5,266 matches
-
la țeava de gaze (sic) din bucătăria lor ultramodernă. Pe fundal, radioul aclamă isteric victoria Republicii Federale la campionatul mondial de fotbal din 1954. Pentru Fassbinder și tânăra generație de contestatari vest-germani, noile calități ale noii Germanii din noua Europă - prosperitate, compromis, demobilizare politică și angajamentul tacit de a nu trezi fantomele memoriei naționale - nu puteau masca vechile defecte. Erau vechile defecte, Într-o formă nouă. IXtc "IX" Iluzii pierdutetc "Iluzii pierdute" Indië verloren, rampspoed geboren. șDacă pierdem Indiile, suntem pierduți
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ou La révolution invisible de 1946 à 1975 - era bine ales. În Occident, cele trei decenii care au urmat Înfrângerii lui Hitler au fost realmente „glorioase”. Uimitoarea accelerare a dezvoltării economice a fost Însoțită de debutul unei epoci de nemaiîntâlnită prosperitate. Pe parcursul unei singure generații, economiile țărilor din Europa de Vest continentală au recuperat decalajul acumulat În patruzeci de ani de război și depresiune, iar performanța economică europeană și tendințele consumului au Început să semene cu cele din Statele Unite. După ce se ridicaseră Împleticindu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
săraci, În special familiilor numeroase care aveau cea mai mare nevoie de ea. Parțial din acest motiv, mașina de spălat - ca și mașina de spălat vase după mijlocul anilor ’70 - a rămas asociată În imaginarul publicitar cu Însemnele domestice ale prosperității burgheze. Mașinile de spălat și frigiderele deveneau mai ieftine. Ca și jucăriile și hainele, ele erau fabricate la scară mai mare ca oricând, Întrucât investiția, pe de o parte, și cererea mare constantă, pe de altă parte, au coborât prețurile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
jucăriilor a crescut cu 350% În primii ani ai baby-boom-ului din 1948-1955. Dar cercul virtuos al milioanelor de consumatori proaspăt angajați a avut impactul cel mai semnificativ nu În casă, ci În afara ei. De departe, cel mai important efect al prosperității a fost revoluția adusă de mașina de familie. Până În anii ’50, mașina motorizată era un lux pentru majoritatea europenilor și În multe părți o raritate. Chiar și În orașele importante, ea sosise foarte recent. Majoritatea oamenilor nu călătoreau pe distanțe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mării rezervate În bloc de o nouă specie de operatori de turism profilați pe pachete. La toate acestea se putea ajunge acum cu mașina. Îmbrăcate În haine de vară lejere (un produs nou În sine și o dovadă a noii prosperități), milioane de familii se Înghesuiau În mașinile lor Fiat, Renault, Volkswagen sau Morris - adesea În aceeași zi, Întrucât concediile se dădeau de obicei În august - și porneau la drum către un litoral Îndepărtat, pe drumuri strâmte și fără popasuri, rămase
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Europenii aveau acum acces la o gamă de produse fără precedent, cu care consumatorii americani erau deja familiarizați: telefoane, electrocasnice, televizoare, aparate de fotografiat, produse de curățat, mâncăruri la pachet, haine ieftine și colorate, mașini și accesorii etc. Asta Însemnau prosperitatea și consumul ca mod de viață - „modul de viață american”. Pentru tineri, farmecul Americii era contemporaneitatea ei agresivă. Ca abstracție, ea reprezenta opusul trecutului: era mare, deschisă, prosperă - și tânără. Un aspect al americanizării deja menționat a fost muzica pop
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să nu menținem forțe peste hotare, am fi fost la fel de bogați precum germanii. Harold Macmillan Bunăstarea și forța economiei britanice pe care șministrul de Finanțe britanicț Butler le lăuda În discursurile din 1953 și 1954 au constituit ultimul val de prosperitate ce scălda țărmurile britanice, adus de trezirea economiei germane care se ridica pe val, trăgând după ea flotila europeană. Dacă privim În urmă, 1954 pare ultima vară de iluzii grandioase pentru Marea Britanie. Alan Milward O particularitate izbitoare În istoria Europei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
multe locuri decât la Începutul anilor ’70, la fel și stereotipul „anilor ’50” - decadă stătută, sufocantă, apăsătoare și stagnantă - era În mare măsură fictiv. În Look Back in Anger (Privește Înapoi cu mânie), personajul lui John Osborne, Jimmy Porter, detestă prosperitatea și suficiența anilor „Închipuiți” de după război - și, fără Îndoială, pojghița de conformism social care s-a păstrat până la sfârșitul deceniului Îi scotea pe mulți din sărite, Îndeosebi pe cei tineri 10. Dar anii ’50 au fost și o epocă a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Tot mai mulți oameni erau direct interesați de politica și cheltuielile statului, dar nu se mai luau la bătaie pentru reușita unui partid anume. Mai curând decât se anticipase, occidentalii ajunseseră pe „câmpiile largi și Însorite” (Churchill) ale păcii și prosperității: politica cedase locul guvernării, iar guvernarea se limita la administrație. și totuși: consecința previzibilă a „statului-doică”, fie el postideologic, era că, pentru toți cei care nu apucaseră alte vremuri, era datoria statului să materializeze speranța unei societăți mereu mai bune
