6,400 matches
-
o manifestație patriotică, invitați fiind și canceliștii români. Obiectivul principal al tineretului maghiar era „uniunea cu patria soră” și abia după aceea eliberarea maselor largi din jugul șerbiei. Cu toate că inițial și tinerii români au fost de acord cu principiile libertăților proclamate de revoluția ungară, ei au ținut să precizeze următoarele, prin glasul lui Alexandru Papiu-Ilarian: iar Samuil Poruțiu, cerând să vorbească în întrunirea canceliștilor, a cerut "„să nu li se pretindă a fi toate numai ungurește... Pentru ce să fie chiar
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
și au solicitat să se înființeze gărzi naționale românești, înarmate de către armata austriacă așa cum aceasta le-a înarmat pe cele maghiare, constituite deja de multă vreme. Avram Iancu s-a aflat printre semnatarii procesului-verbal al adunării, care în final a proclamat "„constituțiunea împărătească austriacă”", deci opunerea și mai dură față de revoluția ungară și revenirea la situația dinainte de 25 aprilie 1848. La 30 septembrie Iancu a plecat de la Blaj înapoi în munți, însoțit de moții săi. La 10 octombrie 1848 Kossuth Lajos
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
Bizantin. Ca localitate a Țaratului Bulgar, Durostolon este cunoscut pentru bulgarii din perioada medievală sub numele de "Drăstăr". Spre sfârșitul secolului al VII-lea orașul este încorporat în Primul Imperiu Bulgar, iar episcopul de Drăstăr ("Дръстър" în limba bulgară) este proclamat primul patriarh al Bulgariei. În anul 895, în timpul războiului bulgaro-maghiar (894-896), ungurii, care luptau în calitate de aliați ai Bizanțului, asediază cetatea orașului Drăstăr, apărată de armata bulgară sub comanda lui Simeon I cel Mare, însă atacurile sunt respinse. În anul următor
Silistra () [Corola-website/Science/301501_a_302830]
-
la Cuca în nord-vestul Hispaniei, fiul generalului Flavius Theodosius, Teodosiu îmbrățișează cariera armelor ("dux" în Moesia Superior în 374), dar se retrage pe domeniile lui după execuția tatălui său în 376. După moartea împăratului Valens la Adrianopol (378), Grațian îl proclamă coîmpărat (19 ianuarie 379), încredințându-i guvernarea provinciilor orientale. Spirit energic și autoritar, Teodosiu întreprinde o serie de măsuri vizând întărirea capacității de rezistență a imperiului (reforme în domeniul dreptului, fiscalității, finanțelor, acceptarea unui număr sporit de contingente „barbare” în
Teodosiu I () [Corola-website/Science/299985_a_301314]
-
serie de măsuri vizând întărirea capacității de rezistență a imperiului (reforme în domeniul dreptului, fiscalității, finanțelor, acceptarea unui număr sporit de contingente „barbare” în armată). Moartea împăratului Valens, în bătălia de la Adrianopole (378), l-a obligat pe Grațian să-l proclame pe Teodosiu împărat, în 379: el a primit Orientul, Macedonia și Dacia. Teodosiu își fixează drept obiectiv stabilizarea frontierelor, mai întâi cele din nord, cu goții, apoi cele din răsărit, cu perșii. În 380, împreună cu Grațian, i-a oprit pe
Teodosiu I () [Corola-website/Science/299985_a_301314]
-
Arca Caesarea, la 1 octombrie 208, cu numele Marcus Julius Gessius Bassianus Alexianus. Tatăl lui , Marcus Julius Gessius Marcianus, a fost promagistrat sirian. Era nepot al împăratului Caracalla, originar din Arca Caesarea (Fenicia). La vârsta de 13 ani a fost proclamat împărat de pretorienii din Roma, sub numele de Alexandru Sever după asasinarea vărului său Elagabalus. Autoritatea reală era exercitată de Iulia Mamaea (mama sa), sprijinită de juriștii Ulpianus și Modestinus. În timpul domniei lui Alexandru Sever autocratismul și excentricitățile predecesorului său
Alexandru Sever () [Corola-website/Science/299983_a_301312]
-
anii 231-233 o contraofensivă romană în Orient pentru a stăvili invazia sasanidă la vest de Eufrat. În timpul pregătirilor unui război împotriva alamanilor la granița renană, Alexandru Sever și Iulia Mamaea sunt uciși la Mogontiacum (azi Mainz) de soldați care-l proclamă împărat pe Maximin Tracul. Odată cu moartea lui Alexandru Sever s-a sfârșit dinastia Severilor.
