6,018 matches
-
milă. Nici un bărbat nu merită asta. Nici măcar taică-tău. — Bine. Promit. Joi la șase. A doua zi, Fran revenise la normal. Redacția era ca un pântec, vibrând de viață. Țârâitul telefoanelor, întrebările urlate de la un capăt al camerei la celălalt, reporterii care înjurau filtrul de cafea ce fierbea în gol, pentru că le era de fapt prea lene să-l umple din nou, deciziile care îi erau solicitate întruna nu lăsau loc pentru nefericire. O atitudine hotărâtă, îi spusese tatăl ei odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
era să iasă la un pahar de ziua lui Sean. Dar Sean s-ar fi simțit rănit dacă ar fi lipsit și ținea mult la el. Era ceva nespus de înduioșător în modul în care ignora ironiile macho ale celorlalți reporteri și rămânea fidel convingerilor sale ecologiste. Fran spera doar ca restul să nu fi pus la cale vreo surpriză oribilă pentru el, cum ar fi o stripteuză personalizată costumată în militant ecologist, care să-i desfacă hanoracul și să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lăcaș, doar un pic. De fapt, nu era prea rea la gust. Dulceața și aroma ei subtilă de portocală erau o neașteptată alinare pentru gâtul ei. Vino și stai cu noi, Fran, îi făcu Stevie loc pe banchetă. Acești doi reporteri dedicați - arătă spre Mike Wooley și Keith Wilson cu paiul fistichiu pentru cocteil ce fusese adus împreună cu carafa de sangria - încercă să decidă care a fost cel mai prost articol pe care l-au scris vreodată. Un reportaj despre hotărârea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
rușine. N-are mai mult de douăzeci și unu de ani și e subalterna lui. Asta înseamnă, practic, hărțuire sexuală. — Mie nu mi se pare că ar fi prea hărțuită. Fran trebui să-i dea dreptate. Miriam purta un costum elegant, de reporter, cu taior strâns în talie și fustă scurtă, dar în locul dresurilor mate pe care le preferă cele mai multe dintre femei, la jumătatea coapsei sale se zărea o jartieră din dantelă. Fran, care aparținea unei generații ce considera că a purta ciorapi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de studenți străini, format în majoritate din adolescente îmbrăcate în fuste scurte, care stătea la masa alăturată. Nu era de mirare că Ben era dintr-odată atât de preocupat. O zări pe Stevie prinsă într-o discuție cu trei tineri reporteri de la Citizen și se îndreptă spre masa lor. — Mai vrea cineva un rând? Stevie și doi dintre reporteri acceptară cu entuziasm. Sean McGee arătă spre sticla de apă minerală pe care o avea prinsă de curea. — Probabil că patronul te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
era de mirare că Ben era dintr-odată atât de preocupat. O zări pe Stevie prinsă într-o discuție cu trei tineri reporteri de la Citizen și se îndreptă spre masa lor. — Mai vrea cineva un rând? Stevie și doi dintre reporteri acceptară cu entuziasm. Sean McGee arătă spre sticla de apă minerală pe care o avea prinsă de curea. — Probabil că patronul te iubește la nebunie. — De fapt, sunt la un regim de purificare de trei zile. — Cui îi trebuie filtre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
că avea puterea și informațiile necesare, avu efectul unui drog în stare pură, amețitor și periculos. Dar ar trebui s-o facă? Jack simți dorința vie, care pusese stăpânire pe el de-atâtea ori pe vremea când era un tânăr reporter, de-a cere sfatul singurului om din branșă a cărui părere o respecta, Ralph Tyler. Îl izbi deodată amintirea a ceea ce-i spusese Fran deunăzi. Ralph era bolnav. Ralph avea probabil Alzheimer. Îl năpădi gustul amar al tristeții și risipei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
copil, înțelese dintr-odată, era de neconceput. Dar ce ar trebui să facă? Îi reveni în minte ideea testului de paternitate. Dacă exista cineva care putea afla despre existența unui astfel de test, de bună seamă, ea era aceea. Ca reporter, avea tot dreptul să pună întrebări indiscrete și impertinente. Asemenea tuturor jurnaliștilor de la apostoli încoace, începu prin a cere dosarul de extrase. Parcurse articolele din dosar, notând mai multe nume din lumea embriologiei. Unul dintre ele, cel al profesorului Stephen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lucrul care fusese pasiunea lor comună: fiorul pe care ți-l dădea editarea unui ziar. Deschise calculatorul și încercă să se cufunde în alegerea formatului pentru titlu, dar în zadar. Dincolo, în redacția de știri, era neobișnuit de liniște. Majoritatea reporterilor erau pe teren sau ieșiseră să mănânce ceva la cantină sau la cârciuma de-alături. Jack se învârti de colo-colo un timp, apoi se dădu bătut. Era limpede că n-avea să reușească să lucreze. Multiubitul lui Saab albastru îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
m-ai avertizat. Jack se uită la ceas. Întârziase deja la o întâlnire. — Trebuie să plec. — Sigur. Din nou deveni conștientă de prezența lui fizică, de modul în care umplea o încăpere. Își închipuia că obținea întotdeauna ceea ce voia de la reporterii lui. Din câte auzise, avea talentul să-i facă să asiste la o întâlnire a consiliului parohial după alta convinși că, asemenea lui Clark Kent, avea să vină și momentul lor de glorie. După ce plecă, se întrebă pentru o fracțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
