Caragiale care reușește să se remarce prin originalitate în verva umoristică. Aceasta se datorează mai cu seamă faptului că își îndreaptă atenția
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Târgoviște" și cei din generația '80 par a aprecia în mod deosebit aceste incipiente forme de referențialitate și autoreferențialitate caragialiene, devenite între timp procedee frecvente, ingrediente de bază ale așa-numitei "inginerii textuale" pe care scriitorii "postmodernismului românesc"174 și precursorii 175 acestora o vor practica programatic. Ilustrările posibile sunt, evident, extrem de numeroase. În Christian voiajorul (transmisiune directă), de exemplu, Mircea Nedelciu întrerupe narațiunea pentru o digresiune autoreferențială în care se regăsesc aceleași procedee caragialiene de desconsiderare a normelor, de izolare
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
comicul absurdului. 5.3. Absurdul și comicul absurdului la Caragiale 14 Problema care se pune este dacă se pot descoperi în edificiul creației caragialiene ipostaze ale absurdului care să justifice încadrarea sa în galeria scriitorilor absurdului sau în cea a precursorilor acestora. În acest scop va trebui să identificăm componente ale unei estetici "absurdiste" la Caragiale, pe care să le raportăm la o suprastructură care reflectă dominante ale creației literare aflate sub semnul acestei categorii în spațiul cultural european postbelic. Întrucât
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]