11,435 matches
-
permanenței ei. Această accepțiune acordată subiectivității de Benveniste nu exclude alte valori ale cuvîntului, ea fiind aici orientată spre a marca trăsătura de inerență intervenită prin poziția asumată în cazul cuplului eu tu, adică locutor interlocutor. În acest context, se relevă și un complementar al subiectivității, anume intersubiectivitatea, prin însușirea mesajului de către interlocutor și, ca atare, intersubiectivitatea este condiția care permite comunicarea cu ajutorul limbii. În ultimă instanță, se constată că analizele lui Benve-niste privesc vorbitorul prin relațiile cu limba și cu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
dată altfel decît ceilalți și decît el însuși mai înainte. Ca atare, ceea ce atrage atenția în primul rînd atunci cînd se fac referiri la limbă este faptul că ea se ceează mereu și, de aceea, aceste reguli ale creației se relevă ca ținînd de esența ei. Răspunsul dat de gramatica generativă la problema folosirii creatoare a limbii este că vorbitorii pot produce și înțelege noi enunțuri pentru că au însușită o gramatică, adică un dispozitiv care atribuie o reprezentare semantică și una
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
deosebită de către fiecare limbă a structurilor de adîncime (cu caracter cvasiuniversal) se probează faptul că structurile logice sînt prelucrate de conștiința lingvistică în acord cu principiile de funcționare ale uneia sau alteia dintre limbi. La nivelul morfologiei, conștiința lingvistică se relevă îndeosebi atunci cînd anumite categorii gramaticale au redări diferite în limbi diferite. Este edificator în acest sens efortul depus de un vorbitor al limbii române pentru a deprinde categoria aspectului verbal, exprimată la nivel morfologic în unele limbi slave sau
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
conștiinței umane, ținînd cont că omul se naște și trăiește într-un sistem de relații cu mediul și cu societatea, relații conștientizate și comunicate ca relații lingvistice. Prin rolul pe care îl are în formarea conștiinței individuale, limba maternă își relevă rolul modelator asupra conștiinței sociale colective, care se constituie și se manifestă prin intermediul celei individuale. De altfel, nici conștiința individuală și nici cea socială nu pot fi concepute în afara limbajului. Faptul că limbile se pot învăța, în ciuda complexității lor, prin
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
reflexivă este o regulă universală, dar faptul că ea se face printr-un pronume reflexiv (ca în română și în celelalte limbi romanice) sau prin forma medie a verbului (cum se face parțial în greacă) aparține unor limbi individuale și relevă o competență particulară. Se poate constata în aceste opinii o însumare în spațiul conceptului de "competență", pe de o parte, a unor trăsături ale limbilor (folosirea pronumelui reflexiv sau a diatezei medii pentru a realiza reflexivizarea) și, pe de altă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
știința lingvistică și competența lingvistică sînt entități distincte nu numai ca formă de existență, ci și sub raport performativ (deoarece înmagazinarea cunoștințelor despre limbă nu se suprapune cu folosirea efectivă a limbii). Actele de vorbire, deci frazele realizate în fapt, relevă performanța, modalitățile prin care competența se aplică la cerințele comunicării, fiind direcționată și delimitată prin aceste cerințe. Dar, realizarea propriu-zisă a textelor (vorbite sau scrise), adică finalizarea concretă și coerentă a discursului printr-o adecvare la situație și prin atingerea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
programatic, reglarea fiind produsă prin sancționări ce au în vedere norme legiferate. Educația, sugestia și sancționarea orientează și corectează posibilitățile naturale, unora oferindu-le mijloace optime de realizare, altora adu-cîndu-le îmbunătățiri, iar pe altele anulîndu-le. Determinarea omului prin limbă se relevă mai întîi din condiția sa umană -ca ființă înzestrată cu facultatea limbaju-lui, facultate structurată într-un mod specific−, și, apoi, din apartenența la o anumită limbă, ca vorbitor al unei limbi cu anumite trăsături. Faptul că omul nu-și poate
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
etc. Uneori, și frazeologia, structurile sintactice de bază sau raportarea lor la normă sînt diferențiate în funcție de tradiția proprie, de ceea ce s-a transmis din perioadele anterioare pentru fiecare dintre ele. Un aspect important al relației dintre limbă și tradiție se relevă atunci cînd prin tradiție se înțelege "moștenire culturală". Deoarece cultura are două aspecte, cultura populară (sau minoră) și cultura de erudiție (sau majoră), există și două tradiții corespunzătoare. În mod obișnuit, tradiția culturii populare se raportează la limba populară, aceasta
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
