7,041 matches
-
hunilor. În urma negocierilor purtate, Attila este convins să nu atace teritoriile bizantine. Marcian refuză să-i mai plătească subsidii din 450, dar Attila, captivat de Apus, pierde la Bătălia de la Câmpiile Catalaunice din 451. După moartea lui Attila, Ostrogoții se refugiază în imperiu, Theodoric fiind instruit și educat după model roman și pleacă spre Italia pentru a-l înlătura pe Odoacru. Slavii încep incursiunile în zona Dunării din anul 500. În 559, atacă în trei direcții: Marea Adriatică, sudul peninsulei balcanice și
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
administrația imperială, începându-și cariera tot în timpul lui Manuel I.A fost guvernator de themă în Balcani (Nicopolis). Intră în rândul înalților demnitari bizantini în timpul lui Alexios II Angelos.Este martor ocular la evenimentele din 1204.După cucerirea Constantinopolului se refugiază la Selimbria, pe litoralul Mării Negre, iar din 1207 îl găsim la Curtea Imperială din Niceea. Lucrarea sa, intitulată Istoria, acoperă perioadă 1118-1206 și este considerată una din capodoperele bizantine. În timpul în care s-a aflat la Niceea și-a rescris
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
influențați, califul arab Yazid II interzicând venerarea icoanelor în bisericile creștine din califat. Cauze materiale/politico-ideologice : dezvoltarea cultului icoanelor a determinat populația să aibă din ce în ce mai puțină încredere în autoritățile bizantine și capacitatea acestora de a o apăra. Populația s-a refugiat la biserica către divinitate, pentru a-și asigura măcar viață de după moarte. Mulți bogați și-au donat averile bisericilor și s-au călugărit. Astfel, biserica începea să aibă un prestigiu tot mai crescut. Iconoclasmul a fost declanșat prin edictul emis
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
stindarde din Roma.Sistemul papal era fărămițat în acel timp prin rezistența unor nobili, ajungându-se un conflict deschis în lupta pentru putere între aceste fracțiuni și noul papă care duce la un atentat 799 contra papei, Leo III se refugiază sub protecția lui Carol la Padeborn, aici probabil s-a încheiat înțelegerea cu papa pentru sfințirea lui Carol ca împărat .Unii istorici menționează că probabil dacă ar fi bănuit Carol intențiile papei n-ar fi acceptat sprijinirea bisericii.În vara
Carol cel Mare () [Corola-website/Science/296772_a_298101]
-
cu hotărâre și îi cere primului ministru destituirea protejatului său și să lase de acum înainte conducerea efectivă a operațiunilor armatei Marelui Cartier General, fără imixtiunea Ministerului de Război pe care îl conducea. Ferdinand și întregul guvern român s-au refugiat, în decembrie 1916, la Iași. Pentru rege și familia sa a fost o perioadă extrem de grea, întrucât în noiembrie 1916, murise de febră tifoidă, la numai 3 ani, principele Mircea, cel de-al șaselea copil al cuplului regal. Au fost
Ferdinand I al României () [Corola-website/Science/296763_a_298092]
-
efortului de război și la păstrarea moralului armatei, deși încheierea de către Rusia a unui tratat de pace separat a provocat căderea frontului estic, lăsând România singură împotriva puterilor centrale. Fusese luată în considerare chiar opțiunea ca armata română să se refugieze în Rusia, pentru a fi transportată de flota britanică pe frontul de vest. După semnarea Armistițiului de la Focșani cu Puterile Centrale la 26 noiembrie 1917, relațiile dintre Regina Maria pe de o parte, regele Ferdinand, Ion I.C. Brătianu și Barbu
Ferdinand I al României () [Corola-website/Science/296763_a_298092]
-
