6,596 matches
-
casă până când își va putea permite el. După mai mult de 20 de roluri în filme, rolul vicioasei și neîngrijitei Mildred Rogers în "Sclavia umană" („Robie”) (1934), o adaptare după romanul omonim de W. Somerset Maugham, i-a adus primele recenzii pozitive importante. Multe actrițe se temeau să joace astfel de personaje, refuzând astfel rolul, dar Davis a văzut-o ca pe o ocazie să-și demonstreze talentele actoricești. Partenerul ei în film, Leslie Howard, o respinsese inițial, dar pe măsură ce filmările
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
convingător.” Filmul a fost un succes, iar jocul actoricesc al acesteia a fost apreciat de către critici, un editor de la revista "Life" spunând că „probabil a avut cea mai bună interpretare înregistrată vreodată de o actriță americancă”. Davis a anticipat că recenziile favorabile îi vor încuraja pe cei de la Warner Bros. să o distribuie în roluri mai importante, fiind dezamăgită când Jack Warner a refuzat să o lase să apară în filmul " S-a întâmplat într-o noapte" realizat de Columbia Studios
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
Claudette Colbert a câștigat premiul pentru "S-a întâmplat într-o noapte", dar vâlva a dus la o schimbare în procedura de votare de anul următor. Davis a apărut în rolul unei actrițe cu probleme în filmul "Patima" (1935), primind recenzii foarte bune. E. Arnot Robertson a scris în "Picture Post": „Cred că Bette Davis ar fi fost arsă pe rug dacă ar fi trăit acum două - trei sute de ani. Când o vezi, ai impresia stranie că este încărcată cu electricitate
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
intentat un proces similar în 1943 și a câștigat. Davis a început lucrul la "Marked Woman" (1937) în rolul unei prostituate, într-o dramă contemporană cu gangsteri, inspirată de cazul lui Lucky Luciano. Filmul și interpretarea lui Davis au primit recenzii excelente, iar statutul ei de actriță în rol principal s-a mărit. În timpul filmărilor următorului ei film, "Jezebel", Davis a început o relație sentimentală cu regizorul William Wyler. Aceasta l-a descris ca fiind „dragostea vieții mele”, spunând că turnarea
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
unele scene la comanda actriței. Davis și-a exprimat după un timp comportamentul: „când eram foarte nefericită, eram mai degrabă tăioasă decât să mă plâng”. Unii critici de film nu au fost de acord cu „excesul de interpretare”, dar în ciuda recenziilor mixte, a primit încă o nominalizare pentru un premiu Oscar. Davis s-a căsătorit în 1945 cu un artist, William Grant Sherry care, la nevoie, lucra și ca masor. Ea s-a simțit atrasă de el deoarece i-a spus
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
preferând să apară în "Secara e verde" (1945). Acolo a jucat rolul unei învățătoare engleze fără gust estetic, care salvează un tânăr miner de la o viață petrecută în minele de cărbune, oferindu-i o educație. Filmul a fost primit cu recenzii pozitive de către critici, cu toate că nu a atras un număr mare de spectatori. Următorul ei film, "Viață furată" (1946), a fost singurul film făcut de ea cu propria casă de producție, BD Productions. Filmul nu a primit recenzii bune, dar a
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
fost primit cu recenzii pozitive de către critici, cu toate că nu a atras un număr mare de spectatori. Următorul ei film, "Viață furată" (1946), a fost singurul film făcut de ea cu propria casă de producție, BD Productions. Filmul nu a primit recenzii bune, dar a fost un succes de casă. A urmat "Deception" (1946), primul ei film care a pierdut bani. "Possessed" (1947) a fost scris special pentru Davis, urmând a fi următorul ei proiect, după "Deception", însă ea a rămas însărcinată
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
luna mireselor" (1948), Robert Montgomery, descriindu-l apoi ca „varianta masculină a lui Miriam Hopkins... un actor excelent, dar dependent de a fi centrul atenției”. Aceasta a fost prima ei comedie realizată după o perioadă lungă de timp, Davis obținând recenzii bune, cu toate că s-a dovedit a nu avea mare succes la public, aducând numai un profit mic. În ciuda insucceselor filmelor ei recente, în 1949 a negociat un contract de patru filme cu Warner Bros. care s-au angajat să o
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
filmele, distribuind-o în "Dincolo de pădure" (1949). Actrița a urât rolul și l-a implorat pe Warner să o redistribuie, dar acesta a refuzat. După ce filmul a fost realizat, Warner a eliberat-o pe Davis de contract la cererea ei. Recenziile filmului au fost usturătoare; Dorothy Manners a scris pentru "Los Angeles Examiner" că „filmul reprezintă un final nefericit pentru cariera ei impresionantă”. Hedda Hopper a notat că „Dacă Bette și-ar fi propus să-și distrugă cariera, nu ar fi
