6,037 matches
-
în care să nu fie văzut câte un mesager galopând pe drum sau să nu treacă un sol dintr-o altă provincie. — Nu vii? îi strigă încântat Nobunaga lui Nakagawa Sebei. Unde, stăpâne? — La vânătoare cu șoimi! — E sportul meu preferat! Vă pot însoți, stăpâne? — Sansuke, vino și tu. Era o dimineață de primăvară timpurie, când Nobunaga porni din Azuchi. Își alesese însoțitorii de cu seară, dar acum fusese invitat și Nakagawa Sebei - care tocmai sosise la castel - iar fiul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Nagayoshi se înroși cât ai clipi. Căzând înapoi pe cal, mai zări, o ultimă oară, cerul Lunii a Patra și, în valea aceea, bravul tânăr de douăzeci și șase de ani căzu la pământ, încă ținând căpăstrul. Hyakudan, calul preferat al lui Nagayoshi, se ridică în două picioare, nechezând îndurerat. Un strigăt ca un suspin năprasnic se înălță din piepturile oamenilor săi, în timp ce se repezeau, în mare grabă, spre el. Luându-i trupul pe umeri, se retraseră spre culmea colinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Topoloveanu și cu o respingere categorică și plină de dezgust din partea lui Ion Schipor. Se ajunsese până acolo că, în clipa când Topoloveanu intra în cameră în timp ce Ion Schipor tocmai perora despre deplasarea tensiunilor sau despre altele din subiectele lui preferate, amuțea pe loc și eventual anunța că avea să reia discuția atunci când zona avea să se elibereze de factorii perturbatori. Cititul în palmă, spunea el, necesită o atmosferă de încredere și deplină onestitate. Ceea ce nu-i totdeauna posibil în acest
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
întotdeauna aliații lui Dan în activitățile lui bahice. Ted Wiggins chiar ieșea din spatele casei de marcat să țină ușa deschisă pentru ca Dan sau Carol să se poată strecura afară clătinându-se sub povara dozelor albastre și argintii cu berea lor preferată. De cele mai multe ori, Gary, Barry, Gerry, Derry sau Dave 1 îl însoțeau pe Dan la prăvălia lui Wiggins, situație în care era posibil să fie cumpărate și sticle de Dewars sau de White Horse. În plus față de gama obișnuită, soții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Apa să fie de calitate. Plată. Cea îmbuteliată la PET-uri nu este cea mai indicată. Mâncați (mai multă) lucernă. Începeți să mâncați lăstari și germeni de cereale. Limitați consumul de sare. Sarea trebuie să fie una de calitate. De preferat sare de mare, mai cenușie la culoare, nu cea albă rafinată. ȘI NU CU IOD sau alte adaosuri. Faceți periodic, clisme. Sunt minunate pentru sănătate. Ele nu se fac cu apă simplă (din cauza procesului de osmoză). E bine să le
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
văzusem încă marea, dar nu-i nimic, o să recuperăm noi și asta, pe lângă toate celelalte câte le mai avem de recuperat, nu-i nici o grabă, o s-avem timp berechet pentru toate, doar avem toată viața înainte, ăsta era dictonul lui preferat, iar eu nu pricepusem niciodată ce vrea să-nsemne asta cu adevărat, iar apoi când nu s-a mai întors, m-am gândit de multe ori la asta și mi-am adus aminte și bun-rămasul nostru, când l-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
enciclopedică a omenirii de la facerea lumii până în prezent, când l-a văzut, caporalul a aruncat pe jos paltonul mânjit de noroi, în buzunarele căruia începuse să cotrobăie, a luat cartea în mână, a răsfoit-o, spunând că asta fusese lectura preferată a lui taică-su, în copilărie îi povestise și lui multe din ea, pentru taică-su istoria fusese totul, însă degeaba, el personal n-a putut s-o îndrăgească nicodată, poate doar fragmentele referitoare la capetele încoronate, și lui taică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
e-n regulă, de plâns, am plâns destul, acum să petrecem, să nu privim în urmă, numai spre viitor, tot înainte, apoi a luat o placă din maldărul de lucruri, a pus-o la gramofon, zicând că ăsta fusese cântecul preferat al lui taică-su, azi nu se mai găsește nimeni pe lume care să știe să cânte așa, apoi a așezat acul pe placă, și i-a spus lui Jancsi să se ocupe de gramofon, nu mai auzisem un gramofon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mama special pentru mine, de ziua mea, cu mari greutăți făcuse rost de frișcă și de castane, piureul de castane l-am pregătit împreună, miezul castanelor fierte și tăiate în două l-am scos cu lingurița, ăsta era desertul meu preferat, trecuse mai bine de un an de când mâncasem ultima dată așa ceva, mai era și tata acasă și, înainte să-l ducă la Canal, era și desertul lui preferat, de atunci nu mai făcuserăm rost de castane, și știam că, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
