13,512 matches
-
pictorului, de ce îl părăsise? Plecarea ei semăna mai mult cu o fugă. De ce fugise Marioritza? Sau... de cine? Privirile lui Mariam reveneau mereu asupra cerceilor și asupra șalului. Șalul, mai ales, părea să fie piesa de bază a tabloului și purtătorul de mesaj. De ce ținuse Marioritza să fie imortalizată cu cele două daruri primite din partea prințului? Dante Negro își aruncă deodată pensula în borcanul cu ulei. ― Nu merge! Lipsește ceva! Îi șopti ceva lui Luciano și acesta părăsi imediat atelierul. Alteță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se-nțelege. Erezia papistășească i-a atins (la suflet) pe pravoslavnici. Din această pricină Sârdaru Ali (să-l fi chemat Sardelli?) a dispărut de pe coclaurile Manei, ca stăpân. Îl locul lui a apărut (vorba vine: i-a venit doar numele, purtătorul n-a pus niciodată piciorul pe moșie) un alt Mare Rus, cum Îi zicea Moș Iacob care mai zicea că trebuie să fi purtat numele: Volfgang Ludvigovici Șmit; sau Guido Cezarevici Aspramontov - dacă nu cumva Jeanjac Jeanjacovici Dupontov... De aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fără-nume? - Cum, nu-i spun? se uimește mama. Ba-i spun, ce crezi tu...Numai că n-are el nevoie să-i spun eu - adică numele lui n-are nevoie să i-l rostesc eu, tare, ca să fie ce este purtătorul - și, la urma urmei, ar putea fi simplă potrivire! Nu numai un câine-i scurt de coadă! - Nu mai da Înapoi, ai recunoscut, gata! - Am recunoscut-cinstit, ca la ei, la Mediaș!, râde mama - apoi intră În panică; apoi râde de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
o vină mare de tot? Că, dacă nu eram eu - bine: Îi arăta, primul, altcineva, dar nu eu! S-ajungă ea, domnișoara mea cea dragă - fiindcă-mi era dragă, pe-ntuneric și la căldurică, dimineața - să șadă cu mai toți purtătorii de pantaloni de la noi și din Împrejurimi? Știu că ei Îi plăcea - dar la mine nu se gândea? De ce nu s-a gândit și la mine, după ce a prins gust și, cum se mai zice: experiență? Că eu atât așteptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
se țină În ascunzișul caselor. Tinerii conjurați erau Încurajați de toate acele femei care-și văzuseră plecând un fiu, un frate sau un soț Într-o misiune secretă din care nu se mai Întorsese niciodată. Un bărbat s-a făcut purtătorul de cuvânt al acestei aspirații surde, Înăbușite, reprimate. Nimeni altcineva În afara lui n-ar fi putut să-și permită asta: era nepotul celui pe care Hasan Îl desemnase să-i succeadă; el Însuși era chemat să devină, la moartea tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și Își condusese de la Londra influentul ziar, L’Intransigeant. Revenit În 1895, cu prilejul unei amnistii, fusese primit de două sute de mii de parizieni În delir. Blanchist și boulangist, revoluționar de stânga și de dreapta, idealist și demagog, se făcuse purtătorul de cuvânt a o sută de cauze contradictorii. Știam toate acestea, dar nu cunoșteam esențialul. În ziua stabilită, m-am dus, așadar, la el acasă, În Rue Pergolèse, incapabil să-mi imaginez pe atunci că acea vizită la vărul preferat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de a o Întârzia cât se putea de mult, căci, de Îndată ce sosește felul principal de mâncare, În acea seară un djavaher polow, „orez cu giuvaericale”, fiecare invitat Îl Înghite În zece minute, se spală pe mâini și pleacă. Vizitiii și purtătorii de felinare se Înghesuiau la poartă atunci când am ieșit, ca să-și culeagă fiecare stăpânul. A doua zi În zori, Fazel mă Însoți Într-o trăsură până la poarta sanctuarului de la Șah-Abdul-Azim. Intră acolo singur, ca să se Întoarcă Împreună cu un bărbat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de la o firmă de pompe funebre, Din câte se vede, nimeni nu pare dispus să moară În prima zi a anului, sau dintr-un spital, omul acela din patul douăzeci și șapte, nici În car, nici În căruță, sau de la purtătorul de cuvânt al poliției rutiere, Este un adevărat mister cum, având loc atâtea accidente rutiere, nu există nici un mort, măcar așa, ca exemplu. Zvonul, a cărui sursă primară n-a fost niciodată descoperită, nu că asta ar fi avut, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ar fi de cel mai prost gust, observă un component nu mai puțin cunoscut al grupului protestanților, mi se pare că această comisie s-a născut moartă, Căminele apusului fericit au dreptate, mai degrabă moartea decât așa o soartă, spuse purtătorul de cuvânt al catolicilor, Atunci ce intenționați să faceți, Întrebă pesimistul cel mai vârstnic, În afară de a propune dizolvarea imediată a comisiei, așa cum pare să fie dorința dumneavoastră, În ceea ce ne privește pe noi, biserica catolică, apostolică și romană, vom organiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
