5,338 matches
-
pronumelui relativ sunt: care, cine, ce, ceea ce, cât, câtă, câți, câte. Pronumele relativ cine se referă la ființe, care și ce se pot referi atât la ființe cât și la lucruri, iar cât se referă la cantitatea obiectelor. Fiecare dintre pronumele relative poate introduce atât propoziții în relație cu un substantiv (propoziții atributive), cât și propoziții în relație cu un verb. Funcția sintactica a pronumelui relativ care introduce o propoziție atributiva se poate recunoaște ușor înlocuind pronumele cu substantivul din regenta
Adverb relativ () [Corola-website/Science/335613_a_336942]
-
atât la ființe cât și la lucruri, iar cât se referă la cantitatea obiectelor. Fiecare dintre pronumele relative poate introduce atât propoziții în relație cu un substantiv (propoziții atributive), cât și propoziții în relație cu un verb. Funcția sintactica a pronumelui relativ care introduce o propoziție atributiva se poate recunoaște ușor înlocuind pronumele cu substantivul din regenta al carui loc îl ține, la cazul pronumelui: - subiect: Am apreciat elevă 1/ care se pregătește temeinic.2/ - nume predicativ: Nu știam 1/ care
Adverb relativ () [Corola-website/Science/335613_a_336942]
-
cantitatea obiectelor. Fiecare dintre pronumele relative poate introduce atât propoziții în relație cu un substantiv (propoziții atributive), cât și propoziții în relație cu un verb. Funcția sintactica a pronumelui relativ care introduce o propoziție atributiva se poate recunoaște ușor înlocuind pronumele cu substantivul din regenta al carui loc îl ține, la cazul pronumelui: - subiect: Am apreciat elevă 1/ care se pregătește temeinic.2/ - nume predicativ: Nu știam 1/ care este rezultatul concursului.2/ -atribut pronominal genitival:El s-a așezat lângă
Adverb relativ () [Corola-website/Science/335613_a_336942]
-
cu un substantiv (propoziții atributive), cât și propoziții în relație cu un verb. Funcția sintactica a pronumelui relativ care introduce o propoziție atributiva se poate recunoaște ușor înlocuind pronumele cu substantivul din regenta al carui loc îl ține, la cazul pronumelui: - subiect: Am apreciat elevă 1/ care se pregătește temeinic.2/ - nume predicativ: Nu știam 1/ care este rezultatul concursului.2/ -atribut pronominal genitival:El s-a așezat lângă o fântână 1/ a cărei apă se scurgea. 2/ - complement direct: Zmeul
Adverb relativ () [Corola-website/Science/335613_a_336942]
-
dat caietul. 2/ - complement circumstanțial de loc: Admirăm munții 1/ spre care ne îndreptăm pașii.2/ - complement circumstanțial de timp: Mi-am amintit ziua1/ în care am primit vestea. 2/ - complement circumstanțial de cauză: Știam 1/ din cauza caruiam-am supărat.2/ Pronumele relativ care la cazul genitiv așezat la începutul propoziției este atribut al substantivului și este precedat de articolul posesiv: Am curățat pomul 1/ ale cărui ramuri s-au uscat.2/ masculin singular feminin plural masculin singular feminin plural Pronumele relativ
Adverb relativ () [Corola-website/Science/335613_a_336942]
-
2/ Pronumele relativ care la cazul genitiv așezat la începutul propoziției este atribut al substantivului și este precedat de articolul posesiv: Am curățat pomul 1/ ale cărui ramuri s-au uscat.2/ masculin singular feminin plural masculin singular feminin plural Pronumele relativ se acordă în gen și număr cu substantivul înlocuit în propoziția regenta (pomul), iar articolul posesiv (ale) se acordă în gen și număr cu substantivul determinat din propoziția subordonată aflat la dreapta (ramuri). Însoțind un substantiv, pronumele relative care
Adverb relativ () [Corola-website/Science/335613_a_336942]
-