tăiate în două l-am scos cu lingurița, ăsta era desertul meu preferat, trecuse mai bine de un an de când mâncasem ultima dată așa ceva, mai era și tata acasă și, înainte să-l ducă la Canal, era și desertul lui preferat, de atunci nu mai făcuserăm rost de castane, și știam că, de-ndată ce-mi termin lecțiile, o să-l scoatem din frigider și o să-i punem lumânările și-o să sărbătorim împreună ziua mea, și tare mult aș fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
trei puradei negri. Eu sunt - ei bine, eu sunt marea lor speranță, dar par mult prea triști ca să mai vină să-mi ceară ceva. Beau o gură din sticla mea scutită de accize. E trecut de miezul nopții, momentul meu preferat. Doamne, cum mai urăsc filmul ăsta. Și nu-i decât începutul. M-am uitat după un taxi, dar n-am văzut nici unul. Eram pe First Avenue, nu pe Second, și First e la periferie. Era ora la care toate taxiurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
partida de tenis și și-a croncănit pe îndelete bucuria pentru umilința pe care o înghițisem. Bănuiam că mă privise din holul de sticlă, după ce mă urmărise până la teren. — Ciorapi negri, a spus el. Arătai ca dracu’. Era tema lui preferată. Laitmotivul discursului era că îi distrusesem viața. Îl păcălisem și îl fentasem de multe ori. Nu mai puteam face nimic pentru el. Singurul lucru care l-ar fi remontat ar fi fost propria mea distrugere. N-am mai spus nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în ei, în Ossie și Martina, cuplul ideal. O ajuta întotdeauna să coboare din Landrover, după care înalta pereche intra, ținându-se de mână, în cort sau în foaierul unui teatru, sau într-un depou transformat, sau pe ușa restaurantului preferat, sau într-o cârciumă ordinară, sau într-o patiserie unde mâncau plăcintă și țipar. Toate privirile se îndreptau spre ei. În parte, farmecul lor consta din faptul de necontestat că erau un cuplu în sensul cel mai adevărat și deplin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
putea înțelege între ei. Există în mine un drăcușor provocator care mă face să-i zgândăr pe cei din jur, să-i contrazic până în pânzele albe. Asta mă dis trează grozav, dar pe ceilalți îi enervează. — Care e ocupația ta preferată? am continuat seria întrebărilor. — Ador să pictez ascultând muzică. Așa se nasc pe pânze visele mele. Tu ce alegi? Scrisul și plimbarea. Nu pricep. Sunt două lucruri diferite, se încețoșă Ioana. — Nicidecum. Mă plimb cu gândul pe foaia albă pe
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
pierd credința în Dumnezeu, pentru că fără ea n-aș putea face față nici unui dezastru. — Nu dai de întrebări mai puțin sumbre? se foi Ioana. — Ba da. Ce ai vrea să fii? Ceea ce sunt, se însenină ea. — Care e eroul tău preferat? — Sherlock Holmes, pentru că prinde totdeauna rău făcătorii și îi scoate din bucluc pe cei buni, îmi explică mătușa. Dar eroul tău? — Don Quijote. — Nu mă mir, dădu ea din umeri. Visați amândoi cai verzi pe pereți. — Eroina ta preferată? — Albă-ca-Zăpada, pentru că
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
eroul tău preferat? — Sherlock Holmes, pentru că prinde totdeauna rău făcătorii și îi scoate din bucluc pe cei buni, îmi explică mătușa. Dar eroul tău? — Don Quijote. — Nu mă mir, dădu ea din umeri. Visați amândoi cai verzi pe pereți. — Eroina ta preferată? — Albă-ca-Zăpada, pentru că e inocentă și are încre dere în toți. Povestea ei mi-a legănat copilăria... se îndu ioșă Ioana. — Eu o aleg pe Cenușăreasa, pentru că îmi plac deghi zările și cred în minuni. Ia spune-mi care e eroul
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
zența lui Iisus.“ Când a sfârșit, toată sala s-a ridicat în picioare și a cântat „Hristos a înviat din morți, cu moartea pre moarte călcând“. A fost extraordinar. — Într-adevăr, se îngândură Ioana. — Care sunt prozatorii și poeții tăi preferați? am reve nit la întrebări. — Anatole France, Maupassant, Dostoievski, Proust, Saint-Exupéry, Leopardi, Pușkin, René Char, Minulescu, Musset, Shelley, Laforgue, Mallarmé. — Compozitorii favoriți? am luat-o mai iute. — Ravel, Debussy, Schubert, Wagner, se precipită mătușa. — Ce har ți-ai fi dorit
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