Alexandru Sever () [Corola-website/Science/299983_a_301312]
-
eliberare, la 1 ianuarie 1804 a fost ales guvernator general pe viață al Haiti. În urmă informației primite, ca Napoleon Bonaparte, rivalul său, s-a încoronat împărat al francezilor (la 18 mai 1804), Jean-Jacques Dessalines nu a ezitat să se proclame și el împărat, pentru a nu rămâne mai prejos, la 8 octombrie 1804. Astfel, Dessalines a devenit fondator al primului imperiu haitian (1804 - 1806). Jean-Jacques Dessalines, pe când era împărat, a fost asasinat la 16 octombrie 1806. Textul imnului este datorat
La Dessalinienne () [Corola-website/Science/299980_a_301309]
-
a strânge toate partidele în jurul tronului și de a conlucra cu Partidul Național Liberal, iar dacă acest deziderat ar fi fost imposibil, solicita măcar sprijinul tineretului liberal. Gheorghe Brătianu a fost exclus din partid și, în replică, acesta s-a proclamat în iunie 1930 șef al PNL și, împreună cu o serie de adepți a creat o altă grupare purtând o denumire similară, dar care punea pe primul plan al acțiunilor sale devotamentul față de rege. Cealaltă facțiune, a „tinerilor liberali”, din care
Gheorghe Tătărescu () [Corola-website/Science/299971_a_301300]
-
la cererile lui Tătărescu nerăspunzându-i la nici una din scrisori. În aceste condiții, Tătărescu a început o laborioasă campanie în toată țara pentru reorganizarea Partidului Național Liberal în jurul său. La 1 iulie 1945, Delegații de la Congresul general al partidului au proclamat, în unanimitate, pe Gheorghe Tătărescu președintele noului Partid Național Liberal. Erau acum oficial două partide liberale: P.N.L.- Dinu Brătianu și P.N.L.- Tătărescu. Gheorghe Tătărescu a fost unul dintre puținii oameni politici români care în anii celui de-al Doilea Război
Gheorghe Tătărescu () [Corola-website/Science/299971_a_301300]
-
și liberal-radicali ("monstruoasa coaliție"). Puterea a fost preluată de o locotenență domnească (Lascăr Catargiu, Nicolae Golescu și colonelul Nicolae Haralambie). În primele zile ale lui aprilie a avut loc plebiscitul prin care prințul Carol I (nesosit încă în țară) era proclamat domn al României. În articolul politic Liberalii și conservatorii, Caragiale face referire la plebiscitul din anul 1866: Afirmația exprimă dezacordul autorului față de noul regim politic. Sosirea lui la hotel provoacă senzație. Toți ochii se îndreaptă curioși asupra lui, după ce rezervă
Grand Hôtel „Victoria Română” () [Corola-website/Science/300011_a_301340]
-
în vara anului 250. Următoarea confruntare dintre romani și goți a avut loc în vara anului 251, în care cad pe câmpul de luptă atât Decius cât și fiul său. Trebonianus a salvat cu greu resturile armatei, care l-a proclamat împărat (251 - 253), dar care a fost nevoit să-i lase pe goți să plece cu o pradă bogată. O nouă invazie importantă a avut loc în 253, an în care guvernatorul Moesiei Inferior, Aemilianus câștigă, după care devine împărat
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
a cererii din 17 ianuarie 2000 a episcopului Petru Gherghel, biserica sanctuarului a primit titlul de "Basilica Minor", titlu acordat de Papa Ioan Paul al II-lea la 14 martie 2000 prin Congregația pentru Cultul Divin și Disciplina Sacramentelor și proclamat oficial la Liturghia solemnă din 15 august același an de către cardinalul Luigi Poggi, trimisul special al Papei, înconjurat de numeroși episcopi și preoți din țară și din străinătate și în fața unui număr impresionant de pelerini. Din toamna anului 2001, administrarea
Bazilica Adormirea Maicii Domnului din Cacica () [Corola-website/Science/313046_a_314375]