feminin plural Pronumele relativ se acordă în gen și număr cu substantivul înlocuit în propoziția regenta (pomul), iar articolul posesiv (ale) se acordă în gen și număr cu substantivul determinat din propoziția subordonată aflat la dreapta (ramuri). Însoțind un substantiv, pronumele relative care, ce, cât, câtă, câți, câte se acordă cu acestă în gen, număr și caz și au funcție sintactica de atribut adjectival: A cumpărat 1/ care carte i-a plăcut.2/ Am aflat 1/ ce elev întârzie." 2/ Ei
Adverb relativ () [Corola-website/Science/335613_a_336942]
-
2/ Model de analiză „Acum Vitoria se abătea iarăși într-o țară cu totul necunoscută, cu nume de sate și munți pe care nu le mai auzise. A făcut popasul obișnuit într-un sat căruia îi zice Sabasa..." pe care = pronume relativ, simplu, genul neutru, numărul plural, cazul acuzativ, precedat de propoziția simplă „pe", funcție sintactica de complement direct, căruia = pronume relativ, simplu, genul neutru, numărul singular, cazul dativ, funcție sintactica de complement indirect. „În casa bunicilor am simțit nevoia să
Adverb relativ () [Corola-website/Science/335613_a_336942]
-
munți pe care nu le mai auzise. A făcut popasul obișnuit într-un sat căruia îi zice Sabasa..." pe care = pronume relativ, simplu, genul neutru, numărul plural, cazul acuzativ, precedat de propoziția simplă „pe", funcție sintactica de complement direct, căruia = pronume relativ, simplu, genul neutru, numărul singular, cazul dativ, funcție sintactica de complement indirect. „În casa bunicilor am simțit nevoia să notez ceea ce era chiar sub ochii mei." ceea ce = pronume relativ compus, forma neutră, numărul singular, cazul nominativ, funcție sinatctica de
Adverb relativ () [Corola-website/Science/335613_a_336942]
-
precedat de propoziția simplă „pe", funcție sintactica de complement direct, căruia = pronume relativ, simplu, genul neutru, numărul singular, cazul dativ, funcție sintactica de complement indirect. „În casa bunicilor am simțit nevoia să notez ceea ce era chiar sub ochii mei." ceea ce = pronume relativ compus, forma neutră, numărul singular, cazul nominativ, funcție sinatctica de subiect. Observație: Ceea ce este un pronume relativ compus cu sens neutru, când se referă la un fapt, la o situație anterioară : Vom discuta 1/ ceea ce ai propus.2/ Vedeam
Adverb relativ () [Corola-website/Science/335613_a_336942]
-
singular, cazul dativ, funcție sintactica de complement indirect. „În casa bunicilor am simțit nevoia să notez ceea ce era chiar sub ochii mei." ceea ce = pronume relativ compus, forma neutră, numărul singular, cazul nominativ, funcție sinatctica de subiect. Observație: Ceea ce este un pronume relativ compus cu sens neutru, când se referă la un fapt, la o situație anterioară : Vom discuta 1/ ceea ce ai propus.2/ Vedeam 1/ cât adevăr, câtă culoare se găsesc aici.2/ cât = adjectiv pronominal relativ, genul neutru, numărul singular
Adverb relativ () [Corola-website/Science/335613_a_336942]
-
Acest articol prezintă succint determinanții abstracți (articolul hotărât, articolul nehotărât, articolul partitiv, numeralul că determinant și adjectivele pronominale), precum și părțile de vorbire nominale ale limbii franceze: substantivul, adjectivul calificativ, numeralul nedeterminant și pronumele (personal, posesiv, demonstrativ, interogativ, relativ și nehotărât). Că în limbile romanice în general, majoritatea cuvintelor din aceste categorii gramaticale se caracterizează prin gen gramatical (masculin și feminin), precum și prin număr (singular și plural), deși aceste trăsături nu sunt totdeauna reprezentate
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
dar este totdeauna marcat în scris. Genul majorității substantivelor și al unor adjective nu este indicat de forma cuvintelor, dar în general se poate deduce din formă celor cu care se acordă, deși de multe ori numai în scris. Unele pronume sunt invariabile și genul lor este indicat numai de acordul cu alte cuvinte (de exemplu pronumele personale de persoana a II-a), altele sunt neutre, anume cele care se referă la o propoziție sau la un verb la infinitiv (de
