5,519 matches
-
comun, pe lângă diferențele legate de autoreferențialitatea/ referențialitatea specifice celor două domenii de creație. Poetica publicisticii eminesciene, explicită în multe dintre articole, evidențiază predilecția jurnalistului pentru paremiologie, pentru citatul revelatoriu, pentru ironie ca figură de gândire cu efecte variate la nivelul receptării, pentru cultivarea unei limbi curate, nepervertită de criteriul etimologismului sau de utilizarea abuzivă a neologismelor neadaptate, și convingerea gazetarului că limpezimea ideilor exprimate depinde de claritatea expresiei verbale utilizate. La nivelul genurilor jurnalistice abordate, Eminescu ne surprinde prin varietate și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
strică neapărat mult mai mult caracterul unui popor decât o istorie plină de suferințe și de lupte"335. 4.4. Jocul combinărilor în paradigma hexadică studiu de caz Investigarea relațiilor structurale instituite între variabilele modelului hexadic (jurnalistul Eminescu, orizonturi ale receptării, direcții tematice, mijloace de semnificare, macro și micro-context, finalități) are meritul clarificării superioare a structurii și funcționalității limbajului politic eminescian. Prin caracterul general al coordonatelor asumate, adaptabile situației de comunicare/ semiozei analizate, prin jocul generos al combinărilor pe care îl
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
politic. O reprezentare sub formă de hexagon a variabilelor emitentului publicisticii eminesciene apare în Figura 6. Fiecare dintre variabile își manifestă influența asupra celorlalte dimensiuni ale semiozei publicistice: mijloace de semnificare, direcții tematice, macro și micro-context, finalități și orizonturi ale receptării. În rândurile care urmează, prezentăm succint impactul fiecărei ipostaze a gazetarului asupra celorlalți parametri ai procesului de comunicare și, implicit, asupra întregului semnificativ al jurnalisticii eminesciene. Figura 6. Ipostaze ale jurnalistului 4.4.1. Analistul politic În calitate de jurnalist, Eminescu comentează
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
articolelor poetului și operează deschideri analitice inedite, împiedicând formularea unor judecăți de valoare procustiene, dincolo de litera textelor. Astfel, descrierea celor șase parametri ai hexadei (jurnalist, direcții tematice, mijloace de semnificare, macro și micro-context, finalități ale discursului politic și orizonturi ale receptării) configurează dinamica procesului de semnificare care stă la baza publicisticii eminesciene, propunând în același timp o redimensionare a efectelor pe care le produc relațiile din interiorul modelului, la nivelul semnificațiilor pe care le înregistrează scrisul jurnalistului. În acest sens, studiul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
articolul eminescian oferă numeroase exemple de pro-forme anaforice la nivel transfrastic. Repetiția și paralelismul devin în publicistica eminesciană instrumente importante de obținere a unității sintactico-semantice, asigurând precizia și unitatea textuală. Repetiția lexicală, condiție a scrisului jurnalistic, care are ca obiectiv receptarea adecvată a mesajului de către un public eterogen, conferă redundanță și sonorități incantatorii textului: "Cu ce drept ne-am plânge de-o nedreptate, pe care am comite-o noi înșine de a doua zi chiar? Cu ce drept ne-am plânge
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
mai ales de pilda lui Diogen din Sinope, cuvântul și-a schimbat întru câtva semnificațiunea"387. Vorbind despre sursele polisemiei, M. Pêcheux subliniază capacitatea cuvintelor de a-și modifica sensul, în funcție de poziționarea utilizatorilor și necesitatea raportării la atitudinea emitentului, pentru receptarea adecvată a semnificatului 388. Modalizatorii explicitează și facilitează receptarea adecvată a semnificației, orientând lectura cititorului. Pe lângă substantivele comune polisemantice, numele proprii dobândesc în publicistica eminesciană conotații politice individuale: Carol I lipsit de autoritate politică, supranumit și "îngăduitorul", I.C. Brătianu este