cel mai bun dansator“ și i l-am trimis respectivului prin poștă. Mulți au făcut haz, dar alții, dezamăgiți, au contestat acordarea distincției partenerului desemnat. — Grozav, am chicotit. — Hai să revenim la chestionar, mă zori Ioana. — Care sunt pictorii tăi preferați? — Leonardo, Piero della Francesca, Rafael, Monet, Klee, Bissière. Mai sunt multe întrebări? — Destule. De ce? m-am mirat. — Pentru că viața este scurtă, nu avem dreptul să ne plictisim, replică Ioana. — O să sar peste câteva. În ce țară ai vrea să trăiești
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
la casa mamei sale. Făcea ce făcea și-și mărturisea sieși că totuși, partida cea mai bună rămâne Alex. își confecționa măști de fațadă, folosea tot felul de artificii ce aveau darul de a o pune în valoare în fața cavalerului preferat. Teama ca acesta să nu afle că ea naviga în două sau chiar în trei corăbii o făcea să fie prudentă. Își cântărea fiecare cuvânt, supraetajându-l cu nelipsitul alint: toate sunt așa cum spui tu, iubițel! Cât privește celelalte ambarcațiuni
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
în care i se comunica o hotărâre ce părea de nezdruncinat, mai spera că s-ar putea să-l întoarcă din drum. Uneori, bărbații sunt ca niște copii capricioși care, atunci când sunt furioși, refuză cu încăpăținare chiar și bomboanele lor preferate. Deveni pentru câteva clipe ca o stană de piatră, având vaga impresie că s-ar afla la marginea unei nopți de unde încep întrebările și, datorită întunericului care înainta vertiginos spre ea, nu mai putea obține răspunsurile căutate. Tăcerea instalată în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
în care Alex își lăsă pardesiul, apoi pătrunseră amândoi în sufragerie. Era cald și plăcut. Fără o pregătire prealabilă a unui dialog care avea să se deruleze cu siguranță, Jan scoase imediat o sticlă de Busuioacă de Bohotin, vinul lui preferat, și turnă în două pahare. În timp ce umplea cupele cu o licoare de o culoare dumnezeiască ce răspândea rarele sale parfumuri, intră Valentina, soția lui Jan. Alex salută respectuos, la care Valentina îi răspunse cu un gest al mâinii, grăbită să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Țării în 1919. Aceste unități au fost mereu împrospătate, completate, încât atunci când am ajuns, cu fratele meu Dumitru și alți doi camarazi, în lanțuri în Penitenciarul Suceava, la scurt timp paza, la turelele pușcăriei, a fost schimbată cu acești soldați preferați, îndoctrinați și plini de ură împotriva deținuților politic care le fuseseră prezentați ca dușmani ai poporului. Frica, teroarea s-au instalat repede și în interiorul penitenciarului care devenise centru de anchetă. Gheorghiță Savel îngrozit cât de repede și infernal se schimba
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
ce spune la o bere sau la un colocviu, dar am învățat să fiu mai prudent în două privințe măcar. Prima este povestirea viselor (dar la asta voi reveni cu altă oca zie), iar a doua, citarea din autorii mei preferați. Ambele plictisesc de moarte atât în scris, cât și în orice conversație pe care o porți, și-ți dau un aer de tip nefrecventabil. Cu toate astea, sunt momente în care mi se pare că am să mor în clipa
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
preoții și căpeteniile le recitau pentru a implora victoria, sacrificând victime înaintea bătăliilor. „Divi divaeque, qui maria terrasque colitis, vos precor quaesoque...“, zei și zeițe care sălășluiți în mări și pe pământ, vă rog și vă cer... Acestea erau lecturile preferate ale lui Tiberius? Invocau victoria, alungarea și moartea nemiloasă a dușmanilor. Fuseseră multe victorii în veacurile acelea, dușmanii fuseseră uciși și alungați. Așa se rugase Tiberius când pusese să fie ucis Germanicus? Exista cu adevărat o putere irezistibilă în cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Trăsese puțin draperia și privise afară; ziua nu se mai termina, se vedeau fâșii de lumină în spatele norilor mari de deasupra mării. Apoi văzu că sub porticul păzit de pretorienii veniți pe neașteptate la Misenum aștepta, ținut de hățuri, calul preferat al lui Sertorius Macro; era neliniștit, mușca zăbala și lovea din când în când în pământ cu copitele lui mari. În timp ce Gajus privea calul care, fără să știe, aștepta moartea împăratului, din cameră se auzi un amestec de plânsete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]