5,470 matches
-
din cauza unei frecvențe mai ridicate a bolilor mentale și problemelor fizice legate de război. Bolile psihice sunt deseori prezente la momentul sinuciderii, cu estimări de la 27% până la mai mult de 90%. Printre cei care au fost internați într-un spital psihiatric, riscul unei sinucideri reușite pe parcursul vieții este de aproximativ 8,6%. Jumătate dintre persoanele care se sinucid pot avea tulburare depresivă majoră; această afecțiune sau altă tulburare de dispoziție cum ar fi tulburarea bipolară crește riscul sinuciderii de 20 de
Sinucidere () [Corola-website/Science/311390_a_312719]
-
în prezent, însă metoda cea mai frecventă este sinuciderea prin spânzurare. Nu se cunoaște fiziopatologia unică ce stă la baza suicidului sau a depresiei. Totuși, se consideră că acestea sunt rezultatul interacțiunii mai multor factori de comportament, mediu social și psihiatric. Profesorul universitar doctor Tudor Udriștoiu, șeful Clinicii de Psihiatrie I a Spitalului de Neuropsihiatrie Craiova spunea că depresia este în creștere la toate categoriile sociale dar, global vorbind, aceasta afectează mai tare categoriile defavorizate. Nivelul redus al factorului neurotrofic derivat
Sinucidere () [Corola-website/Science/311390_a_312719]
-
și indirect, prin rolul său în depresia majoră, tulburarea de stres post-traumatic, schizofrenie și tulburarea obsesiv-compulsivă. În cadrul studiilor realizate post-mortem s-a observat un nivel redus de BDNF în hipocampus și cortexul prefrontal în cazul persoanelor cu sau fără tulburări psihiatrice. Se consideră că nivelul de serotonină, un neurotransmițător prezent în creier, este redus în cazul persoanelor care se sinucid. Acest considerent se bazează, într-o anumită măsură, pe dovezile privind nivelul crescut de receptori 5-HT2A observat după deces. Alte dovezi
Sinucidere () [Corola-website/Science/311390_a_312719]
-
curtată". Odată cu deschiderea arhivelor Vaticanului în 1888, la ordinul lui Leon al XIII-lea, Ludwig von Pastor începe să scrie istoria Papilor, începând cu Evul Mediu. La începutul secolului XX, familia Borgia devine subiectul unor romane și studii cu caracter psihiatric, ca în cazul "I Borgia", scris de medicul milanez Giuseppe Portigliotti, publicat în 1921. După biografia scrisă de Gregovorius, o altă biografie importantă este cea scrisă de Maria Bellonci, publicată în 1939 și care a fost reeditată de multe ori
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
Adolfo Casais Monteiro, într-o scrisoare ce poate fi descrierea completă a genezei heteronimelor: "Acum, o să încerc să-ți răspund la întrebarea dumitale cu privire la geneza heteronimelor mele. O să încerc să fiu cît mai explicit cu putință. Voi începe cu aspectul psihiatric. Heteronimele sînt rezultatul isteriei din mine." Și continuă, după ce tranșează astfel "originea organică a heteronimelor", cu povestea lor. Heteronimele îl obsedează pe Pessoa încă din copilărie, de mic copil simte nevoia să creeze în jurul său o lume fictivă de prieteni
Fernando Pessoa () [Corola-website/Science/309706_a_311035]
-
Rees fondează Federația Mondială pentru Sănătatea Mintală ("World Federation for Mental Health"), cu scopul interesării organelor guvernamentale în promovarea specializării medicilor psihiatri și asigurării de fonduri necesare pentru asigurarea sănătății mintale a populației. În cursul a două decenii succesive, Asociația Psihiatrică Americană ("American Psychiatric Association") a publicat ""Diagnostic and Statistical Manual"" (DSM), care în momentul actual - împreună cu ICD-10 al Organizației Mondiale a Sănătății ("World Health Organization") - reprezintă cea mai răspândită tipologie și clasificare nosografică a patologiei psihiatrice. Nu există informații suficiente
Psihiatrie () [Corola-website/Science/309723_a_311052]
-