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
de forma cuvintelor, dar în general se poate deduce din formă celor cu care se acordă, deși de multe ori numai în scris. Unele pronume sunt invariabile și genul lor este indicat numai de acordul cu alte cuvinte (de exemplu pronumele personale de persoana a II-a), altele sunt neutre, anume cele care se referă la o propoziție sau la un verb la infinitiv (de exemplu pronumele demonstrativ "cela" „această”). Franceză modernă, ca și celelalte limbi romanice în afară de română, nu cunoaște
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
invariabile și genul lor este indicat numai de acordul cu alte cuvinte (de exemplu pronumele personale de persoana a II-a), altele sunt neutre, anume cele care se referă la o propoziție sau la un verb la infinitiv (de exemplu pronumele demonstrativ "cela" „această”). Franceză modernă, ca și celelalte limbi romanice în afară de română, nu cunoaște declinarea, ci doar câteva vestigii ale ei în domeniul pronumelui personal. Nu toți determinanții abstracți și toate părțile de vorbire nominale din franceză au corespondenți exacți
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
anume cele care se referă la o propoziție sau la un verb la infinitiv (de exemplu pronumele demonstrativ "cela" „această”). Franceză modernă, ca și celelalte limbi romanice în afară de română, nu cunoaște declinarea, ci doar câteva vestigii ale ei în domeniul pronumelui personal. Nu toți determinanții abstracți și toate părțile de vorbire nominale din franceză au corespondenți exacți în română. Astfel sunt articolul partitiv și pronumele adverbiale. Spre deosebire de cele din română, adjectivele pronominale posesive și demonstrative franceze au forme cu totul deosebite
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
celelalte limbi romanice în afară de română, nu cunoaște declinarea, ci doar câteva vestigii ale ei în domeniul pronumelui personal. Nu toți determinanții abstracți și toate părțile de vorbire nominale din franceză au corespondenți exacți în română. Astfel sunt articolul partitiv și pronumele adverbiale. Spre deosebire de cele din română, adjectivele pronominale posesive și demonstrative franceze au forme cu totul deosebite de pronumele corespunzătoare. Substantivele sunt în general precedate de un determinant abstract. În franceză sunt cinci categorii de cuvinte folosite aproape exclusiv că determinanți
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
Nu toți determinanții abstracți și toate părțile de vorbire nominale din franceză au corespondenți exacți în română. Astfel sunt articolul partitiv și pronumele adverbiale. Spre deosebire de cele din română, adjectivele pronominale posesive și demonstrative franceze au forme cu totul deosebite de pronumele corespunzătoare. Substantivele sunt în general precedate de un determinant abstract. În franceză sunt cinci categorii de cuvinte folosite aproape exclusiv că determinanți abstracți: articolele hotărât, nehotărât și partitiv, precum și adjectivele pronominale posesiv și demonstrativ. În afara acestora mai sunt și cuvinte
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
determinant abstract. În franceză sunt cinci categorii de cuvinte folosite aproape exclusiv că determinanți abstracți: articolele hotărât, nehotărât și partitiv, precum și adjectivele pronominale posesiv și demonstrativ. În afara acestora mai sunt și cuvinte care funcționează uneori că determinanți abstracți, alteori că pronume sau că substantive. Astfel sunt numeralele, adjectivul/pronume interogativ și adjectivele/pronume nehotărâte. În această secțiune se tratează cuvintele folosite numai că determinanți abstracți, iar celelalte sunt tratate în secțiunile dedicate ultimelor trei categorii. În franceză numai unul dintre determinanții
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