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și-a schimbat întru câtva semnificațiunea"387. Vorbind despre sursele polisemiei, M. Pêcheux subliniază capacitatea cuvintelor de a-și modifica sensul, în funcție de poziționarea utilizatorilor și necesitatea raportării la atitudinea emitentului, pentru receptarea adecvată a semnificatului 388. Modalizatorii explicitează și facilitează receptarea adecvată a semnificației, orientând lectura cititorului. Pe lângă substantivele comune polisemantice, numele proprii dobândesc în publicistica eminesciană conotații politice individuale: Carol I lipsit de autoritate politică, supranumit și "îngăduitorul", I.C. Brătianu este învinuit de practici dictatoriale, Ștefan Mihălescu, implicat în afaceri
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
abstracto, in corpore, in folio, ad infinitum, in nuce, in petto, in silentia, quot capita, statu quo, tabula rasa, tale quale, verba volant, scripta mantent, video meliora probaque ș.a. Uneori, jurnalistul consemnează traducerea expresiilor în alte limbi, fiind interesat de receptarea adecvată a acestora: ,,"Video meliora proboqne, deteriora sequor" " Vedem cele bune și le aprobăm, dar urmăm cele rele""390. Polisemia limbajului politic eminescian este întreținută și de asocieri sintagmatice surprinzătoare, pe care le întâlnim la tot pasul în publicistica eminesciană
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
corpusului jurnalistic, care a evidențiat un număr de 92894 de forme lexicale, dintre acestea 4933 fiind comune cu vocabularul artistic. O pondere însemnată în structura lexicului publicistic o dețin neologismele, provenite îndeosebi din franceză, italiană și germană. Preocupat de corecta receptare a cuvintelor de origine străină, Eminescu semnalează frecvent valorile semantice ale acestora: Lucrul muziv sau mozaicul e genul acela de pictură care cearcă a imita, prin bucăți de marmură, de piatră colorată, de sticlă sau de lut ars, colorile naturei
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și organizarea individuală a limbajului jurnalistic. În cazul publicisticii, conținutul informațional al mesajului este dublat de o accentuată componentă pragmatică care urmărește persuadarea publicului cititor, câștigarea adeziunii acestuia față de opiniile, afirmațiile și judecățile gazetarului. Prin urmare, putem spune că producerea/ receptarea mesajelor jurnalistice eminesciene angajează trei instanțe coparticipante: jurnalistul, cititorul și corpusul publicistic și că semnificațiile limbajului politic eminescian nu constituie un dat, ci sunt rezultatul condițiilor pe care le impune "arhiva enunțării sale"426. Astfel, în fenomenul de co-producere a
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
articolelor semnate de Eminescu mai multe ipostazieri: a) din punct de vedere al competenței comunicative și al rolului social, identificăm specialiști (politicieni, gazetari, critici, analiști politici) și nespecialiști (marea masă a publicului cititor); b) din punct de vedere al momentului receptării, distingem între receptori contemporani lui Eminescu și receptori aparținând generațiilor posterioare momentului Eminescu; c) prin raportare la gradul de obiectivitate al receptării, delimităm receptorii obiectivi de cei subiectivi, părtinitori. Fără a avea pretenția epuizării ipostazelor receptorului publicisticii eminesciene, subliniem că
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
gazetari, critici, analiști politici) și nespecialiști (marea masă a publicului cititor); b) din punct de vedere al momentului receptării, distingem între receptori contemporani lui Eminescu și receptori aparținând generațiilor posterioare momentului Eminescu; c) prin raportare la gradul de obiectivitate al receptării, delimităm receptorii obiectivi de cei subiectivi, părtinitori. Fără a avea pretenția epuizării ipostazelor receptorului publicisticii eminesciene, subliniem că gradul de cultură și competențele lingvistice ale cititorului modelează mesajul politic, imrpimându-i valențe semnificative distincte. În acest sens, adeziunea la o ideologie
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cultură și competențele lingvistice ale cititorului modelează mesajul politic, imrpimându-i valențe semnificative distincte. În acest sens, adeziunea la o ideologie, apartenența etnică, epoca în care se înscrie, competențele lingvistice de care dă dovadă, identitatea socială ș.a. își pun amprenta asupra receptării, favorizând interpretări antinomice ale aceluiași semnificant. Adresându-se unui public eterogen, limbajul politic eminescian este guvernat de principiul accesibilității, jurnalistul gestionând atent repertoriul mijloacelor de exprimare. Printre mijloacele de facilitare a accesului cititorului la mesajul publicistic eminescian se numără: * folosirea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