nu ajunsese să transpire, afară doar de zvonurile de totdeauna, existau puternice presupuneri că comandamentele intermediare ale armatelor din țările limitrofe, cu consimțământul indulgent al ramurii superioare a ierarhiei, se lăsaseră convinse, numai dumnezeu știe cu ce preț, de argumentele purtătorilor de cuvânt ale maphiilor locale, În sensul de a Închide ochii la indispensabilele manevre de du-te vino, de a avansa și a da Înapoi, manevre În care consta În cele din urmă soluția problemei. Orice copil ar fi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ești convins, Da, Du-te atunci și anunță pe toată lumea, spuse spiritul care plana deasupra apei din acvariu. Și așa a Început polemica. Primul argument Împotriva Îndrăzneței teze a spiritului care plana deasupra apei din acvariu a fost acela că purtătorul său de cuvânt nu era un filozof cu diplomă, ci un simplu ucenic care nu mersese niciodată mai departe de câteva rudimente reduse, de manual, aproape atât de elementare ca și protozoarul, și, ca și cum asta ar fi fost puțin lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
că, de acord cu informațiile pe care le primeau În mod continuu, nu numai că multe Întreprinderi Își convocaseră imediat lucrătorii, dar se și lucra În plin În cea mai mare parte din ele. E contrar orarului de muncă, spuse purtătorul de cuvânt al corporației, dar, având În vedere că este vorba de o situație de urgență națională, avocații noștri sunt siguri că guvernul nu va avea altă soluție decât să Închidă ochii și pe deasupra ne va și mulțumi, ceea ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
asimetric sau grădini minunat îngrijite. Casa lui Jim se remarcă prin lipsa totală de personalitate, care, din nefericire, explică și țicneala lui Jim. Ben urcă treptele de la intrare și sună. Ceilalți stăm pe trotuar, bucuroși să-l avem pe Ben purtător de cuvânt. Totuși, Jennifer se apropie și ea puțin de casă, oprindu-se la jumătatea distanței dintre noi și Ben. E ceva timp de când am impresia că lui Jennifer îi place de Ben, și gestul ei de acum de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
edituri. Imbecilul nu zice că pisica latră, ci vorbește de pisică atunci când alții vorbesc de câine. Vâră bețe-n roatele regulilor de conversație, iar când le vâră bine, e sublim. Cred că-i o specie pe cale de extincție, e un purtător de virtuți eminamente burgheze. Îi trebuie un salon Verdurin, sau chiar casa Guermantes. Voi, studenții, mai citiți chestiile astea?” „Eu, da.” „Imbeciul e Joachim Murat, care-și trece În revistă ofițerii și vede unul, plin de decorații, din Martinica. «Vous
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
către librari, În timp ce Luciano expediază cărți doar autorilor. Manuzio nu se interesează de cititori... Important, zice domnul Garamond, este ca autorii să nu ne trădeze, fără cititori se poate supraviețui”. Belbo Îl admira pe domnul Garamond. Vedea În el pe purtătorul unei forțe care lui Îi fusese negată. Sistemul Manuzio era foarte simplu. Câteva anunțuri inserate În cotidienele locale, În revistele de specialitate, În publicațiile literare din provincie, mai ales În cele care durează doar câteva numere. Spații publicitare de mărime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
prefectul... În fața riscului ca Garamond să-și retragă oferta, după ce toți din familie, din sat, de la slujbă știu că a prezentat manuscrisul unui mare editor din Milano, De Gubernatis Își va face socotelile. Ar putea să-și lichideze cecul la purtător, să ceară cedarea cincimii din moștenire, să facă un Împrumut, să-și vândă cele câteva acțiuni, Parisul merită o liturghie. Se oferă timid să participe la cheltuieli. Garamond se va arăta jenat, Manuzio nu obișnuiește, dar În fine — afacerea-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
