5,429 matches
-
această perioadă se pune problema unor estimări care trebuie revizuite periodic. Previziunea (prognoza) nu este altceva decât prezicerea unei dezvoltări viitoare pe baza examinării critice a trecutului și a prezentului. Legătura, relația dintre cheltuieli (efort) și venituri (efect) își găsește reflectarea în modul de constituire al bugetelor. Urmărirea desfășurării efective a gestiunii bugetare în vederea obținerii comparabilității se realizează prin controlul bugetar. V.1. Teoria și practica elaborării bugetelor de venituri și cheltuieli V.1.1. Principii și metode în accepțiunea curentă
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
ca un fenomen complex, ce trebuie privit și analizat în ansamblul proceselor cu care interacționează atât umane, cât și tehnice 40. Mass-media, opinia publică și comunicarea sunt într-o puternică legătură, relaționează și se condiționează reciproc și au în comun reflectarea aceleiași realități 41. Pentru a putea înțelege, analiza și explica rolul și importanța acordată de Biserica Catolică mijloacelor de comunicare, includem în prezentare și explicăm succint conceptul de propagandă. Existența și dezvoltarea unei prese care aparține unei instituții a fost
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
5 ani, pentru femei și de la 22,5 ani la 82,5 ani, pentru bărbați, cât și pentru indicile nivelului de instruire (Ie). În cazul indicelui PIB/locuitor se pune problema că nu există date statistice suficiente care să permită reflectarea lui pe sexe și se recurge la utilizarea indicelui părților veniturilor din muncă. Calcularea indicelui veniturilor din muncă egal repartizat (I vm ) presupune parcurgerea următoarelor etape: determinarea părților veniturilor din muncă pe sexe (V f sau b ) prin raportarea PIB
ANALIZA STATISTIC? A DEZVOLT?RII REGIONALE ?N ROM?NIA by Buruian? Andreea - Iulia () [Corola-publishinghouse/Science/83118_a_84443]
-
mică când se conturează pe baza rezultatelor activității școlare și a raportării acestora la ceilalți și la cerințele lor, dar vorbim despre identitate odată cu perioada adolescenței când abilitățile cognitive și de interacțiune socială sunt suficient de mature pentru a permite reflectarea asupra propriei persoane și a dezvoltării acesteia. Prin specificul problemelor decizionale pe care le aduce cu sine, perioada adolescenței forțează reflectarea asupra propriei identități, respectiv identificarea propriilor valori, interese și abilități, evaluarea capacității de a lua decizii și de a
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
despre identitate odată cu perioada adolescenței când abilitățile cognitive și de interacțiune socială sunt suficient de mature pentru a permite reflectarea asupra propriei persoane și a dezvoltării acesteia. Prin specificul problemelor decizionale pe care le aduce cu sine, perioada adolescenței forțează reflectarea asupra propriei identități, respectiv identificarea propriilor valori, interese și abilități, evaluarea capacității de a lua decizii și de a face față diverselor situații. Toate aceste procese contribuie tocmai la cristalizarea identității. Modificările apărute în sistemul cerințelor manifestate față de adolescent, precum și
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
ce au fost determinate ori au ales deliberat să parcurgă trasee complicate de existență și de realizare socială prin valorificarea și valorizarea farmecului, inteligenței și puterii de seducție, pentru dobândirea unor privilegii ori pentru supraviețuire. Aceeași invitație este îndreptată spre reflectarea asupra condiției femeii, asupra condiției umane în general, asupra faptului că orice femeie ar putea să-și cultive abilități de curtezană, să-și valorifice farmecul prin inteligență și spirit, să-și valorizeze puterea de seducție și astfel să creeze, în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
cetății ideale. Teatrul, care este un fenomen de societate, își are în mod obligatoriu locul într-o asemenea dezbatere. 2.1. Punctul de vedere al metafizicianului Platon denunță facticitatea teatrului. Toate artele mimetice nu sunt pentru el decât o palidă reflectare a realului. Nici pictura nu scapă de suspiciunea lui. Iată cum își chestionează Socrate interlocutorul cu privire la acesr lucru: "Fii atent aici. Ce scop își propune pictura relativ la fiecare obiect? Să reprezinte ceea ce este așa cum este, sau ceea ce pare așa cum pare
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sau un palat. Dacă palatul acesta arde la sfârșitul unui act, spectatorul vede, în actul următor, marea situată în spatele palatului. Astfel se naște, cu clasicismul, dorința de a face din spațiul scenic și din spațiile dramaturgice ce-l prelungesc o reflectare a spațiului referențial. O topologie realistă a locurilor presupus alăturate scenei, ignorată în dramaturgiile anterioare, începe să se constiuie timid, devenind mai complexă începând cu drama burgheză. Unitatea de loc generează, ca și unitatea de timp, un oarecare număr de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