de harpă, dar a renunțat la cariera în domeniul muzicii pentru a-și urma soțul, Ion Constantinescu. Acesta era originar din Oltenia, avea 8 frați, iar după ce a devenit inginer agronom a fost repartizat în Basarabia. Familia Constantinescu se va refugia în 1943 în satul Brădetu, județul Argeș unde Emil Constantinescu își va trăi copilăria. Sora sa, Marina, s-a născut în 1942, iar în 1946 s-a născut fratele lui, Cristian. În perioada 1953-1956 Emil Constantinescu a fost elev al
Emil Constantinescu () [Corola-website/Science/296802_a_298131]
-
palmă care a intrat în legendele creștine și turcești. Blocul de marmură cu amprenta palmei a fost adăugat coloanei mai târziu, fiind adus de la biserica Theodokos (localitatea Ayvansaray, Asia Mică). Amprenta este atribuită Sfintei Fecioare, care prigonită de evrei se refugiase în Asia Mică, împreună cu Sfântul Ioan Evanghelistul, în jurul anului 60 e.N. O altă curiozitate o reprezintă o coloană cu secțiune patrată, plasată în nava de sud în apropiere de de o poartă dinspre "Nartexul interior". In partea inferioară a acelei
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
cu vederi republicane, urma să primească invazia trupelor germane ca eliberatoare, să accepte ocupația și să coopereze cu ocupantul. Contrar acestor previziuni, populația locală a primit cu ospitalitate familia regală (regele George al II-lea și anturajul lui), care se refugiase pe insulă în drum spre Anglia. Germanii au subapreciat patriotismului și potențialul de autoapărare al populației cretane. Unitățile din armata greacă și entuziasmul patriotic cretan, chiar și cel al unui grup de pușcăriași eliberați de trupele germane, au oferit o
Wilhelm Canaris () [Corola-website/Science/301001_a_302330]
-
Orșova, Mehadia, Panciova, Biserica Albă, Vârșeț, Deta, nimicesc instalațiile miniere și metalurgice de la Moldova Nouă, Sasca, Bocșa și Dognecea. Aceeași soartă o aștepta și noua instalație de la Reșița, căci populația germană de aici, muncitori, coloniști și conducătorii lor, s-au refugiat la Timișoara. Atunci se ridicară locuitorii din Cuptoarea, Târnova și Reșița Romana și în mai multe lupte crâncene înving toate detașamentele militare turcești pătrunse pe valea Bârzavei și până la Terova și reușesc astfel să mântuie avuția lor, dar și uzinele
Cuptoare (Reșița), Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301079_a_302408]
-
până la pacea de la Beograd (1739), când Oltenia făcea parte din teritoriul Austriei, oltenii au fost aduși în Banat de către austrieci pentru a întregi forța de muncă necesară, mai ales pentru despăduriri și prepararea mangalului, necesar topitoriilor. Apoi oltenii s-au refugiat aici și din cauza fiscalității crescute a regimului fanariot. Odată cu exploatarea aurului, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, la Ciclova Montană apare și gruparea de populație numită rudari sau aurari. Ei au venit împreună cu oltenii din aceleași teritorii
Ciclova Montană, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301075_a_302404]
-
care se spune c-ar fi copilul lui Serghei Saltîkov - un șambelan chipeș. După naștere rămâne singură, Serghei este îndepărtat printr-o misiune în Suedia, nu i se permite să-și vadă copilul, care e dus în apartamentele împărătesei. Se refugiază în cărți și citește "Analele" lui Tacitus, "Eseu asupra moravurilor și spiritului națiunilor" de Voltaire, "Spiritul legilor" de Montesquieu. Din aceste lecturi ia lecții de liberalism, visează un regim de bunătate, dreptate, inteligență. Pe 9 decembrie 1758 naște cel de-
Ecaterina a II-a a Rusiei () [Corola-website/Science/301024_a_302353]
-