mijloacele de facilitare a accesului cititorului la mesajul publicistic eminescian se numără: * folosirea unui lexic de largă circulație și ușor accesibil; * utilizarea cuvintelor cu sens denotativ; * explicitarea termenilor specializați; * traducerea expresiilor din alte limbi; * evitarea abrevierilor. Atenția acordată de Eminescu receptării dobândește expresie în cadrul metadiscursului cu valențe de explicitare care însoțește demersul jurnalistic. În acest sens, expunerile jurnalistului, aplicând "o tactică a accesibilității, uneori aproape emfatice"430, sunt destinate înțelegerii comune: "Așadar recapitulăm, zicând: operațiile de bancă se deosibesc esențial în
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
devenind prin ipostaziere o parte integrantă a manifestării discursive, în cadrul căreia i se atribuie roluri variate: confident, martor, partener de dialog ș.a. Cititorul devine astfel coparticipant la formarea textului și nu mai este o instanță pasivă care se limitează la receptarea mesajului jurnalistic. Printre mijloacele de realizare a expunerii adresate înregistrate de publicistica eminesciană amintim: valorificarea curentă a interogațiilor retorice; folosirea formelor în vocativ; inserția deixisului de persoana a II-a; utilizarea formulelor de adresare colocvială; prezența elementelor fatice (de menținere
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
dat), ilocuționare (acțiunea de a ne asuma ceea ce spunem) și perlocuționare (acțiunea de a determina schimbări în comportamentul interlocutorului). Din această perspectivă, utilizarea unui limbaj și a unor categorii lingvistice individuale echivalează cu producerea unor efecte particulare la nivel de receptare. Guvernată de finalități specifice, vizând legitimarea ideilor și opțiunilor politice, educarea și persuadarea publicului cititor, responsabilizarea opiniei publice cu privire la problemele țării, exprimarea atitudinii și a opțiunilor politice ale gazetarului ș.a., publicistica eminesciană se remarcă prin strategii discursive particulare, în concordanță
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
între jurnalist și public, în demersul evaluativ și critic al clasei politice. În paginile Timpului, Eminescu dă frâu liber retorismului și patosului exprimării, expresie a angajării gazetarului în campanii de presă, în polemici virulente cu ceilalți colegi de breaslă. În ce privește receptarea, publicistica eminesciană construiește, în mod explicit, imaginea a două tipuri de cititori: cititorii părtinitori, care citesc în articolele jurnalistului ceea ce vor să vadă, aceștia fiind ipostaziați în principal de colegii de breaslă de la publicațiile adverse, și cititorii ideali, care reușesc
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
eminesciană au evidențiat rolul jurnalistului în procesul de modernizare a limbii române. Din punct de vedere pragmatic, am fost interesați de modul în care dinamica relației jurnalist-cititor modelează mijloacele de exprimare utilizate de gazetar, antrenând efecte variate la nivel de receptare: avertizare, confesiune, infirmare, dezvăluire, evaluare, revoltă ș.a. Complementaritatea celor trei niveluri de analiză (sintaxă, semantică, pragmatică) a impus conexiuni constante între dimensiunile semiotice, favorizând astfel depășirea interpretării izolate a fenomenelor în discuție. Capitolul 6 Analiza contrastivă: Timpul, Românul, România liberă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
publicațiilor periodice. Rolul presei din această epocă nu se limitează la punerea în circulație a unei terminologii neologice, ci are în vedere și explicitarea acesteia, fapt ce imprimă articolelor o dimensiune metadiscursivă pronunțată. Conștiința necesității educării publicului cititor, în sensul receptării unui astfel de limbaj, determină recursul jurnaliștilor din această perioadă la un limbaj didacticist, în măsură să înlesnească accesul la conținuturile publicistice. În acest sens, notarea parantetică a unui echivalent mai vechi sau a unui calc, inserarea termenilor noi alături de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
