6,389 matches
-
printre ingredientele acestui tip de discurs trans- pus în act patosul, teatralitatea, sublimul și violența. Cu acestea emulează jurnalistul mai mult sau mai puțin con- știent, forma sa de rapt delirant este recuperabilă prin discursul căruia Coriolan îi oferă doar pretextul. Mai tre- buie spus ca Michel Lacroix apropie această estetică a eroicului de resorturile care configurează o estetică particu- lară a acțiunii politice, în cazul analizat de autor, estetica fascistă : „En laissant libre cours à l’expression et son émotion
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
pe care îl presupune logica masacrului poate mai sugestiv captată de sensul unei fracționări distructive prin cuvântul „a decima”. Ceea ce devine caracteristic la acest personaj este exte- riorizarea unui vid interior, a unei indignări care-și caută motivația, totul sub pretextul unei judecăți de ordin moral. Tema secundară a textului devine la rândul ei semnifica- tivă. Este vorba despre întoarcerea acasă amânată cu fiecare popas de investiție civică și șarjă retorică ca și în Situațiune unde Nae rătăcea atât discursiv, cât
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Indiferent la intervențiile agasante ale prietenului Mache care încearcă să puncteze finalul fiecărei intervenții, Lache își continuă aproape imperturbabil tirada într- un crescendo al iritării : „- ...Când orice asasin, mă-nțelegi, plătit de o mână crimi- nală, poate pentru ca să vie, sub pretext de politică, și în țara ta, când ești liniștit și când ești cu conștiința împăcată că ți-ai împlinit până-n capăt datoria, și nu ești întru nimic vinovat, pentru ca să vie, mă-nțelegi...”. Violența așa cum o enunță Lache constituie un instrument
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Discutând despre Uruguay, am abordat și problemele Corpului Diplomatic în relațiile cu autoritățile locale. La acest capitol, Nunțiul, cu umor, mi-a evidențiat câteva probleme, printre care și controlul bagajelor la aeroport, chiar și la deținătorii de pașapoarte diplomatice, sub pretextul protejării țării de o epidemie de febră aftoasă. Mi-a relatat ca o "pățise" chiar el, la întoarcerea din concediul făcut în Polonia, de unde se întorsese pentru prieteni cu "specialități poloneze" care-i fuseseră confiscate la vamă. A urmat vizita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mi-a dat să citesc Ubu În traducerea lui, pe care tocmai o terminase. Citind textul, vedeam imagini și mă simțeam ca un pictor cubist care lasă culorile să-i transmită energie și să-l inspire. Cuvintele bine traduse deveneau pretexte perfecte pentru improvizații. GB: La Ubu m-a uimit capacitatea ta de a conduce, de a trezi și anima energiile unui grup. De atunci am văzut că forța talentului tău e mai Întâi aceea de a convinge o echipă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
că eram Într-o Închisoare și mai mare. Vestea despre ce se Întâmpla la Teatrul Mic a ajuns iute la Casa Scânteii, și Consiliul Culturii și-a „reparat“ greșeala Într-o manieră perversă și lașă: spectacolul a fost oprit sub pretextul că biletele nu se vindeau, camuflând astfel, Însă cusut foarte tare cu ață albă, cenzura. Cred că plecarea mea În America a coincis cu agravarea procesului de spulberare a iluziilor de libertate În care, ca și Iona, mulți crezuserăm. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
o arșiță Îngrozitoare. Primirea cu mare pompă de către un general de armată al șahului ascundea ceva care s-a dovedit curând a fi o situație destul de Încordată. Eram găzduiți la Hotelul Sheraton, situat În afara orașului, perfect izolați, căci, profitând de pretextul că ne ocroteau de perturbări, ca să ne putem concentra În lucru, oficialitățile ne controlau de fapt fiecare mișcare, ceea ce oglindea starea de suspiciune generală a țării sub un regim pe cale să devină totalitar. În ciuda obstacolelor și a cenzurii pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
că toate preparativele fuseseră efectuate, am avut surpriza să fim Împiedicați să intrăm. Tehnicienii noștri, care trebuiau să fixeze lanțurile lui Prometeu, platformele și scările În stâncă, fuseseră Înlocuiți de o duzină de soldați. Polițiștii ne-au barat accesul, sub pretext că nu aveau lista nominală a grupului de teatru. Când a apărut Brook, l-au oprit și pe el. Stăteam cu toții nedumeriți În deșert, sub bolta Înstelată, când o mașină oficială a apărut de nicăieri și o voce la megafon
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