napolitane care urlă așteptând miracolul sfântului Ghenarie. Mulțimile acelea mărturisesc o credință, o nevoie profundă, iar teologul se Învârte printre toți oamenii aceea asudați și băloși pentru că ar putea să-l Întâlnească printre ei pe sfântul ce se ignoră, pe purtătorul unui adevăr superior, capabil Într-o zi să arunce lumină asupra misterului preasfintei treimi. Dar sfânta treime nu e sfântul Ghenarie”. Nu-l puteai prinde. Nu știam cum să definesc scepticismul lui ermetic, cinismul lui liturgic, acea superioară lipsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Museum ar fi fost instalat În castelul piemontez pe care-l vizitasem cu o săptămână În urmă. Îmi era tot mai greu să deslușesc lumea magiei de ceea ce astăzi numim universul preciziei. Personagii pe care le studiasem la școală drept purtători ai luminii matematice și fizice, le regăseam acum În mijlocul beznelor superstiției și descopeream texte situate În afara oricăror Îndoieli, care-mi relatau cum fizicieni pozitiviști, abia ieșiți din universitate se duceau să se-ncurce pe la ședințe mediumnice și cenacluri astrologice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și eu. Atunci, s-ar putea să întâmpinăm o problemă. O problemă nu mică, pare-se, nu foarte măruntă, o problemă de contact și de prezentare. O problemă de..., vestimentație! Altfel spus, noi, reîncarnații, adică dumnealui, Iepurilă și cu mine, purtătorii legali de blăniță, ne putem strecura fără tam-tam, chiar și în public, sub forma noastră comună, animalieră. Cu botu-nchis, fără discuție! Tu, însă, Îngere, iartă-ne, dar ești nefrecventabil. Ești prea fercheș! Nu poți umbla îmbrăcat așa, prin târg, înțelegi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
În avangardă, mergeau Îngerul de rang înalt, ambasadorul bunăvoinței Domnului, cu barba și pletele blonde, înveșmântat ca un paparazzo, alăturea de Poet, un lungan așijderea bărbos, șaten și încruntat. La mijloc, urma un bărbat matur, robust, încărunțit de tânăr, Fratele, purtător a unei mustăți bonom plivite, mici, în ton cu freza îngrijită pedant, și cu un început proeminent de burtică. Acesta era însoțit de un ins supraponderal, care pășea oarecum dezordonat și dezlânat, în liniște, de parcă Silică ar fi fost de-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Bursuc dolofan, care dă târcoale pofticios, în jurul rucsacului meu cu merinde, împreună cu un Iepure Alb și cu un cotei. Nu te mira, îmi zice Viezurele. Doar ne-ai aflat povestea. Ce-ai scris, ai scris! Eu și cu dumnealui, Iepurilă, purtătorii legali de blăniță (ca să nu-l mai punem la socoteală și pe țâncul și neastâmpăratul de cățel), ne simțim cel mai confortabil, în pieile astea. Am stat prea mult în ele. Veacuri...! Și, dacă eu zic că așa e, atunci
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pe care omenirea le-a provocat, tifosul era o boală curentă. Aceste insecte minuscule se dezvoltă din ouă depuse de păduchi adulți pe corpul omului, și nu numai al omului, care prin înțepare sug sângele pentru a se hrăni. Sunt purtători de boală. Cum s-a încercat lichidarea acestor vietăți parazite, dar și pentru alte vietăți care distrug munca omului? Înainte oamenii mai dădeau foc la haine, la lenjeria de corp sau de pat, dar s-a descoperit un praf numit
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
cereau la început sume mici și obiecte de valoare mică, apoi sumele începeau să crească și s-a ajuns chiar la autovehicule. Cînd victimele încercau să întrerupă orice legătură, femeile reținute apelau la amenințări și șantaj”, a declarat Cristian Ciocan, purtător de cuvînt în Poliția Română. Deci de ce au fost săltate cu mascații - și de ce era nevoie de mascați ? Pentru vrăjitorie sau pentru șantaj ? Pentru vrăjitorie ar fi cam greu, căci nu este „ilegală”. Pentru șantaj însă da, este cu totul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Iar sărbătoarea, sărbătorescul au fost dintotdeauna antidotul ostilității, piua țipată unei realități nu tocmai prietenoase, leagănul dulce al ospitalității protectoare ; la limită, o fugă bine tem perată și legitimă de un cotidian invadator. În acest peisaj, grătarul este sărbătoarea la purtător. Îl faci cînd vrei și (aproape) unde vrei. Și, mai ales, cu cine vrei. Grătarul mai este apoi o sărbătoare care oferă o „egalitate de șanse” în fața nevoii de piua, adică este corect genderizat : la grătar, femeia poate să spună
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cîștigat Libertatea Cuvîntului, dar nimeni nu a inventat încă o lege care să o poată garanta ca atare, iar Bruxelles-ul este neputincios în această privință. Partea plină a paharului este însă faptul că această Libertate se află încă la purtător și poate fi exersată de fiecare dintre noi în măsura în care își găsește un aproape deschis să practice și el aceeași Libertate. Mai mult, presa există și ar putea să-și exercite și ea rolul de gazdă a comunicării, iar societatea civilă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]