-
cel Mare, Grigore de Nyssa și Grigore de Nazianz au revalidat crezul de la Niceea. Arianismul a fost învins definitiv, din punct de vedere teologic, în 381, când Sinodul al II-lea ecumenic de la Constantinopol l-a interzis în mod explicit, proclamând creștinismul ortodox drept religie oficială în Imperiul Roman. Dar curentul arianist s-a mai menținut ca practică religioasă, mai ales în sânul populațiilor germanice din imperiu. Arianismul a continuat să existe la unele populații germanice până după sfârșitul secolului al
Arianism () [Corola-website/Science/313098_a_314427]
-
fiului ei. Paisprezece ani mai târziu, Henric și Jasper au plecat pe mare de la gurile Senei la Milford Haven, unde l-au învins pe Richard al III-lea în Bătălia de la Bosworth Field. După această victorie, Henric Tudor s-a proclamat regele Henric al VII-lea al Angliei. Prima preocupare a lui Henric a fost să-și asigure tronul. La data de 18 ianuarie 1486 la Westminster Abbey, el a onorat promisiunea făcută cu trei ani în urmă și s-a
Dinastia Tudor () [Corola-website/Science/313090_a_314419]
-
permițându-i să obțină o succesiune protestantă necesară. Cei mai mulți dintre consilierii lui Eduard au semnat deviza de succesiune, și când Eduard al VI-lea a murit pe 6 iulie 1553, după o lungă luptă cu tuberculoza, Lady Jane a fost proclamată regină. Cu toate acestea, sprijinul pentru dinastia Tudor- chiar și a unui membru catolic- i-au incurcat planurile lui Northumberland, iar Jane, care nu a vrut niciodată să accepte coroana, a fost demisă după doar nouă zile. Maria Tudor a
Dinastia Tudor () [Corola-website/Science/313090_a_314419]
-
și a Gallei, fiind sora împăraților Arcadius și Honorius. Placidia este capturată de vizigoți la Roma (410) și căsătorită cu regele vizigot Ataulf (414). După moartea acestuia se reîntoarce în Italia (416), devenind soția generalului Constantius al III-lea (417), proclamat în 421 împărat. Refugiată în 423, după moartea lui Honorius, la Constantinopol, revine doi ani mai târziu cu sprijinul lui Theodosius II și ocupă pentru fiul ei minor, Valentinian al III-lea, tronul Imperiului Roman de apus, exercitând până la moarte
Galla Placidia () [Corola-website/Science/313143_a_314472]
-
lucrat pe postul de inspector de miliție la Bender. În 1987 este transferat ca ofițer la Departamentul de criminalistică, unde, doi ani mai tâziu, este promovat ca ofițer superior însărcinat cu investigarea delictelor săvârșite cu violență. Când Transnistria și-a proclamat unilateral independența la 2 septembrie 1990, Korolev și-a continuat activitatea în același post, dar s-a subordonat autorităților separatiste transnistrene. În anul 1992 a fost eliberat din funcțiile deținute în cadrul organelor de afaceri interne ale Republicii Moldova, din cauza dezacordurilor cu privire la
Aleksandr Korolev () [Corola-website/Science/313198_a_314527]
-
La alegerile prezidențiale din 10 decembrie 2006, Aleksandr Korolev a fost candidat la postul de vicepreședinte al auto-proclamatei Republici Moldovenești Nistrene, în tandem cu președintele Igor Smirnov. În conformitate cu decizia Comisiei Electorale Centrale nr. 151 din 13 decembrie 2006 a fost proclamat ca vicepreședinte al RMN (lider al administrației prezidențiale). Prin Decretul președintelui Smirnov nr. 135 din 5 februarie 2007 a fost numit în funcția de secretar al Consiliului de Securitate al auto-proclamatei Republici Moldovenești Nistrene. El conduce Partidul "Respublika" . Aleksandr Korolev
Aleksandr Korolev () [Corola-website/Science/313198_a_314527]