două decenii succesive, Asociația Psihiatrică Americană ("American Psychiatric Association") a publicat ""Diagnostic and Statistical Manual"" (DSM), care în momentul actual - împreună cu ICD-10 al Organizației Mondiale a Sănătății ("World Health Organization") - reprezintă cea mai răspândită tipologie și clasificare nosografică a patologiei psihiatrice. Nu există informații suficiente asupra dezvoltării psihiatriei în țările române. Primele așezăminte spitalicești (""bolnițe"") au apărut pe lângă biserici sau mănăstiri, unde uneori se găsea o icoană "făcătoare de minuni", ca la biserica "Sf. Spiridon" din Iași. În aceste bolnițe nu
Psihiatrie () [Corola-website/Science/309723_a_311052]
-
sunt consecința unei îmbolnăviri a creierului. Emil Kraepelin (1856-1926) a formulat pentru prima dată o clasificare nosologică utilă a bolilor psihice. Lucrările lui Karl Jaspers (1883-1969) în domeniul psihopatologiei generale au pus bazele metodologiei moderne în abordarea problemelor de patologie psihiatrică. Conceptul de boală psihică în accepțiunea actuală derivă din așa zisul "sistem triadic" dezvoltat de Kurt Schneider (1887-1967) pa baza lucrărilor lui Jaspers, în care bolile psihice sunt împărțite în trei grupe: Prin introducerea sistemului ICD-10 de către "Organizația Mondială a
Psihiatrie () [Corola-website/Science/309723_a_311052]
-
mondială, înțelegerea bolilor psihice capătă o nouă dimensiune. Introducerea medicamentelor neuroleptice și efectuarea studiilor catamnestice în a doua jumătate a secolului al XX-lea au dus la dispariția nihilismului terapeutic, în special în cazul schizofreniei. Reformele în organizarea structurii spitalelor psihiatrice ("inpatient treatment"), larga dezvoltare a asistenței ambulatorii ("outpatient treatment") precum și considerarea factorilor social în determinarea manifestărilor morbide au contribuit la recunoașterea afecțiunilor psihice ca boli de sine stătătoare. Întrucât psihiatria folosește datele rezultate din cercetările efectuate în domeniul neuroștiinței, psihologiei
Psihiatrie () [Corola-website/Science/309723_a_311052]
-
amănunțită, precum și un diagnostic diferențial, pentru a elimina alte eventuale boli sau stări morbide. Diagnoza permite apoi alegerea unui model terapeutic. Simptomele (semnele și manifestările morbide) și sindroamele (complex de semne și simptome) psihopatologice constituie un instrumentar important pentru diagnosticul psihiatric. după sistemul AMPD (""Arbeitsgemeinschaft für Methodik und Dokumentation in der Psychiatrie""), adoptat internațional: Întrucât înțelegerea tulburărilor psihice este corelată cu o gamă largă de explicații asociate și etiologice, încercările de a face ordine în diversitatea acestor tulburări reflectă totdeauna concepțiile
Psihiatrie () [Corola-website/Science/309723_a_311052]
-
psihogenă. (ICD: International Statistical Classification of Diseases and Related Health Problems) (DSM-IV: Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders), în prezent versiunea DSM-IV-TR, "Text Revision" efectuată în anul 2000. Clasificarea DSM se bazează pe un "sistem multiaxial", care organizează diagnosticul psihiatric pe cinci nivele ("axe"), în concordanță cu diferitele aspecte ale tulburărilor și deficitelor psihice: În practica clinică un rol important îl joacă Axa I (care include depresia, anxietatea, tulburările bipolare, stările impulsive și schizofrenia) și Axa II (incluzând tulburările de
Psihiatrie () [Corola-website/Science/309723_a_311052]
-
impulsive și schizofrenia) și Axa II (incluzând tulburările de graniță ale personalității, personalitățile schizotipe, antisociale, narcistice, precum și înapoierea mintală ușoară). În general, sistemul DSM cuprinde 16 categorii diagnostice: Pentru stabilirea diagnosticului unei boli psihice pe primul plan se situează explorarea psihiatrică, care include o anamneză minuțioasă - uneori întregită de relatările aparținătorilor - urmată de evaluarea stării psihice prezente. Acest procedeu furnizează informații asupra personalității și trăsăturilor de caracter ale pacientului, asupra relațiilor cu alte persoane și asupra experienței anterioare cu probleme psihiatrice
Psihiatrie () [Corola-website/Science/309723_a_311052]
-