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din total. Altădată, o astfel de explozie ar fi restricționat drastic rezervele alimentare ale țării și, chiar dacă mâncarea nu era o problemă, un loc de muncă ar fi fost greu de găsit. Dar, Într-o epocă de creștere economică și prosperitate, problema principală a statelor europene nu era cum să asigure populației tinere hrană, un acoperiș, haine și, În cele din urmă, un loc de muncă, ci cum să o educe. Până În anii ’50, majoritatea copiilor din Europa mergeau la școală
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
e legat de circumstanțele aparte ale deceniului și de originea socială a celor mai proeminenți activiști. Ca și 1848, anii ’60 au oglindit o Revoluție a Intelectualilor. Dar nemulțumirile zilei aveau o dimensiune economică, chiar dacă mulți participanți o ignorau. Deși prosperitatea deceniilor postbelice nu se epuizase Încă, iar șomajul În Europa de Vest era cel mai scăzut din toate timpurile, conflictele de muncă de la Începutul deceniului prefigurau necazurile de mai târziu. În spatele acestor greve - și ale celor care vor veni În 1968-1969 - se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
schimb multiple. S-au autorizat centre de desfacere private. Scopul exercițiului nu era să construiască un compromis funcțional Între două sisteme economice de altfel incompatibile, ci să introducă un maximum de activitate de piață (care să aducă, se spera, o prosperitate „tranchilizantă” consumatorilor), compatibil cu un control politic neștirbit al economiei. Dacă privim retrospectiv, e limpede că reformiștii se păcăleau singuri dacă Își imaginau că ar fi posibilă o „a treia cale” Între comunism și capitalism. Dar nu fiindcă analiza lor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
baionete rusești. Carcasa putredă a fost scoasă din scenă abia În 1989, dar comunismul Își dăduse duhul cu douăzeci de ani Înainte: la Praga, În august 1968. Anii ’60 s-au sfârșit rău pretutindeni. Încheierea unui lung ciclu postbelic de prosperitate și dezvoltare a disipat retorica și proiectele Noii Stângi; accentul optimist pe alienarea postindustrială și dezumanizarea vieții moderne va fi Înlocuit curând de grija slujbei și a salariului 17. În Est, mesajul anilor ’60 a fost că nimic nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
formată În 1960, fusese În linii mari inertă și nu Îi Încurajase pe marii producători să-și folosească rezervele de petrol ca armă politică. Occidentul se obișnuise cu combustibil abundent și deosebit de ieftin - un ingredient vital al lungilor ani de prosperitate. Cât de vital, se poate vedea din importanța crescândă a petrolului În economia europeană. În 1950, combustibilul solid (cărbune și cocs, În cea mai mare parte) reprezenta 83% din consumul energetic al Europei Occidentale, iar petrolul doar 8,5%. În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fusese rezolvată prin crearea unei regiuni autonome bilingve - soluție care a mulțumit, cu excepția câtorva critici neîmpăcați, pe toată lumea. Naționaliștii flamanzi din partide ca Volksunie și Vlaams Blok nu au abandonat niciodată țelul ultim al separării de Valonia francofonă, Însă noua prosperitate de care se bucura Flandra și legislația inovatoare pentru federalizarea Belgiei le-au temperat pe moment cererile: dintr-o mișcare marginală și plină de resentimente, naționalismul flamand s-a transformat Într-o revoltă a contribuabililor de limbă olandeză, care refuzau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
trăiau unde trăiseră părinții lor și aveau adesea cu totul alte meserii. Nu-i de mirare că și viziunea lor despre lume era alta, iar preferințele politice au Început să reflecte, la Început lent, aceste schimbări. În al doilea rând, prosperitatea și reformele sociale din anii ’60 epuizaseră efectiv programul și viziunea partidelor tradiționale. Succesul lor i-a deposedat de o agendă credibilă pe politicienii stângii și dreptei deopotrivă, În special după ploaia de reforme liberale din anii ’60. Nici instituțiile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
respectiv invizibili, În partidele radicale tradiționale, s-au impus acum ca subiecți istorici legitimi, cu drepturi și solicitări proprii. Tineretul și entuziasmul său au trecut În centrul atenției, mai ales când s-a instituit dreptul de vot la 18 ani. Prosperitatea epocii a Încurajat un transfer de atenție dinspre producție spre consum, dinspre necesitățile traiului zilnic spre calitatea vieții. În focul anilor ’60, puțini Își băteau capul cu dilemele morale ale prosperității - beneficiarii ei savurau absorbiți roadele șansei istorice. Dar În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