mai tîrziu și de sociologul Emile D u r k h e i m274, care considera limba (limbajul) nu numai forma de manifestare exterioară a gîndirii, ci chiar cadrul intern de structurare al ei. Într-o astfel de perspectivă se relevă legătura (mijlocită de gîndire) între cunoașterea teoretică și sistemul semiotic care alcătuiește limba naturală. Mai puțin evidențiată este relația dintre limbă și latura axiologică a culturii. Pe baza reflectărilor în gîndire a aspectelor lumii, spiritul omenesc are capacitatea de a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
moderne, ajunge la concluzia că, în sistemul cultural modern, cinci termeni, printre care și cultură, joacă rolul de cuvinte-cheie, adică de mărci specifice. Un filozof contemporan german, Hans-Georg G a d a m e r281, găsește că însuși cuvîntul cultură, relevă, prin evoluția conținutului în limba de origine, latina, evoluția spirituală a omului. Acest învățat subliniază apoi că pe existența scrisului se bazează transmiterea culturii umane și se realizează tradiția. Există, desigur, și o tradiție transmisă oral, uneori destul de însemnată, dar
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
realitatea obiectelor (ca manifestare rațională). Din acest motiv, nu sînt acceptabile teoriile logiciste care consideră limbajul ca un obiect de natură logică, iar limba ca un produs al gîndirii logice. În problema relației dintre logic și lingvistic două aspecte se relevă în mod deosebit: 1) măsura în care conținutul semnelor lingvistice corespunde conținutului noțiunilor logice, iar clasele obiectelor la care se aplică semnele corespund cu sfera noțiunilor și 2) măsura în care structurile sintactice și textuale urmează același model cu formele
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în structurarea și în manifestarea conștiinței lingvistice și participant la conturarea bazei psihologice -considerată, în sens larg, atît ca formă de existență a limbii, cît și ca principiu de schimbare al ei− , psihicul, ca trăsătură particularizantă a unei comunități, se relevă ca avînd raporturi diverse cu limba, căreia, de obicei, îi atribuie anumite trăsături și îi orientează direcțiile de evoluție. Limbă și realitate Din credința că se raportează la realitate și că poate comunica despre realitate decurge încrederea cu care este
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
faptul că, oricînd activitatea îl aduce pe vorbitor în situația de a afla un obiect nou sau de a construi o idee nouă, el este dominat de necesitatea de a avea un nume pentru ele. În mod similar, istoria culturală relevă faptul că atunci cînd au existat succese rapide ale științei și s-au făcut descoperiri geografice, ca în perioada Renașterii, s-a produs și o îmbogățire cu numeroase cuvinte a limbilor comunităților care au cunoscut asemenea fenomene. Prin urmare, avînd
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
despre realitate. Locutorul selectează în același timp cunoașteri despre un anumit sector al realității, aflat în interesul momentan, a cărui prezentare se face cu mijloace lingvistice adecvate posibilităților de înțelegere ale destinatarului comunicării. În aceste exigențe ale realizării comunicării se relevă aspectul relației realitate vorbire prin concretizarea relației realitate limbă în condițiile limbii funcționale. Ceea ce face posibilă comunicarea sînt însă corespondențele de știință, conștiință și competență lingvistică între locutor și interlocutor, ceea ce face pe locutor să intuiască modul necesar de adresare
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
raporturile cu alte elemente ale sistemului, iar nu pozitiv, prin conținutul propriu. În același mod, valorile gramaticale sînt variantele pe care le pot concretiza, în diferite limbi, categoriile gramaticale, în ulti-mă instanță, deci, tot variabile ale semnificației. Cele două cazuri relevă aceeași situație, o evaluare conceptuală din perspectiva sistemului, fiindcă partea conceptuală a valorii este constituită numai din raporturile și din diferențele față de celelalte elemente ale limbii. Valoarea lingvistică are, după Saussure, și un aspect material, realizat tot prin raportarea dintre
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și obiectiv și, de aceea, în limbă prin alteritate subiectivitatea poate deveni obiectivitate. În acest mod, prin limbă, eul, psihicul și rațiunea (entități subiective) se manifestă în afara sinelui individual, iar individul se obiectivează prin deschiderea către alții (față de care se relevă și pe care îi receptează), adică ființează prin conștiința existenței sale ca entitate distinctă și, în același timp, integrată. Ca atare, limba susține subiectivitatea individuală, contribuie la consolidarea ei, dar o și deconspiră și o extinde dincolo de propriile limite, integrînd-o
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
întrebuințării concrete și individuale a elementelor limbii, căci individul însuși este supus determinismului lingvistic. Cînd prevalează totuși subiectivitatea se depășește normalitatea și se produce o marcare stilistică a discursului. La nivelul construcției lingvistice, problema raportului dintre subiectiv și obiectiv se relevă în cazul unor determinanți verbali, determinanți actualizabili, desigur, din per-spectiva conținutului verbului. În acest context, subiectivul este reprezentat în primul rînd de subiect, cînd verbul-predi-cat este la diateza activă sau la diateza reflexivă. Subiectiv este însă și subiectul unui verb-predicat