psihiatrică, care include o anamneză minuțioasă - uneori întregită de relatările aparținătorilor - urmată de evaluarea stării psihice prezente. Acest procedeu furnizează informații asupra personalității și trăsăturilor de caracter ale pacientului, asupra relațiilor cu alte persoane și asupra experienței anterioare cu probleme psihiatrice. Unele metode diagnostice se bazează pe examenele întreprinse de alți specialiști, psihologii efectuează teste de inteligență și asupra structurii personalității, neurologii constată eventuala prezență a unor leziuni organice ale creierului. La acestea se adaugă investigații psihosociale, precum și utilizarea metodelor moderne
Psihiatrie () [Corola-website/Science/309723_a_311052]
-
constată eventuala prezență a unor leziuni organice ale creierului. La acestea se adaugă investigații psihosociale, precum și utilizarea metodelor moderne de neuroimagistică, examinări neurofiziologice și de genetică moleculară. Anumite endofenotipe pot predispune - în condiții particulare - la apariția unor boli mintale. Tratamentul psihiatric s-a modificat în mod esențial în ultimele decenii. În trecut, pacienții psihici erau spitalizați pe timp îndelungat, de luni și ani. În prezent, durata unei spitalizări ("inpatients") - când este necesară - nu depășește câteva săptămâni, majoritatea bolnavilor fiind tratați ambulator
Psihiatrie () [Corola-website/Science/309723_a_311052]
-
în ultimele decenii. În trecut, pacienții psihici erau spitalizați pe timp îndelungat, de luni și ani. În prezent, durata unei spitalizări ("inpatients") - când este necesară - nu depășește câteva săptămâni, majoritatea bolnavilor fiind tratați ambulator ("outpatients"). Uneori internarea într-un serviciu psihiatric de specialitate se efectuează împotriva voinței bolnavului, când sunt lipsiți de discernământ, din motive de siguranță pentru starea lui de sănătate și în cazurile când reprezintă un pericol pentru societate. Internarea forțată este reglementată pe baza legislației existente în fiecare
Psihiatrie () [Corola-website/Science/309723_a_311052]
-
anormale ale limbii, gurii sau altor segmente ale corpului. Aceasta apare după o cură îndelungată și poate persista chiar după întreruperea tratamentului neuroleptic. Medicamentele neuroleptice se obțin prin sinteză chimică, există însă și unele substanțe din natură aplicate în terapia psihiatrică. Un exemplu îl constituie carbonatul de litiu, folosit cu succes în tratamentul episoadelor maniacale. Există trei clase de substanțe antidepresive: În tratamentul stărilor anxioase, inclusiv cele de panică, neliniștei provocată de "stress" se folosesc substanțele zise ""tranchilizante"", în special cele
Psihiatrie () [Corola-website/Science/309723_a_311052]
-
salubrități publice”, propriu psihiatriei tradiționale. Această mișcare a contribuit la „dezinstituționalizarea” psihiatriei, bolnavii psihic fiind în marea lor majoritate externați din spitale și integrați în comunitatea socială cu un tratament adecvat. Astfel, în prezent, în Statele Unite, doar 19% din bolnavii psihiatrici sunt tratați în spitale. În timpurile moderne, regimurile dictatoriale din secolul al XX-lea au folosit în mod abuziv psihiatria în scopuri ideologice sau ca armă de represiune politică. Astfel în Germania nazistă, comisii eugenice, din care au făcut parte
Psihiatrie () [Corola-website/Science/309723_a_311052]
-
dictatoriale din secolul al XX-lea au folosit în mod abuziv psihiatria în scopuri ideologice sau ca armă de represiune politică. Astfel în Germania nazistă, comisii eugenice, din care au făcut parte și medici psihiatri, au "selecționat", printre alții, bolnavi psihiatrici socotiți incurabili sau reprezentând un pericol pentru "sănătatea rasială", care apoi au fost uciși în cadrul programului zis de "eutanasie". Până în anul 1945, în cadrul acestui program, au fost uciși ca. 150.000 bolnavi psihic. În Uniunea Sovietică, opozanții regimului bolșevic au
Psihiatrie () [Corola-website/Science/309723_a_311052]
-