sosirea în Germania. A existat o înțelegere privind despăgubirile plătite de statul român, în principal în ce privește aprovizionarea armatei germane: aceasta ințelegere a anulat de drept viitoarele cereri de reîmproprietărire. Ca urmare a razboiului greco-turc (1919-1922), foarte mulți greci s-au refugiat din Turcia in Grecia, iar populatia musulmana din Macedonia si Creta in Turcia. Liga Națiunilor a intermediat locurile de munca agricole sau industriale ale refugiaților greci in Grecia. Acest lucru a determinat perturbații demografice și desproprietărirea aromânilor din Veria, Vedena
Comuna Mihail Kogălniceanu, Constanța () [Corola-website/Science/301143_a_302472]
-
vârful ce-i poartă și astăzi numele. Demne de vechimea lor, meleagurile brebene au fost, în decursul secolelor, martore ale unor evenimente memorabile, începând cu legendarul domn Vlad Țepeș, ce a folosit Plaiul Domnesc pentru a trece sau a se refugia în Ardeal. Însuși Plaiul Domnesc își trage numele de la rolul jucat de acesta ca punte de legătură între Muntenia și Ardeal. Folosit de unii domni în pelerinajele lor, dar și pentru a se pune la adăpost de amenințări, atunci când
Brebu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301156_a_302485]
-
în 1937 a plecat în Spania, unde a participat la războiul civil. A fost delegatul politic și secretarul de partid al batalionului maghiar în Brigada Internațională. A fost rănit grav în lupte. În 1939, după căderea Republicii Spaniole, s-a refugiat în Franța, unde a fost internat. S-a întors în Ungaria la ordinul partidului în toamna lui 1941. În același an s-a căsătorit cu "Iulia Földi". Tot în același an a fost arestat și deținut. Aproape doi ani și
László Rajk () [Corola-website/Science/301202_a_302531]
-
tovarășilor lui la cimitirul Kerepesi din Budapesta, la 6 octombrie 1956. Înmormântarea lui s-a transformat într-o demonstrație în masă, care după două săptămâni a dus la revoluția anticomunistă din Ungaria. După reprimarea revoluției, văduva lui Rajk s-a refugiat cu fiul ei László Rajk jr. și împreună cu Imre Nagy, la ambasada iugoslavă. A fost arestată alături de prim-ministrul revoluției, iar János Kádár a dispus deportarea văduvei și a copilului pentru doi ani în România.
László Rajk () [Corola-website/Science/301202_a_302531]
-
făcut ca acest spațiu să fie locuit din cele mai vechi timpuri. Săpăturile efectuate au scos la iveală necropole din epoca mezo-neolitică pe fruntea terasei Cernicari-Ivești. După retragerea Aureliană până-n secolul XIII pe tot parcursul «mileniului migrator» populația s-a refugiat în «Baltă (partea dintre Bârlad și Siret)» pe niște grinduri acoperite cu pădure de unde unde puteau vedea dar nu puteau fi văzuți. S-a mai găsit ceramică neagră cu incizii geo-florale, apoi ceramică dacica și română în zona de «Baltă
Comuna Ivești, Galați () [Corola-website/Science/301215_a_302544]
-
până la cel mai apropiat centru urban, orașul Deta, este de 18 km, pe șosea. Până la Timișoara sunt 54 km. Satul a luat ființă în timpul ocupației turcești a Banatului. Tradiția orală spune că numele "Gaiu" era numele dat românilor care se refugiau din calea otomanilor, în pădurile din apropiere. Defterurile turcești din secolul XVI vorbesc despre "villa Gay" sau "Gayul", însă este nu se refereau la Gaiu Mic. Cu toate acestea, numele folosit de turci dar mai ales finală "-ul" sunt o
Gaiu Mic, Timiș () [Corola-website/Science/301361_a_302690]
-
hărțile timpurilor, până în anul 1937, Izvinul apărea sub denumirea de Ósyeny. În anul 1552 Banatul cade sub stăpânire otomană. Populația Izvinului nu se pleacă turcilor; invaziile otomane subjuga populația, distrug bunuri materiale și ocupă teritorii, înrobind populația. Primarul Izvinului se refugiază în Cetatea Timișoarei (cu banii comunei), împreună cu primarul Bazoșului, îndemnând la aceeasi faptă și pe primarul Girocului. În anul 1552, după căderea cetății Timișoarei, pasă Casîm, restabilește fortificațiile cetății, cu locuitori prinși în satele românești și duși cu forța, printre