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
decădea și căsătoria ei a continuat să se deterioreze până când a depus actele pentru divorț în 1960. După numai un an i-a murit mama... În 1962, Davis a apărut pe Broadway în producția "Noaptea iguanei", pentru care a primit recenzii mediocre. A părăsit producția după patru luni acuzând o „boală cronică”. S-a alăturat lui Glenn Ford și Ann-Margret pentru filmul de Frank Capra, "O poveste ca în filme" (producție nouă a filmului lui Capra din 1933, "Lady for a
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
ta despre mine un succes.” Davis a apărut în filmul pentru televiziune "As Summers Die" (1986) și în filmul "Balene din august" (1987) de Lindsay Anderson, în care a jucat rolul surorii oarbe a lui Lillian Gish. Filmul a primit recenzii bune, la fel ca și interpretarea lui Davis. Ultimul ei rol a fost în "Mama vitregă" (1989) de Larry Cohen. În această perioadă, sănătatea lui Davis era precară, iar după neînțelegeri cu regizorul, s-a retras de la filmări. Scenariul a
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
parodiilor. Criticul Edwin Schallert a scris în "Los Angeles Times" despre interpretarea lui Davis în "Mr. Skeffington" (1944) că „mimica va fi mai amuzantă decât o cutie de maimuțe ce o imită pe don'șoara Davis”, iar Dorothy Manners în recenzia pentru "Dincolo de pădure" din "Los Angeles Examiner" a scris: „niciun caricaturist dintr-un club de noapte nu a tranformat vreodată interpretarea lui Davis în ceva atât de crud precum a reușit chiar Bette în acest film”. Revista "Time" a menționat
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
Bill Collins a analizat "Taina ei" (1941) și a descris interpretarea lui Davis ca fiind „o realizare briliantă și pătrunzătoare”, scriind „Bette Davis o face pe Leslie Crosbie să fie una din cele mai extraordinare femei din filme”. Într-o recenzie din 2000 pentru " Totul despre Eva" Roger Ebert a declarat: „Davis era un personaj, o icoană cu mare stil, încât chiar excesele sale sunt realistice.” Cu puține luni înainte de moartea ei, Davis a devenit unul din puținii actori care au
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
specialitate, citând-o dese ori drept unul dintre cele mai interesante cântece de pe album. În același context, "Swap Tree" a descris înregistrarea ca fiind „un șlagăr de petrecere”, în timp ce "Allmusic" a inclus-o pe lista recomandărilor făcute cititorilor săi în recenzia coloanei sonore. „s” reprezintă o combinație de stiluri muzicale, făcându-se simțite influențele muzicii R&B, hip-hop, disco și funk. În vara anului 2004 a fost lansat în Europa un disc single ce conținea înregistrarea, alături de compoziția „I Know” a
Fighting Temptation () [Corola-website/Science/308934_a_310263]
-
timp după promovarea șlagărului lui Beyoncé „Naughty Girl”. Compact discurile lansate aici au inclus pe fața B înregistrarea „I Know”, a formației Destiny's Child, care a fost înglobată și pe coloana sonoră a filmului. Cântecul a primit în general recenzii pozitive din partea criticilor muzicali de specialitate. „Fighting Temptation” a fost descris de Heather Phares de la "Allmusic" ca fiind „o celebrare surprinzător de amuzantă și de funky a unei întâlniri ca între fete ce așteaptă [să întâlnească] dragostea adevărată”. "Gospel City
Fighting Temptation () [Corola-website/Science/308934_a_310263]
-
comercializat în Canada, începând cu aceeași dată. Pentru a spori popularitatea înregistrării pe teritoriul S.U.A. a fost lansat și un disc de vinil. Versiuni alternative au fost distribuite în țări precum Australia sau Regatul Unit. Compoziția a fost întâmpinată cu recenzii favorabile de critica de specialitate. Mark Anthony Neal de la "PopMatters" a felicitat interpretarea solistei, declarând faptul că „Beyoncé sună sigură pe ea”, în timp ce Ryan Schreiber de la "Pitchfork Media" a descris instrumentalul cântecului ca fiind un amestec „de neremarcat” de „claviaturi
Me, Myself and I (cântec de Beyoncé) () [Corola-website/Science/308935_a_310264]
-
mai notabilă amintire a anilor '80” de pe album, amintind totodată de șlagăre precum „Baby Come to Me” (Patti Austin și James Ingram — 1983), „Human Nature” și „Baby Be Mine” (Michael Jackson — 1982/1983). Din partea "UK Mix", discul a primit două recenzii, prima pozitivă, iar cea de-a doua negativă. În timp ce primul critic apreciază versatilitatea interpretei, cel de-al doilea blamează întregul album de debut al solistei, considerând-o pe acesta supraapreciată, materialul fiind similar „cu cel al oricărei artiste americane de
Me, Myself and I (cântec de Beyoncé) () [Corola-website/Science/308935_a_310264]
