7,270 matches
-
a n a l i z a d i s c u r s u l u i, concesia ca tehnică de diminuare a exigențelor locutorului față de poziția interlocutorului este considerată momentul esențial al negocierii, determinînd obținerea unui acord între protagoniști, capabil să atenueze posibilele conflicte. V. conector, frază, obiecție, polifonie. LO CASCIO 1991; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; GA 2005. RN CONCLUZIE. Cuvîntul concluzie semnifică, în general, ceea ce rezultă în mod firesc din anumite date sau din anumite situații. Din punctul de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
puncte: a) variatele "ingrediente" ale contextului nu intervin în comunicare decît sub formă de cunoștințe și de reprezentări: contextul se identifică cu ansamblul de reprezentări pe care interlocutorii le au despre context - reprezentări care pot fi sau nu împărtășite de protagoniștii procesului comunicativ; b) discursul este un proces în același timp condiționat (de către context) și transformat (de același context); pe de altă parte, contextul este și el construit în și prin maniera în care se desfășoară interacțiunea. O dată definit cadrul de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
opusă, în termenii unei poziții abstracte, corelative enunțiatorului. Cel mai adesea, cele două interpretări interferează. Pentru a evita confuzia semnalată, P. Charaudeau propune întrebuințarea sintagmei terminologice subiect destinatar - aflate în raport simetric cu cea de subiect enunțiator. Cei doi sînt protagoniștii punerii în scenă a discursului și se opun emițătorului (subiectul comunicant) și receptorului (subiectul interpretant), parteneri empirici ai actului comunicării. În această viziune, subiectul comunicant are deplin control asupra subiectului destinatar prin aceea că primul îl construiește ideal pe al
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și la forme interogative. Totuși, forma de suprafață a dialogului, caracterizată prin alternanța luărilor de cuvînt, nu ilustrează poziția ierarhică în cadrul schimbului de opinii și nici organizarea lui funcțională, căci, din punct de vedere conversațional, o schimbare de rol între protagoniști nu înseamnă întotdeauna continuitate de idei și poate fi sfîrșitul unui schimb (de opinii) și începutul altui schimb. Prin dialog se înțelege uneori ideea unui schimb de opinii cu scopul de a se ajunge la un consens, în caz contrar
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
constrîngere" și se manifestă printr-un paradox pragmatic care se regăsește în interacțiunile umane la nivelurile verbal, paraverbal și nonverbal. Dubla constrîngere este un tip special de conflict care generează o situație de tip no win, în care unul dintre protagoniști este condamnat la două situații antagonice: dacă face și, totodată, dacă nu face un anumit lucru. Inițial, Gregory Bateson a explicat noțiunea ca pe un conflict care se află la baza creativității și a psihozei, iar diferența apare atunci cînd
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
esențial care face ca definițiile paradoxale să poată fi depășite prin utilizarea metalimbajului: nivelul la care limba vorbește despre ea însăși. Realizarea dublei constrîngeri depinde de îndeplinirea anumitor criterii: 1) existența unei relații complementare intense între doi sau mai mulți protagoniști (părinte - copil, profesor - elev, angajator - subordonat), poziționarea acestora în cercul vicios de tip dominator - victimă; implicația afectivă are o valoare vitală pentru unul dintre aceștia, pentru mai mulți dintre ei sau pentru toți; 2) dominatorul exprimă două ordine în cadrul aceluiași
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
context, discurs, enunț. BALLY 1932; BENVENISTE 1974; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; ABLALI - DUCARD 2009. RN ENUNȚĂTOR. Persoana care emite enunțul, responsabilă pentru maniera de organizare a acestuia și pentru conținutul cognitiv vehiculat. Numit și emițător, enunțătorul este protagonist al scenei de enunțare, V. locutor, discurs, enunț, enunțare. BALLY 1932; DUBOIS 1973; BENVENISTE 1974; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; ABLALI - DUCARD 2009. RN EPISTEMOLOGIE. Prin epistemologie se înțelege o ramură a filozofiei care se ocupă cu teoria
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
subtile sau contradictorii), și fiecare instanță confirmă sau nu rolul jucat de către ceilalți, prin jocul propriului rol. Comunicarea interpersonală poate fi abordată din trei perspective diferite: 1) perspectiva acțională (teoria țintei - comunicarea este unidirecțională); 2) perspectiva interacțională (teoria ping-pong-ului - fiecare protagonist este, pe rînd, emițător și receptor; răspunsul oferit de receptor îl determină pe emițător să reconfigureze codul, cu scopul de a controla mai bine actul comunicațional); 3) perspectiva tranzacțională (teoria spiralei - comunicarea este un proces dinamic de tip cauză-efect). În