s-a instituit dreptul de vot la 18 ani. Prosperitatea epocii a Încurajat un transfer de atenție dinspre producție spre consum, dinspre necesitățile traiului zilnic spre calitatea vieții. În focul anilor ’60, puțini Își băteau capul cu dilemele morale ale prosperității - beneficiarii ei savurau absorbiți roadele șansei istorice. Dar În câțiva ani, mulți (mai ales dintre adulții tineri educați din nord-vestul Europei) au Început să privească bunăstarea materială și comercialismul deceniilor precedente ca pe o moștenire apăsătoare, aducătoare de false valori
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de bază ale salariatelor din Occident și au rămas de atunci permanent pe agenda politică. Femeile cu serviciu (și cele fără) căutau sprijin pentru Îngrijirea copiilor, dar nu doreau neapărat să aibă cât mai mulți copii. Ba chiar, odată cu creșterea prosperității și a timpului petrecut la serviciu, doreau mai puțini - sau, cel puțin, voiau să aibă un cuvânt de spus. Cererile de acces la informația despre contracepție și la contraceptive datau din primii ani ai secolului XX, dar s-au accelerat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
costurile sociale și economice ale decolonizării. Afluxul de capital străin nu provenea din exportul de bunuri spaniole, ci din venitul repatriat al emigranților spanioli și din cheltuielile turiștilor sosiți din nordul Europei: pe scurt, modernizarea economică a Spaniei era efectul prosperității altor națiuni. În afară de Barcelona, Costa Brava, părți din țara Bascilor și (În mai mică măsură) Madrid, transportul, educația, infrastructura medicală și serviciile spaniole erau Încă mult În urmă. În 1973, venitul pe cap de locuitor la nivel național era mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
unor replici pragmatice la problemele economice, și nu o calculată mișcare strategică În vederea unui obiectiv european stabilit În avans. Cu toate acestea, reușind să-i convingă pe mulți observatori - În special pe social-democrații până atunci sceptici - că revirimentul economic și prosperitatea nu mai puteau fi atinse prin politici la nivel național, colaborarea monetară de succes a statelor occidentale a funcționat ca o trambulină inedită pentru alte forme de acțiune colectivă. Fără a Întâmpina o opoziție masivă În țările lor, șefii de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ani, În 1980 cifra scăzuse la 20%, adică o cincime. În 1990 a atins 15%: doar unul din șapte locuitori 1. Era clar, așadar, că În douăzeci de ani facturile aveau să rămână fără platnici - iar de vină era chiar prosperitatea, Împreună cu contracepția și numărul tot mai mare de femei care munceau În afara gospodăriei 2. Rezultatul: pe umerii celor În măsură să plătească atârna o povară din ce În ce mai grea. Deja costul pensiei și asigurării de sănătate afecta În unele locuri (Franța, În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Forumului și sunt revelatoare pentru starea de spirit a populației și priorităților sale În 1989. „Ce vrem?”, Întreba programul. 1. Un stat de drept; 2. Alegeri libere; 3. Dreptate socială; 4. Un mediu Înconjurător curat; 5. Un popor educat; 6. Prosperitate; 7. Întoarcerea În Europa. Amestecul de revendicări politice generice, idealuri culturale și ecologiste și invocarea „Europei” era tipic cehesc și datora mult diverselor luări de poziție ale Cartei 77 de-a lungul deceniului precedent. Însă tonul Programului reflecta cu acuratețe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
istoria tulbure a Republicii Democrate Germane, est-germanii erau Încurajați să o uite - o reeditare ironică a epocii de amnezie prin care trecuse RFG În anii ’50. Ca și În primii ani ai Republicii Federale, după 1989 soluția urma să fie prosperitatea. Germania urma să plătească pentru a-și surmonta istoria. Tratament perfect adecvat pentru Germania de Est, unde nu doar instituțiile se duceau de râpă, ci și infrastructura materială era În mare parte perimată. Două locuințe din cinci fuseseră construite Înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu numai cu un trecut medieval și renascentist În sânul Sfântului Imperiu Roman, ci și cu un rol important În industrializarea Europei Centrale. În jumătatea austriacă a Imperiului Habsburgic, cehii s-au bucurat de o autonomie crescândă și de o prosperitate aparte. Praga, una dintre gloriile continentului, a fost până În 1914 un centru major al modernismului În literatură și În artele vizuale. Slovacii, În schimb, nu prea aveau motive de mândrie. Guvernați de secole de la Budapesta, ei nu aveau o istorie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]