critica eminesciană de-a lungul timpului și a judecăților de valoare emise în legătură cu scrisul jurnalistului. Abordarea și valorificarea publicisticii prin filtrul epistemologic al fiecărei generații au condus la confirmarea, respectiv reevaluarea judecăților anterioare, dar decelarea unor invariabile la nivel de receptare este posibilă, prin articularea opiniilor în cadrul integrator pe care-l operează lectura. Exegeza publicistică eminesciană, net inferioară ca volum celei poetice, nu a fost scutită însă de excese. Încă de la apariția primelor volume de publicistică, se configurează două atitudini dominante
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
calmul intelectual și afectiv atunci când vine vorba de Eminescu 514, situație care a condus la comentarii excedentare, fără ancoră în litera textelor. Astfel de atitudini sunt condamnabile, din cauza excesului, a radicalismului și a închiderilor pe care le operează la nivelul receptării: nici supralicitarea, nici respingerea ab initio, nici ideologizarea nu oferă soluția unei apropieri adecvate de creația eminesciană. Fără îndoială că bibliografia critică înregistrează și titluri de referință, care se detașează prin profunzime analitică și rigoare științifică. Dintre acestea, lucrările semnate
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
semiozei publicisticii eminesciene a facilitat, la nivel metodologic, demersul de re-contextualizare a articolelor, de raportare a limbajului jurnalistic la toți parametrii procesului de semnificare: jurnalist, direcții tematice, mijloace de semnificare, macro și micro-context, finalități ale discursului politic și orizonturi ale receptării, ferindu-ne astfel de judecăți unilaterale. Descrierea parametrilor hexadei a evidențiat dinamica procesului de semnificare care stă la baza publicisticii lui Mihai Eminescu și impactul relațiilor sintagmatice și paradigmatice din interiorul modelului, la nivelul semnificațiilor scrisului jurnalistic. Fiecare dintre cele
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
semnificațiilor scrisului jurnalistic. Fiecare dintre cele șase coordonate intră în relație, simultan și succesiv, cu ceilalți cinci parametri ai situației de comunicare, modelând noi semnificații ale mesajului jurnalistic. Utilizarea modelului hexadic a impus, pentru început, raportarea limbajului obiect la orizontul receptării publicisticii eminesciene. Analiza relațiilor pe care le întreține receptarea cu celelalte coordonate ale hexadei a favorizat identificarea cauzelor care au determinat anexarea și proliferarea unor judecăți de valoare radicale în legătură cu gândirea politică eminesciană. În acest sens, eludarea micro și macro-contextului
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în relație, simultan și succesiv, cu ceilalți cinci parametri ai situației de comunicare, modelând noi semnificații ale mesajului jurnalistic. Utilizarea modelului hexadic a impus, pentru început, raportarea limbajului obiect la orizontul receptării publicisticii eminesciene. Analiza relațiilor pe care le întreține receptarea cu celelalte coordonate ale hexadei a favorizat identificarea cauzelor care au determinat anexarea și proliferarea unor judecăți de valoare radicale în legătură cu gândirea politică eminesciană. În acest sens, eludarea micro și macro-contextului social, politic și istoric al epocii eminesciene a constituit
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
particularitățile vieții politice românești sunt realități a căror cunoaștere modifică grila de lectură a articolelor eminesciene, oferind explicații pentru afirmațiile gazetarului. Purtând pecetea unui moment istorico-politic determinat, publicistica eminesciană ne obligă la respectarea distanțelor dintre orizontul producerii și cel al receptării articolelor, pentru că întrebările jurnalistului nu pot fi niciodată identice cu cele ale interpretului. La nivelul direcțiilor tematice înregistrate de articolele semnate de Eminescu, am remarcat existența unor invariabile. În acest sens, unitatea de neam și apărarea valorilor naționale reprezintă nucleul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]