acord cu ideologia partidului aflat la putere. Psihiatria politică a fost aplicată în spitalele de la Voila, Poiana Mare, secțiile de specialitate de la Târgu Mureș și Târgu Ocna, serviciul de Psihiatrie judiciară din Spitalul Nr. 9 "Gheorghe Marinescu" din București. "Asociația Psihiatrică Mondială" ("World Psychiatric Association") a reacționat prin elaborarea unui cod etic ("Declarația de la Hawaii", 1977, prin care se reglementează conduita unui medic psihiatru. Acest cod a fost actualizat (Viena, 1983) și întregit prin Declarațiile de la Madrid (1996) și de la Hamburg
Psihiatrie () [Corola-website/Science/309723_a_311052]
-
organizatorice, fără a avea o bază biologică. În fond domeniile ambelor specialități au ca obiect afecțiunile aceluiași organ, creierul. Cercetări din ultimii ani au demonstrat importanța mecanismelor neuro-chimice în dezvoltarea psihozelor ciclice și a schizofreniei. Multe boli "neurologice" au manifestări "psihiatrice", ca depresiunea apărută după un accident vascular cerebral, depresiunea și demența asociate cu boala Parkinson, tulburările cognitive din boala Alzheimer etc. Neurochirurgia reprezintă o altă specialitate cu care neurologia întreține legături strânse, în diagnosticul și tratamentul tumorilor intracraniene și vertebro-medulare
Neurologie () [Corola-website/Science/310288_a_311617]
-
sau despre chestiuni legate de greutatea corporală ), de ascetism, restricție (capacitate de rezistență la tentații), și nivele clinice de perfecționism (căutarea patologică de standarduri personale înalte și nevoia de control) - aceștia factorii cel mai des identificați de către cercetători. 3. co-morbiditate psihiatrică: Frecvent există co-morbiditate: la persoanele cu anorexie nervoasa coexistă și alte dificultăți psihologice și tulburări psihiatrice, cele mai frecvente fiind: În peste jumătate din cazurile de anorexie nervoasă la tinere femei se diagnostichează și prezența în acelaș timp de tulburări
Anorexie nervoasă () [Corola-website/Science/310469_a_311798]
-
nivele clinice de perfecționism (căutarea patologică de standarduri personale înalte și nevoia de control) - aceștia factorii cel mai des identificați de către cercetători. 3. co-morbiditate psihiatrică: Frecvent există co-morbiditate: la persoanele cu anorexie nervoasa coexistă și alte dificultăți psihologice și tulburări psihiatrice, cele mai frecvente fiind: În peste jumătate din cazurile de anorexie nervoasă la tinere femei se diagnostichează și prezența în acelaș timp de tulburări afective (mai ales depresie) și tulburarea de personalitate de limită ("borderline").(Bemporad et al. 1992, vezi
Anorexie nervoasă () [Corola-website/Science/310469_a_311798]
-
În țări și colectivități unde există frecvent foamete și subnutriție sau mari lipsuri de alimente anorexia ar fi o alegere absurdă ca mijloc de exprimare a unui conflict psihologic (vezi M Stone). Profesorul Lambo din Nigeria susținea la Congresul Mondial Psihiatric din Danemarca din 1986 ca în țara lui nu ar exista cazuri de anorexie nervoasă. 3. Tradiții religioase - culturale de post și ascetism la femei în societăți creștine: Exemple cunoscute din evul mediu sunt cele ale prințesei călugărițe Margit (Margareta
Anorexie nervoasă () [Corola-website/Science/310469_a_311798]
-
că acest procent de 50% este egal cu cel din rândul femei lor din populația generală!). Deși trecutul de abuz sexual nu este considerat un factor de risc specific pentru anorexie (în schimb este un factor de risc pentru tulburări psihiatrice în general), cele care au suferit astfel de abuzuri au riscul mai crescut de a avea forme mai severe și cu simptome cronice. Între femeile suferinde de tulburări de alimentare s-a constatat că în istoria celor cu anorexie nervoasă
Anorexie nervoasă () [Corola-website/Science/310469_a_311798]
-
interes crescut în media, atrăgând atenția asupra faptului ca ele încurajează tinerele femei să adopte sau să persiste în comportamente anorectice, și de aceea unele (site-uri) au fost scoase din funcție. Anorexia este considerată ca fiind una din tulburările psihiatrice cu o rată înaltă de mortalitate: circa 10 %. Și rata de sinucidere la bolnavii de anorexie este mai mare decât în populația generală și este considerată a fi o cauză majoră de deces. Un studiu recent a sugerat că „mai
Anorexie nervoasă () [Corola-website/Science/310469_a_311798]