lumină, În anticamera cabinetului unui doctor, mă dezamăgea puțin, dezamorsând fanteziile mele cu iz mistic, dar În același timp era și o ușurare. Venind din comunism, noțiunea de guru-leader, de dogme și de grupări ca la partid mă oripila, chiar dacă pretextul era cercetarea spiritului. Cunoscându-l pe Peter, nu ar fi trebuit să am nici o suspiciune și eram uimit să simt cât de multe mă năpădiseră. Demonii se stârnesc și ies la iveală când nu te aștepți, tocmai când cauți calea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
fiind regia. Se știu protejați de sindicate, care, cu o forță de rinocer surd la orice argument, sunt gata, la cel mai mic inconvenient real sau inventat, să declare grevă. Am dintotdeauna o suspiciune contra sindicatelor În artă, căci, sub pretextul că Îi apără și Îi protejează pe artiști, ele anihilează orice inițiativă de creație. Creativitatea implică risc, o nelimitată căutare În necunoscut. Această căutare e paralizată de rigiditatea unor măsuri inutile de protecție. Iată cum se comportă un grup de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
complet diferite ale Portocalelor și amândouă au fost pline de viață, nu atât datorită mie, cât libertății de invenție permise de scriitura muzicală. Gozzi a lăsat doar zece piese, care, deși nu sunt „scrise“ după reguli convenționale, ci sunt doar pretexte pentru improvizații, lucrate În teatru, se dovedesc de o forță inepuizabilă. Spre deosebire de contemporanul său Goldoni, cu care era Într-o dispută veșnică, Gozzi nu credea că teatrul e obligat să reflecte realitatea străzii, a vieții de zi cu zi, ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
despre viața obișnuită de zi cu zi) amintește de cearta nu mai puțin faimoasă dintre Stanislavski și Meyerhold, aceeași luptă Între realism și abstract, Între adevărul detaliat și imaginația liberă. Ca temperament, mă situez de partea lui Gozzi și a „pretextelor“ lui de aventură În lumi fantastice, imaginare. Teatrul, ne-o spune repetat Gozzi, nu trebuie să oglindească viața străzii, ci o altă viață, de altundeva: teatrul nu e nici literatură, de aceea nici cuvintele nu reprezintă o realitate ultimă. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
continua să mă surprindă, m-am Întrebat ce teatru În America ar fi interesat să monteze Gozzi, un autor destul de puțin cunoscut dincolo de ocean. „La Mama“ nu avea bani, bursele se Împuținau, iar Great Jones Company exista doar ca un pretext pentru a relua din când În când vechile spectacole. De câte ori Îi propuneam ceva, Ellen Îmi răspundea să refacem Trilogia: Îmi era clar că nu-și putea permite nimic nou, dar pentru mine repetarea aceluiași succes de nenumărate ori Își pierduse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Breuer, Joanne Alkalaitis sau Anne Bogart lucrau acolo, În timp ce la New York experimentul Își pierdea forța, off-Broadwayul devenind din ce În ce mai comercial. Bob Brustein a fost Încântat să producă la teatrul său un spectacol coupé alcătuit dintr-o versiune prescurtată a Portocalelor, ca pretext de improvizație În stil de commedia dell’arte, urmat de Regele cerb, pe care i l-am propus În colaborare cu Julie Taymor. Julie era o creatoare de măști și păpuși inspirate din cultura balineză, pe care a studiat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
pe Ellen să Înființăm În cadrul „La Mamei“ un centru care să funcționeze activ, purtând numele grupului nostru din anii ’70. Great Jones Company a rămas, Începând din anii ’80, un nume mai mult fictiv, care există și azi doar ca pretext ca Ellen să obțină mici sume pentru spectacole regizate de ea. Într-un fel, mai bine așa, căci dacă Ellen ar fi reușit să ne ajute, dacă Great Jones Company ar fi luat amploare, s-ar fi pus Întrebarea dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
care Își manifestau interesul de a fi prezenți. Teatrul era În plină activitate din zori și până la miezul nopții și nimeni din cei care lucrau nu se plângea de oboseală. Dar unii au refuzat să participe la Trilogie, sub un pretext sau altul, ca să mascheze teama de necunoscut sau simpla comoditate. Alții au preferat să se pensioneze. Mai târziu am auzit declarații halucinante - că după plecarea mea s-ar fi reparat erorile comise de mine de a-i fi concediat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
deschis față de teatru. Și câtă luciditate se află În avertismentul său despre cât de ușor se pot pierde, În special În operă, sensul cuvintelor În retorica goală, În declamare pompoasă, când, devenind pur și simplu neinteligibile, cuvintele sunt doar un pretext pentru ca notele să fie cântate! Am fost conștient de pericolul schematizării și chiar al unei posibile vulgarizări În interpretare, care e prezentă În orice Încercare de transpunere, și nu numai că nu aș Încuraja pe nimeni să-mi urmeze exemplul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