Izvin, Timiș () [Corola-website/Science/301371_a_302700]
-
împreună cu primarul Bazoșului, îndemnând la aceeasi faptă și pe primarul Girocului. În anul 1552, după căderea cetății Timișoarei, pasă Casîm, restabilește fortificațiile cetății, cu locuitori prinși în satele românești și duși cu forța, printre care și izvinenți. Locuitorii satelor se refugiau prin păduri și pe țărmul apelor, unde se ocupau cu creșterea vitelor, vânătul și pescuitul. Din cetatea Timișoarei cete înarmate dădeau lovituri în satele din jurul cetății, luând oamenilor tot ce era mai de preț. După eliberarea Banatului de către austrieci, în
Izvin, Timiș () [Corola-website/Science/301371_a_302700]
-
a avut loc la 1 aprilie 1941, atunci când între 200 și aproximativ 2.000-3.000 de români, locuitori ai satelor de pe valea Siretului au încercat să se refugieze din Uniunea Sovietică în România. În 1940, România a fost forțată să cedeze Uniunii Sovietice un teritoriu locuit de peste 3 milioane de locuitori, în urma ultimatumului primit în luna iunie a aceluiași an. Imediat ce administrația și armata română au fost evacuate
Masacrul de la Fântâna Albă () [Corola-website/Science/301418_a_302747]
-
zonele Hliboca, Herța, Putila și Storojineț. Zona acestei unități era pe o distanță de 7.5 km la sud de Cernăuți. Din zonele mai îndepărtate, Vășcăuți, Zastavna, Noua-Suliță, Sadagura și Cernăuți-rurală, 628 de persoane au trecut granița pentru a se refugia în România. Acest fenomen a fost prezent în toate grupurile sociale și etnice din teritoriile ocupate. În primul an de ocupație sovietică, estimările ucrainene dau ca cifră un număr de peste 7.000 de refugiați în România, dar acest număr ar
Masacrul de la Fântâna Albă () [Corola-website/Science/301418_a_302747]
-
treacă în România. Oamenii au fost surprinși însă și atacați cu rafale de mitralieră din mai multe direcții. Au fost uciși foarte mulți, inclusiv organizatorii N. Merticar, N. Nica și N. Isac. 57 de persoane au reușit totuși să se refugieze în România, dar alții 44 au fost arestați și acuzați că ar fi fost "membri ai unei organizații la o contrarevoluționare". La 14 aprilie, 1941, 12 dintre ei au fost condamnați la moarte, iar restul de 32 la 10 ani
Masacrul de la Fântâna Albă () [Corola-website/Science/301418_a_302747]
-
importante documente ale epocii: "Cronica lui Manasses, Cronografia pe scurt bizantino-slavă, Letopisețul sârbesc, Cronica anonimă bulgară". O lucrare despre viața "Sfântului Grigore Decapolitul" este scrisă de "Matei al Mirelor", un erudit născut în Egipt care studiază la Constantinopol și Moscova, refugiat la mănăstire în iarna anilor 1610 - 1611. Lucrarea are o prefață istorică importantă deoarece prezintă o scurtă cronică a războaielor lui Radu Șerban. La chemare episcopului de Râmnic, "Ilarion", vine și-și desfășoară activitatea la Bistrița între 1694 - 1704 "Alexandru
Mănăstirea Bistrița (județul Vâlcea) () [Corola-website/Science/301441_a_302770]
-
principală a avut loc într-o locație aflată între Șibot și Orăștie. Pierderile turcești au fost foarte mari, câteva mii de turci au murit împreună cu o mie de soldați munteni. Cei câțiva turci care au reușit să fugă s-au refugiat în munți unde au fost omorâți de populația locală. O legendă populară spune că după luptă, s-a încins între soldații creștini un ospăț mare, la care Pavel a jucat bătuta, ținând la fiecare subțioară câte un turc, iar pe
Paul Chinezu () [Corola-website/Science/301454_a_302783]