cuvinte folosite aproape exclusiv că determinanți abstracți: articolele hotărât, nehotărât și partitiv, precum și adjectivele pronominale posesiv și demonstrativ. În afara acestora mai sunt și cuvinte care funcționează uneori că determinanți abstracți, alteori că pronume sau că substantive. Astfel sunt numeralele, adjectivul/pronume interogativ și adjectivele/pronume nehotărâte. În această secțiune se tratează cuvintele folosite numai că determinanți abstracți, iar celelalte sunt tratate în secțiunile dedicate ultimelor trei categorii. În franceză numai unul dintre determinanții hotărât, nehotărât, partitiv, posesiv sau demonstrativ poate fi
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
că determinanți abstracți: articolele hotărât, nehotărât și partitiv, precum și adjectivele pronominale posesiv și demonstrativ. În afara acestora mai sunt și cuvinte care funcționează uneori că determinanți abstracți, alteori că pronume sau că substantive. Astfel sunt numeralele, adjectivul/pronume interogativ și adjectivele/pronume nehotărâte. În această secțiune se tratează cuvintele folosite numai că determinanți abstracți, iar celelalte sunt tratate în secțiunile dedicate ultimelor trei categorii. În franceză numai unul dintre determinanții hotărât, nehotărât, partitiv, posesiv sau demonstrativ poate fi folosit în același timp
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
se înlocuiește articolul nehotărât "des", în registrul de limbă elevat: "Elle a acheté des roses „A cumpărat trandafiri” → Elle a acheté de jolies roses" „A cumpărat trandafiri frumoși”. Spre deosebire de cel românesc, determinantul posesiv francez are forme diferite de cele ale pronumelui posesiv: Observații: Formele adjectivului demonstrativ: La substantivul precedat de adjectiv demonstrativ se pot atașa particulele "-ci" sau "-là" (în scris prin cratima). În principiu prima indică apropierea, a doua - depărtarea: "cette balle-ci" „mingea această (de aici), "cette balle-là" „mingea aceea
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
se pot atașa particulele "-ci" sau "-là" (în scris prin cratima). În principiu prima indică apropierea, a doua - depărtarea: "cette balle-ci" „mingea această (de aici), "cette balle-là" „mingea aceea” (mai pe larg despre folosirea acestor particule, vezi mai jos secțiunea Pronumele demonstrativ). După cum se vede din exemple, nici acest determinant nu se poate folosi în franceză împreună cu articolul hotărât. Substantivul francez prezintă dificultăți pentru un nenativ mai ales în ceea privește genul sau, formarea femininului celor animate și a pluralului: Substantivul
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
îl a luș" „cele vreo zece cărți pe care le-a citit”. Vârstă unei persoane se poate exprima cu un asemenea numeral articulat cu "la" și fără cuvântul "années" „ani”: "Elle avait presque la cinquantaine" „Avea aproape cincizeci de ani”. Pronumele personale franceze constituie un sistem din două serii. Dintr-una fac parte pronume numite disjuncte (față de verb), care sunt cuvinte accentuate, iar cealaltă cuprinde pronume numite conjuncte, care formează un singur cuvânt prozodic cu verbul, adică cu un singur accent
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
unei persoane se poate exprima cu un asemenea numeral articulat cu "la" și fără cuvântul "années" „ani”: "Elle avait presque la cinquantaine" „Avea aproape cincizeci de ani”. Pronumele personale franceze constituie un sistem din două serii. Dintr-una fac parte pronume numite disjuncte (față de verb), care sunt cuvinte accentuate, iar cealaltă cuprinde pronume numite conjuncte, care formează un singur cuvânt prozodic cu verbul, adică cu un singur accent, si sunt în majoritatea cazurilor neaccentuate. Cele conjuncte mai pot fi împărțite în
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]