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în cazul unei conferințe, al unei emisiuni radiofonice etc.). În ceea ce privește natura și funcția noțiunii "interlocutor", se manifestă o anumită ambiguitate: unii lingviști atribuie interlocutorilor un statut de actori externi actului enunțării (emițători și receptori), alții le atribuie un statut de protagoniști interni procesului de enunțare (enunțiatori și destinatari). V. destinatar, emițător, locutor, receptor. DUCROT - TODOROV 1972; GREIMAS - COURTÈS 1993; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. LC INTERPRETARE. În tradiția lingvistică instituită de concepția lui Ferdinand de Saussure, interpretarea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care operează cu mijloacele limbii primare, prin analogie se poate accepta că metacomunicarea este o comunicare de gradul doi, despre comunicarea însăși, adică despre schimbul intersubiectiv de informații, produs în legătură cu o anumită realitate, într-un cadru care include, pe lîngă protagoniștii actului discursiv, și factori externi (naturali și sociali). Pe de altă parte, comunicarea verbală ca funcție esențială a limbii și ca finalitate a ei, succedînd în ordine ontologică facultății limbajului și decurgînd din aceasta, poate constitui obiectul metacomunicării (verbale), realizate
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
negocierea. Un schimb este considerat complet sau încheiat dacă satisface completitudinea interacțională sau contractul dublului acord, adică dacă ultimele două intervenții sînt co-orientate argumentativ. Acest principiu al acordului mutual a fost contestat de către numeroși analiști, care consideră că acordul între protagoniștii schimbului nu este o condiție nici suficientă, nici necesară pentru a fi posibilă încheierea schimbului. V. act de vorbire, dialog, dialogism, dialogal, dialogic, discurs, secvență. KERBRAT-ORECCHIONI 1990; MOESCHLER - REBOUL 1994; MAINGUENEAU 1996; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. AN SCRIPT v. SCHEMĂ SECVENȚĂ
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ca obiect la care se referă mesajul, entitatea asupra căreia se dă o informație. Ca atare, acesta este subiectul psiholgic al enunțului, deoarece el este echivalent cu tema. Din perspectiva comunicării, s-au realizat mai multe sintagme pentru a denumi protagoniștii, avînd la bază ideea că aceștia sînt subiecți umani: astfel, pentru "emițător" sau "locutor", se poate folosi construcția subiect comunicant, iar, pentru "receptor" sau "interlocutor", construcția subiect interpretant. Cea mai folosită dintre formulele de acest tip este însă sintagma subiect
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
proprietățile), 2) tipul explicativ (care vizează dezlegarea unei probleme efective sau presupuse), 3) tipul argumentativ (care propune o teză și o respinge pe cea adversă), 4) tipul narativ (care reprezintă înlănțuirea temporală și logică a unor acțiuni și ierarhizează rolul protagoniștilor). Tendința științifică (și didactică) de a clasifica textele își are începutul în opera lui Aristotel, iar studiile contemporane ale corpusurilor obișnuite arată că subiecții vorbitori califică într-o manieră mai mult sau mai puțin precisă discursurile pe care le produc
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pe vremea aceea. Rigoarea și personalitatea lui Enescu impuneau o abordare mai puțin spumoasă După discursul lui Adrian Iorgulescu - repetăm, Enescu a fost pomenit doar în treacăt, printre atâtea alte realizări notabile, dar vom reveni asupra acestui aspect -, au apărut protagoniștii primei seri: dirijorul Gheorghe Costin, de la Filarmonica, de unde altminteri, din Timișoara și extravagant-multiefervescent bonvivantul Ioan Holender. Domnia sa a făcut toți banii Galei, ca să ne exprimăm colocvial, a prezentat solistele și soliștii, a glumit, a ironizat cu finețe și a bine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
al lui Pannenberg este realizată de Cullmann în cartea sa Salvation în History. Pentru el, Hristosul credinței este același cu Iisus cel răstignit și înviat din morți. Doctrina creștină trebuie să se refere la evenimentele care l-au avut ca protagonist pe Hristos, și nu la concepte abstracte ca naturile acestuia, rămășițe ale influenței elenistice asupra Sfinților Părinți. Evangheliile servesc la cunoașterea omului Iisus și pot fi socotite credibile chiar și-n privința nașterii din Fecioară, contestată de Pannenberg. Totuși, afirmă
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
șansa extraordinară, umană și profesională, de a fi scris scenarii împreună cu Cristian Nemescu“. La documentar, Alexandru Solomon a fost premiat pentru Război pe calea undelor, iar la scurtmetraj, Adrian Sitaru, pentru deja multipremiatul Valuri. Cei curioși să-i revadă pe protagoniștii serialului de aventuri Toate pânzele sus au avut prilejul la Gala Gopo, unde echipajul „Speranței“, în frunte cu regizorul Mircea Mureșan, s-a reîntâlnit pentru a sărbători 30 de ani de la premieră. De cea mai frumoasă „croazieră“ cinematografică au avut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