-
a promova filmul „Pantera Roz”, fiind realizat și un videoclip. Materialul, regizat de Hype Williams, a fost recompensat cu un premiu MTV Video Music Awards în anul 2006, la categoria „Cel mai bun videoclip R&B”. Înregistrarea a primit atât recenzii pozitive, cât și critici, "Music OMH" descriind piesă ca fiind „atrăgătoare instantaneu, dar incredibil de repetitivă”, în timp ce "About" consideră compoziția drept unul dintre cele mai slabe ale lui Beyoncé. De asemenea, pentru a spori popularitatea înregistrării, a fost imprimat un
Check on It () [Corola-website/Science/308941_a_310270]
-
este de părere că piesa „o va păstra pe Beyoncé pe posturile de radio pentru câteva luni, dar mulți dintre noi așteaptă cu nerăbdare un alt șlagăr pop precum antrenantul «Crazy în Love»”. Din partea "UK Mix" cântecul a primit două recenzii pozitive, unul dintre editori oferindu-i punctaj maxim și afirmând: „are un refren foarte vesel, molipsitor și chiar neobosit, care ți se instalează instantaneu în creier și te face să te întrebi cum îl va interpreta live fără să își
Check on It () [Corola-website/Science/308941_a_310270]
-
blamând o serie de aspecte ale scurtmetrajului. Cu toate acestea, videoclipul a câștigat un trofeu la gala Premiilor MOBO. Încorporând elemente specifice muzicii rhythm and blues și abordând o serie de influențe hip-hop, soul sau funk, cântecul a primit atât recenzii pozitive, cât și critici, o serie de jurnaliști descriindu-l prin analogie cu extrasul pe single din 2003 al lui Knowles, „Crazy in Love”. Versiunea originală a piesei a fost nominalizată la două categorii în cadrul Premiilor Grammy, în timp ce unul dintre
Déjà Vu (cântec de Beyoncé) () [Corola-website/Science/308942_a_310271]
-
o serie de țări. De asemenea, pentru a promova înregistrarea „Green Light”, un EP special ce conține patru remixuri realizate de Freemasons — printre care și cel pentru „Déjà Vu” — a fost lansat în S.U.A.. „Déjà Vu” a beneficiat atât de recenzii pozitie, cât și de critici. Bill Lamb de la "About" a fost de părere că duce lipsă de un „sentiment de bucurie adevărată”, în timp ce Mike Joseph de la "PopMatters" a considerat că este „fantastic să o auzi pe Beyoncé cântând cu toți
Déjà Vu (cântec de Beyoncé) () [Corola-website/Science/308942_a_310271]
-
filmului "Moștenire cu cântec") sau „Everything I Do” (o colaborare cu Bilal) în Statele Unite ale Americii. Cântecul a fost aclamat de critica de specialitate, fiind recunoscut atât pentru influențele de muzică arabă folosite, cât și pentru interpretarea lui Knowles. În recenzia materialului de proveniență, "Entertainment Weekly" remarcă elementele de muzică arabă prezente pe înregistrare, cât și pe șlagărul „Baby Boy”, editorul Neil Drumming fiind însă de părere că artista „nu este suficient de convingătoare” în rolul său de „fată neascultătoare”, în timp ce
Naughty Girl (cântec de Beyoncé) () [Corola-website/Science/308939_a_310268]
-
Music", care consideră că solista pare „încrezătoare” în timp ce interpretează compoziția. De asemenea, Spencer D. (ce scrie pentru "IGN") este de părere că artista „creează o aură de hipnotism”, un efect ce ia naștere în timpul versului „I'm feeling sexy...”. Alte recenzii favorabile au provenit din partea unor publicații precum "New Musical Express" sau "Yahoo! Music". De asemenea, editorii website-ului "UK Mix" au comentat următoarele: „albumul de debut al domnișoarei Knowles, "Dangerously in Love" se poate să fi fost una dintre cele mai
Naughty Girl (cântec de Beyoncé) () [Corola-website/Science/308939_a_310268]
-
grupul și-a lansat primul material discografic de studio, intitulat "Destiny's Child", de pe el fiind extras șlagărul „No, No, No”. La acest material, formația a lucrat persoane ca Jermaine Dupri, Wyclef Jean sau Corey Rooney. Albumul a primit o recenzie pozitivă din parte Allmusic, publicația susținând faptul că "„Destiny's Child nu este doar un alt album de debut al unui grup de fete R&B [...] vocile lor sună minunat împreună.”" Allmusic a oferiat materialului 4 puncte din maximul de
Beyoncé () [Corola-website/Science/308923_a_310252]
-
s on the Wall", a fost lansat la scurt timp de la debutul formației. Comercializarea albumului a început cu data de 27 iulie 1999, fiind recompensat cu multiple discuri de platină. "The Writing's on the Wall" a primit în general recenzii pozitive, Allmusic oferind materialului patru puncte din cinci. De asemenea, aceeași publicație, recomandă spre audiție cântecele „Say My Name”, „Jumpin' Jumpin'” și „Bills, Bills, Bills”. De asemenea, Entertainment Weekly, oferă albumului calificativul „B”, echivalentul notei nouă. Albumul a debutat pe
Beyoncé () [Corola-website/Science/308923_a_310252]