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
diferite noțiuni în limbile greacă și germană. Observarea acestor fapte a condus pe unii interpreți la concluzia unei mari dependențe a filozofiei față de limbă, ajungînd chiar la părerea că filozofia este subordonată spiritului sau ideologiei limbii 314. Totuși, istoria filozofiei relevă, fără posibilitate de îndoială, faptul că filozofia se realizează printr-o mare varietate de opere, diferite prin obiect, prin opțiunile metodologice, prin principiile pe care se sprijină și, îndeosebi, prin concluziile la care se ajunge. Ingeniozitatea speculativă, spiritul de observație
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
o r r i s, potrivit căreia limbajul filozofic exprimă de fiecare dată de fapt două sisteme filozofice: unul alcătuit de filozof și altul conținut de însăși limba în care este scris textul filozofic 315. În mod implicit, această opinie relevă independența modului de gîndire și, prin aceasta, a modului de filozofare urmat de un gînditor în raport cu limba prin care este exprimat sistemul rezultat, filozofia specifică limbii fiind altceva decît filozofia gîndito-rului respectiv. Se creează astfel perspectiva multiplicității modalității de filozofare
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
anumite fundamente de filozofare. Fiind, măcar în măsură redusă, tributar spiritului culturii sale și ambianței ideologice în care s-a format, care au drept componentă importantă limba literară, filozoful nu poate fi total indiferent față de limba sa, care i se relevă permanent cu sugestii, iar, uneori, chiar cu soluții. Pe de altă parte, fiind prin tradiție refractar șabloanelor și deschis predispoziției de particularizare, scrisul filozofic nu se poate diversifica în opera fiecărui gînditor decît prin valorificarea diferită a resurselor ce vin
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
nu la o reală circulație a operelor originale. În cadrul acestei dispute, s-au emis atît opinii extreme, prin care se neagă orice posibilități ale traducerii de a reda trăsăturile originalului, cît și opinii nuanțate, care nu contestă asemenea posibilități, dar relevă și faptul că nu se poate realiza o redare perfectă a originalului prin textul tradus. Există prin urmare la nivelul teoriei culturii (culturologiei) o problemă a încrederii și a îndoielii, care vizează relația textului tradus cu textul original, tipul raportului
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
conceptuale și terminologice marcante, iar aceasta nu le împiedică să conțină idei înnoitoare și valoroase. Există însă și sisteme de gîndire în care asemenea inovații au un rol important și, în acest caz, sînt necesare mijloace speciale pentru a le releva prin intermediul altei limbi. Unul dintre aceste mijloace ar fi perifraza (sau, chiar, definiția), ceea ce presupune în fapt explicarea conținutului, iar nu traducerea propriu-zisă, încît textul tradus primește trăsături de organizare mult diferențiate în raport cu originalul. Un alt procedeu pentru redarea unor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
pe baza modelului cuvintelor din limba-sursă, care au aceste semnificații alături de altele, ce se regăsesc și la unele cuvinte din limba-scop. Deseori, calchierea de acest tip este cumulată cu definiția, astfel încît semnificația nouă atribuită cuvîntului din limba-scop să fie relevată și explicată. De multe ori, prin calchiere, se construiește în textul tradus un element nou (un cuvînt sau o sintagmă numitoare), care reproduce, cu mijloacele combinate ale limbii-scop, structura termenului din textul original. Calchierea poate crea însă unele ambiguități sau
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
complexă și prezintă aspecte numeroase, cu grade diferite de însemnătate, dar o oarecare clarificare se produce dacă se găsesc răspunsuri adecvate la două chestiuni de bază: 1) de ce este posibilă relația dintre filozofie și poezie și 2) de ce poezia lirică relevă, dintre toate artele și dintre toate speciile literare, cea mai evidentă și cea mai constantă apropiere de filozofie. Prima chestiune vizează statutul filozofiei și statutul poeziei (și al artei, în general) din perspectiva spiritualității, filozofia fiind considerată o construcție rațională
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
atare, ideile filozofiei și imaginile poeziei pot deveni bunuri colective, socializate și astfel capătă obiectivitate și se convertesc în aspecte ale unei realități. Măsura în care această realitate rezonează și devine proprie unor grupuri sociale mai restrînse sau mai extinse relevă gradul acestei obiectivități. Din acest motiv, se poate susține că filozofia și poezia se apropie între ele și se deosebesc de știință, nu atît prin faptul că sînt creații individuale, cît prin tipul diferit de obiectivitate pe care îl realizează
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]