Orion/Caravan. Pool ăNo Waterț, de Mark Ravenhill, în regia lui Matthias Hartmann, cu trupa „Schauspielhaus“ din Zürich, se joacă pe 13 și 14 noiembrie. Dramaturgul britanic Mark Ravenhill descrie o societate pentru care nu mai există cale de întoarcere; protagoniștii sunt conduși de invidie și rea-voință. Hartmann semnează atât regia, cât și scenografia. Interpreții sunt trei actori, un pictor, un dansator, un artist video și un muzician. Până și sufleuza face parte din show, iar când un microfon nu mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
care bruiază încontinuu „realitatea“. Am citit de curând Discipolul lui Irish Murdoch, o carte cu un început senzațional, foarte poetic aș spune. Bazinul cu apă termală în jurul căruia se va întâmpla totul îi transformă din primele 40 de pagini pe protagoniști în niște somnambuli. Și n-ai cum să uiți asta... Ar mai fi și cărțile în care nu se întâmplă mare lucru, nu se aplică regula scenariilor (la minutul 17 trebuie să apară ceva/cineva și să complice intrigaă și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
purtător fără să fie expulzat. Ada Milea și Bobo își pun tot corpul la bătaie pentru a muzicaliza scriitura lui Gogol. Nările lui Bobo scot cele mai ciudat-hilare sunete, tot așa cum nasul lui Bobo, mișcat, scobit, întărâtat și calmat, devine protagonistul unei proiecții care-ți lasă gura apă. Bobo amestecă cu lingura o ciorbă fierbinte care nu te face să te gândești decât la cât de bine miroase. Dacă ai cu ce să miroși. Conceptul muzical al scenariului spectacolului captează o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
forțele a tendințelor analeptice ale unui personaj, reflectate în deja obișnuitele noastre îndemnuri la adresa celor ce suferă „trăind în prezent” și „privind în viitor”. Un exemplu de analepsă heterodiegetică furnizat de Genette îl constituie îndreptarea atenției asupra personajului Swann ca protagonist al anumitor evenimente din secțiunea 2 a romanului lui Proust, În căutarea timpului pierdut: evenimente care au avut loc cu mult înainte de accentul complet diferit din secțiunea 1, și anume copilăria lui Marcel. Revenind la romanul Pnin, să luăm în
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
baza unui text în totalitatea sa. Este ușor de văzut că realizăm (sau măcar sîntem capabili să realizăm) o astfel de (re)construcție pe parcursul lecturii dacă ne imaginăm un text anonim. Textul poate fi un roman polițist, cu un protagonist în persoana unui polițist londonez cărunt și cu o acțiune plasată pe străzile aglomerate și cu afaceri dubioase din cartierul Soho, înțesat de droguri, prostituție, racheți și fraude electronice. Orice părere am avea noi despre autorul implicat, nu ne-am
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
tendință pronunțată, și va fi ignorată în multe situații speciale. Un astfel de exemplu este reprezentat de Aventurile lui Huckleberry Finn, unde Huck însuși, ca narator la persoana întîi, relatează într-un limbaj non- standard presupusul limbaj standard al unor protagoniști din povestea sa. Or, să ne gîndim la un „adorabil răufăcător ce vorbește în Cockney”, care este pe cale să meargă la tribunal pentru a înfrunta o serie de acuzații și care folosește VI pentru a reproduce sfaturile pe care i
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
criteriu. În unele narațiuni, precum proza lui Henry James, unde naratorul și personajele par a avea în comun un bagaj lexical unic, contrastele sînt greu vizibile la nivel lexico- gramatical, iar diferențele cu greu pot fi extrase din conținutul discursului protagonistului (fie el mai mult sau mai puțin „rezonabil”), precum și din conținutul trăsăturilor sale. 5.5. Cine vorbește, cine gîndește? Dacă întrebarea era pînă acum „Din al cărui unghi spațio-temporal s-a emis aceasta?”, în DIL ea este „Cui îi atribuim
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
45 Pe baza procesului verbal privind alegerile din 20 mai și 7 iunie 1990. "Proces-verbal din 7 iunie privind rezultatul alegerilor din 20 mai 1990, încheiat la 7 iunie 1990". Monitorul Oficial, 81, 6 august 1990 și date publicității în Protagoniști ai vieții publice. Personalitățile României Contemporane, vol. 1, 2, 3, Agenția Națională de Presa-Rompress, 1993-1995. 46 Pe baza calculelor lui M. Tudor și A. Gavrilescu, op. cit., p. 333. 47 În paralel cu această dezbatere se construiește orice miză privind înțelegerea
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
membrii clubului Ecoglasnost între 1985 si 1989; toți au același statut 9. Ei reprezintă poporul în întregime contra dictaturii, comunitatea cetățenilor contra comuniștilor. Acest clivaj, manifestat la sfârșitul regimului comunist devine structural pentru peisajul politic. El dă naștere celor doi protagoniști ai tranziției: foștii comuniști și foștii anticomuniști. Sigur, situația în toate țările Europei Centrale și Orientale nu este identică, dar în cea mai mare parte a țărilor, primele alegeri post comuniste manifestă ponderea acestei opoziții. În 1990, în Polonia, Cehoslovacia
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]