este particular depășește căutarea a ceea ce este universal. Niciodată grija pentru realitate nu a fost atât de puternică pe scenă. Teatrul apare ca un mijloc deosebit de favorabil de a instala ideologiile născânde, mai ales în Franța prerevoluționară. Munca aceasta de reflectare, profund novatoare, este de o importanță majoră, chiar dacă nu a produs în Franța vreo capodoperă. Introducând o ruptură definitivă cu concepțiile antice și clasice, ea face ca teatrul Vechiului Regim să treacă în lumea modernă. Este deschis drumul pentru drama
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Marmontel, care nu o înghite, o demolează în rubrica deloc îngăduitoare pe care i-o consacră în Elemente de literatură, la articolul "Dramă". El critică concepția ei realistă despre mimesis. După părerea lui, spectacolul devine inutil dacă nu oferă decât reflectarea brută, inertă a realului, căruia-i amputează dinamismul. Nimeni nu i-a adunat pe oameni, scrie el, ca să le arate pe o scenă ceea ce se petrece zilnic în jurul lor, mai ales în rândul oamenilor de rând. Natura este și mai
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
arte, în care spectacolul se bazează în întregime pe virtuozitatea comediantului, el descentrează interesul pentru joc către text, iar caracterului îi substituie tipul. Adept al Iluminismului, el concepe teatrul nu ca pe un divertisment, ci ca pe un loc de reflectare asupra moravurilor timpului său pe care vrea, prin râs, să le reformeze în același timp cu teatrul. Autor comic, el tratează mai ales despre comedie, dar reforma sa privește toate genurile. Pasionat de teatru încă din copilărie, acest autor dramatic
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în care se reflectă natura. Dar dacă această oglindă este o oglindă obișnuită, o suprafață plană și egală, nu va transmite din obiecte decât o imagine ternă și fără relief, fidelă, dar decolorată; știm ceea ce pierd culoarea și lumina la reflectarea simplă. Trebuie deci ca drama să fie o oglindă de concentrare care, departe de a le slăbi, adună și condensează razele ce colorează, care să facă dintr-o licărire o lumină, dintr-o lumină o flacără. Numai atunci drama dovedește
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
reîntoarcere în forță a realismului scenic pe care îl proslăvea drama burgheză. Zola (1840-1902), care îi este marele teoretician, se prezintă pe el însuși ca moștenitorul direct al lui Diderot și Louis-Sébastien Mercier. Dornic să trateze scena ca pe o reflectare fidelă a lumii reale, el interzice, ca și cei doi predecesori ai lui, toate aspectele neverosimile, revoltându-se mai ales împotriva celor pe care le-a cultivat Romantismul. El își expune concepția despre teatru în două volume pe care le
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
o artă a unor secole străvechi, ale cărei măști de tragici greci poate poartă ultimele urme. Va fi într-o zi lucrătura sculpturii, cu privire la care se pun deja întrebări destul de ciudate? Fi-va ființa umană înlocuită de o umbră, o reflectare, o proiecție de forme simbolice sau de o ființă ce ar avea aspectele vieții fără a avea viață? Nu știu; dar absența omului mi se pare indispensabilă. Când omul intră într-un poem, imensul poem al prezenței sale stinge totul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
spectatorul la o luare de cunoștință politică. Meyerhold în Rusia, Brecht în Germnia, care au trăit amândoi evenimente sângeroase cărora le-au fost victime, unul revoluția rusă și instaurarea stalinismului, celălalt nazismul, vor să facă din teatru un loc de reflectare și un instrument de propagandă. De aceea, pe căi diferite, Meyerhold creând "un teatru al convenției conștiente", Brecht introducând conceptul de "distanțare", ei încearcă să evacueze iluzia, care adoarme spiritul critic, amintind în mod constant că scena nu este decât
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
posedarea mijloacelor psihice să poată fi considerată ca secundară. Să spunem mai degrabă că sistemul lui Meyerhold este fondat pe demonstrația formală a fondului emoțional." Abstractizarea jocului scenic eliberează imaginația spectatorului. Meyerhold, care nu caută să facă din scenă o reflectare a realului, îi cere în schimb o reală participare. De aceea el așteaptă de la regizor, care joacă în mod tradițional rolul dirijorului, o atitudine nouă. Nicio libertate creatoare nu a fost lăsată până în prezent, după părerea lui, nici actorului care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