-
din zonele de munte). În 561/560 profitând de conflictele dintre partidele paralioi (condus de Licurg) și pediakoi (condus de Megacle), nobilul Pisistrate, polemarh în războiul cu Megara (565), popular printre diakrioi pe care îi conduce, ocupă Acropole și se proclamă tiran (Matei Horia C., „O istorie a lumii antice”, Albatros, București,1984, 207-208). La început termenul nu avea un sens peiorativ, tyrannos desemnând persoana care prelua puterea supremă în stat fără un temei legal (Cuvântul „tiran” ca și instituția tiraniei
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
intereselor ei prin menținerea Bosniei în sfera de influență a Serbiei, sau prin secesiune. În octombrie 1991 se înființează Adunarea Parlamentară a sârbilor bosnieni, condusă de Radovan Karadžić, pentru organizarea unor provincii autonome sârbe. În 9 ianuarie 1992 această adunare proclamă Republika Srpska a sârbilor din Bosnia și Herzegovina (), ca parte a RSFI. În 29 februarie și 1 martie are loc un referendum privind independența Bosniei și Herzegovinei, referendum la care 64 % din populație (musulmanii bosniaci și croații) votează pentru în
Radovan Karadžić () [Corola-website/Science/313214_a_314543]
-
aproape de granița cu Serbia, conflictul a fost dus între sârbi și bosniaci. Zona locuită predominant de bosniaci denumită Podrinje Central (regiunea din jurul Srebrenicei) era de importanță strategică pentru sârbi, deoarece fără ea nu exista integritate teritorială a noii entități politice proclamate de aceștia, Republika Srpska. Astfel, ei au trecut la epurarea etnică a bosniacilor din teritoriile în care ei erau majoritari în Bosnia de Est și Podrinje Central. În localitatea Bratunac, bosniacii au fost fie uciși, fie obligați să fugă la
Masacrul de la Srebrenica () [Corola-website/Science/313215_a_314544]
-
15 martie 1939, Armata germană a ocupat vestul Cehoslovaciei și s-a format așa-numitul "Protectorat al Boemiei și Moraviei", unde s-a emis "coroana Boemiei și Moraviei", care a circulat până în 1945. La 14 martie 1939, dieta autonomă slovacă proclama prima Republică Slovacă. Ca urmare, în Slovacia s-a emis "coroana slovacă" (în ). Abrevierea denumirii acelei monede era "Ks". Republica Slovacă era aliată cu Germania nazistă, dar "Slovacia" de astăzi nu este considerată stat succesor al acelui stat. După eliberare
Coroană slovacă () [Corola-website/Science/313257_a_314586]
-
îi masacra pe supraviețuitori, cu miile. Era o tactică barbară, dar eficientă. Și în acest fel, Qin Shi Huangdi a reușit să pună capăt unuia dintre cele mai sângeroase capitole din istoria Chinei, perioada „Statelor Combatante”, învingând toți rivalii și proclamându-se, în 221 î.e.n., împărat al Chinei unificate . Armata Qin, bine antrenată și motivată, echipată cu arme de precizie și condusă de un rege fără scrupule și ambițios constituia mașina perfectă de război. În 7 ani, Ying Zheng a cucerit
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
(sau, în , MKD potrivit normei ISO 4217) este unitatea monetară oficială a Macedoniei, din 1993. "Denarul macedonean" este împărțit în "100 de deni" (). Denumirea "denar"ului provine de la unitatea monetară din Roma Antică, Denarius. Republica Macedonia și-a proclamat independența față de Iugoslavia la 20 noiembrie 1991. Instituirea unei monede naționale a devenit atunci esențială. La 26 aprilie 1992 a fost introdus "denarul", cu o rată de schimb de 1:1 față de dinarul iugoslav timp de trei zile. La 30
Denar macedonean () [Corola-website/Science/313263_a_314592]