nu știam că poate să se și Încrunte, Îl credeam etern zâmbitor. Dar mă Înșelasem. Era regele Claudius din Hamlet, privind piesa În piesă. La pauza dintre actele III și IV, Iliescu ne trimite vorbă că vrea să plece, sub pretextul că e obosit, că mâine are o zi grea... Îl văd Încă În lojă, spre ieșire, discutând cu Opaschi. Dispare scurt, dar reapare și, evident indispus, se reașază pentru actul IV. I s-a sugerat desigur că, plecând, ar comite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
teatrul nu este același lucru cu o disciplină spirituală, e o reflecție, e doar o metaforă care să-ți trezească apetitul pentru a o căuta În viață. Nu Îmi plăcea să accept ideea că teatrul ar fi putut fi un pretext pentru a fugi din realitate, astfel Încât evitam cât puteam să privesc situația În față. Contractele de operă continuau să vină, așa că m-am Îmbarcat În noi proiecte, unul după altul, unul mai atractiv ca altul. Dar ce rămâne nerezolvat e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cumva să vânezi fluturi, copile. Ne-ar tulbura ritmul plimbării“. Pe o cărare de pe faleza Mării Negre, În Crimeea, printre tufe cu flori ca de ceară, În martie 1918, o santinelă bolșevică cu picioare crăcănate a Încercat să mă aresteze sub pretextul că făceam semnale (cu plasa de fluturi, pretindea el) unui vas de război britanic. În vara anului 1929, ori de câte ori treceam printr-un sat din Pirineii estici și se Întâmpla să privesc Îndărăt, vedeam În urma mea săteni Încremeniți În diverse posturi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
sau ai lui Iagoda, dar totuși destul de turbulenți. De pildă, Încă din 1906, suspectându-l pe tata că organizează Întruniri clandestine la Vira, poliția s-a folosit de Ustin care s-a rugat În acest scop de tata, sub un pretext oarecare pe care nu mi-l amintesc, dar cu intenția profundă de a spiona tot ce se petrecea, să-l ia cu el la țară În vara aceea ca lacheu suplimentar, pe lângă ceilalți pe care-i avea (el fusese chelar
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
participă - sau se preface, din cochetărie, că participă - la fazele mai fierbinți ale meciului, Dumnezeule, cum o arăta astăzi? Dar oare mai trăiește? Zgomotul tribunelor aplauzele și exploziile vocale sunt acoperite, copleșite de vuietul trecerii timpului. Filmulețul sportiv devine un pretext de meditație filozofică. La cimitir, la Glina, mergem din ce în ce mai rar. Și stăm tot atât de puțin, ca pe vremea când mergeam mai des. Ne reculegem între două mașini (cursa suburbană 166 circulă din oră în oră). Ajungem la mormânt la zece fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cedeze. M-am îmbolnăvit, prin urmare - deocamdată doar de milă, de o milă bolnăvicioasă față de pisicile nimănui și față de câinii vagabonzi. De câte ori văd una mai jigărită sau unul mai costeliv simt ca o lovitură în plex. Mă surprind căutându-mi pretexte să ies cât mai rar din casă - ca să nu fiu nevoit să-i văd. Când totuși nu se poate să nu ies (am, ca tot omul, un servici, ba chiar două), nu plec aproape niciodată fără mici provizii pentru cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
poate nega, dar poezie minoră, solicitând sensibilitatea măruntă sau sensibleria leneșă. Mult mai bune sunt micile polemici versificate, malițiile și buna dispoziție din producția calificată de Lovinescu, minimalizator, „cronică rimată”, unde ascuțișul epigramatic și spiritul subțire și precis trec dincolo de pretextul imediat prin strălucirea lor în sine. Evident, nu produc nici emoție, nici „ecouri nelămurite”. Dar nu ies din sfera poeziei, căci poezia nu înseamnă neapărat mister, „brumozitate” și tulburare. Cu atât mai bine, firește, când acestea există. Atunci e vorba
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
nu știa să vorbească românește. Eu am acceptat o parohie de ucraineni, dar Marta a refuzat și această oferă. Acest refuz a fost, pentru mine, o dovadă că securitatea a obligat-o să divorțeze, încât motivele invocate nu erau decât pretexte pentru a păstra secretul asupra adevăratelor motive ale securității. De la Volovăț am fost chemat la procesul de divorț care s-a pronunțat împotriva voinței mele din cauza „nepotrivirii de caracter”. În timpul cât am stat la Volovăț, în casa parohială cu părintele
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]