interpreților. Pe când Antichitatea și Clasicismul au preferat dramaturgia și estetica receptării, începând cu secolul al XVIII-lea și nașterea dramei, teoreticienii s-au întrebat din ce în ce mai mult asupra artei actorului și regizorului. Din toate vremurile, ei au definit teatrul ca fiind reflectarea lumii. Acesta este, după părerea lui Shakespeare, în Hamlet, "obiectul propriu teatrului, al cărui scop a fost mai întâi, și rămâne în continuare, să țină, ca să spunem așa, oglinda în fața naturii, să arate în bine propria-i față și în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a fost mai întâi, și rămâne în continuare, să țină, ca să spunem așa, oglinda în fața naturii, să arate în bine propria-i față și în rău fizionomia sa, secolului însuși și întrupării timpului nostru imaginea și efigia sa." Însă arta reflectării, complexă, presupune o muncă de epurare, diferit înțeleasă în funcție de epoci. Realismul trăiește prost pe scenă; teatrul, nu mai mult decât pictura, nu este o fotografiere a realului. Lumea stilizată evocată, mai adevărată decât cea adevărată, implică spectatorul în însăși existența
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Vlad nu are apetit sau vocație pentru acțiune, fapte, întâmplări. Situațiile devin pretexte pentru rememorarea analitică ori pentru reverii meditative în marginea destinului fragil al ființei. Rolul central îl joacă personajul, care e o entitate coagulantă, un loc geometric al reflectărilor exterioare. Universul epic e o proiecție a cazuisticii dezvoltate în jurul cazurilor de conștiință, o recuzită evenimențială pentru disertație. În natura meditației își are originea și stilul ales, cizelat până la hipercorectitudine, adesea pedant. În astfel de digresiuni rafinate autorul dă la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
privind normarea limbii literare, valorificarea moștenirii literare și reeditarea clasicilor români, promovarea tinerelor talente. Congresele ei, supravegheate strict de Partidul Comunist, au îndreptat totuși atenția asupra problemelor spinoase ale culturii și economiei naționale, a valorilor ocultate ale trecutului, a necesității reflectării adevărului ca normă etică fundamentală a scriitorului. Congresele au avut loc în 1954, 1958, 1965, 1971, 1976, 1981 și 1986. Începând din 1987 se convoacă adunări generale. Congresul al III-lea, care a pus în discuție revenirea la grafia latină
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290356_a_291685]
-
neolitice sau apariția unor hibrizi rezultați din sincretismul cu noua ideologie a puterii și a cosmosului. Alți cercetători consideră că s-au Îmbinat doar ideile, religia, Înainte de toate, asemenea unei „evanghelii” ante litteram. Un astfel de fenomen a avut diferite reflectări arheologice, printre care apariția importantă a monumentelor gravate sau a statuilor-menhir, concentrate În Rusia meridională, În Alpi și În nordul Mării Tireniene. Urmând reconstrucția lui Gimbutas, s-a propus chiar ca statuile-menhir să fie considerate cele mai vechi semne ale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
chiar „originea” ei, și deci nu prin influențe succesive, ea este o „religie sintetică”. Romanii erau foarte conștienți de această realitate, care i-a Îngăduit religiei republicane și imperiale să dezvolte tendințe atât de puternic universaliste În practica și În reflectările sale religioase. În perioada lor clasică, romanii au formulat caracteristicile fundamentale ale religiei lor folosind trei categorii: - Cultele patrius ritus; limba cultului este latina; semnul exterior caracteristic este aducerea jertfei cu capul acoperit (capite velato); prin acest rit sunt venerați
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu ceilalți sau numai prin faptul de a privi sau nota ritualul pentru cititorii viitori. Cea mai mică unitate cultuală a acestui ritual pune În scenă, cu diferite variante, actul de a oferi și de a hrăni. Ritualul este o reflectare mimetică a relațiilor importante ce subzistă În societate și Între om și natură. Lumea simbolică a ritualului reunește diferite nivele, punând În act: - Începutul unei lucrări anume (culesul recoltei); - autoritatea și ordinea (pater familias, familia); - incorporarea unei serii ordonate de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
6). Dacă scenariul misteric, ce prevede și rituri secrete ale „marelui Osirisxe "Osiris"”, pare modelat pe schema celui de la Eleusis și este, În orice caz, o achiziție târzie În ambientul cultului lui Isisxe "Isis", pentru acest cult rămâne specific, ca reflectare a situației religioase a timpului, raportul de devoțiune totală și dedicare pe care le impun omului participarea la cultele inițiatice. În schimbul ocrotirii divine care a putut să frângă lanțurile oarbei Fortunaxe "Fortuna" și l-a introdus În secretele cultului, Luciusxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
moarte În paradis (Saddar Bundeheș 42, 1 sq.), astfel Încât el va avea Încrederea și puterea necesare pentru a face mai puțin dureroasă, În momentul fatal, cumplita Încercare a despărțirii de trup. Probabil atât naojot, cât și g¶tikharșd sunt o reflectare târzie a practicilor inițiatice mai vechi, bazate pe experiența extatică a unei călătorii În lumea de dincolo, care oferă o viziune asupra realității lumii spirituale. Pe fondul acestor rituri și al ceremoniilor funerare se poate găsi o analogie Între inițiere
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]