un excentric. — Ben, știu că e o întrebare ciudată, dar ți s-a părut că se simțea bine? Nu era confuz sau ceva de genul ăsta? — Părea că se simte foarte bine. I-am spus că îmi doresc să devin reporter și mi-a spus tot felul de povești nostime despre cum era când și-a început el cariera. N-a ajuns încă acasă? Vrei să vin cu Rover să te ajutăm să-l cauți? Cunoaștem foarte bine parcul, unde îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
văzuse vreodată o forfotă ca aceea care cuprinse birourile redacției Citizen în săptămânile următoare. Tâmplarii bocăneau cu spor, pentru a transforma biroul lui Fran în departamentul de televânzări al Fair Exchange, cu casetofoanele date la maxim, ignorându-i pe bieții reporteri care se chinuiau să-și scrie articolele. La naiba, nu pot nici măcar să-mi aud propriile gânduri, se plânse Sean McGee unui muncitor cu coadă de cal și cercel, care le amintea tuturor de Sean, cu excepția faptului că avea mușchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Pur și simplu nu pot să nu consider Fair Exchange mai fascinant decât prosoapele asortate și prăjitoarele de pâine. — Biata Camilla. Stevie îi aruncă lui Fran una din privirile ei crunte și neclintite, una din aceea care îi făcea pe reporteri să fugă să se-ascundă în toaletă. Fran era ca o fiică pentru ea și în atitudinea ei era ceva care o îngrijora pe Stevie. — Chiar și așa, nu crezi că ar trebui să fii neliniștită de faptul că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ore din 24 e de-ajuns ca să mă motiveze. Va fi raiul pe pământ. — Aham, aprobă Stevie, turnând pentru fiecare o ceașcă de cafea neagră, lipicioasă, din cele două degete de lichid rămase în carafă. Ca de obicei, nici unul dintre reporteri nu se deranjase să o golească și să facă alta. Cred că n-o să mai fii insultată niciodată de secretara doctorului tău de familie când încerci să-ți faci o programare. O să ai propriul tău centru de tratament gratuit, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
amintire erau date jos de pe pereți și depozitate în cutii, urmând să-și reia locul când Fran avea să-și recupereze în sfârșit biroul. Avea sentimentul că nu s-ar fi supărat. Sufletul unui ziar, spunea el întotdeauna, stătea în reporterii lui; în lucrurile care-i emoționau și-i înfuriau, în modul în care voiau să schimbe în bine lumea din jurul lor. Iar acum îi revenea ei responsabilitatea de-a păstra acest lucru viu. Poate că mai mult ca niciodată acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
gândindu-se la chipul acela desăvârșit, în formă de inimă, și la ochii aceia mari și negri, nu prea-i venea a crede. Mai era și scena pe care o făcuse cu o oră în urmă unui grup de tineri reporteri - pe unii din ei îi bănuia că zăboviseră nu atât din cauză că nu-și vedeau capul de lucru, ci din cauza prezenței lui Miriam - care încercaseră să o convingă să meargă la cârciumă. Miriam refuzase. De bună seamă, se putea să lucreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nu, două sute la sută, că telefoanele vor funcționa până mâine? fu nevoită Fran să strige la bărbatul de la UK Telecom ca să acopere decibelii din redacția de știri, care aproape că ar fi putut constitui un motiv de acționare în justiție. Reporterii zbierau ca să se facă auziți printre bocăniturile muncitorilor, un lucru care părea să-i întărâte pe aceștia din urmă să bocăne și mai tare. Îi amintea lui Fran de una din reprezentările italiene ale infernului. Slavă Domnului, spre deosebire de infern, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nostru ziar gratuit, cel pe care ne dăm osteneala să-l livrăm direct la casele oamenilor cu cheltuieli considerabile? — Treizeci de mii. Deci, de ce nu ne-am gândit noi la ideea pe care a avut-o ea în loc să angajăm atâția reporteri cu salarii astronomice? — Pentru că noi suntem un ziar, Murray. Și, sincer, dacă aș fi încercat să-ți propun ideea unui ziar în care să poți oferi seturi de mobilier la schimb cu o colecție veche de jucării Action Man, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cineva că a ieșit pe locul doi, deși toată lumea știa că locul doi nu conta. În orice caz, n-ar fi trebuit să-și facă griji, pentru că Jack nici măcar nu pomeni de Citizen. Acceptă pur și simplu premiul și felicită reporterul care venise cu ideea acelei stratageme. Lui Fran nu-i veni să creadă. Părea că talentul ei în a se înșela în privința lui Jack era nelimitat. Ieși împleticindu-se, fără să-i pese că plecarea ei avea să pară prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
asezonate din belșug cu agitație intensă, amestecată cu adrenalină și cu miros de satisfacție. Ridică trofeul deasupra capului la intrarea prin peretele de zgomot al redacției de știri. — Felicitări tuturor. Am câștigat! Încă prinși într-o serie de convorbiri telefonice, reporterii de la departamentul sportiv își exprimară bucuria inițiind un val mexican care se propagă cu elan în rândul celor de la articolele de fond, prin intermediul redactorilor de știri, până la sub-redactorii din celălalt capăt. Jack râse, aproape regăsindu-și optimismul caracteristic. Indiferent ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
care să te facă de râs în public. — Mulțumesc, mamă. Ești o fată de comitet. Phyllis zâmbi șovăielnic. — E mai bine decât să fiu o pacoste, bănuiesc. Când ajunse în sfârșit la redacție, totul era din fericire în parametri normali. Reporterii zbierau, Keith Wilson îl tachina pe Mike Wooley, iar Sean McGee, cu părul prins în coadă și cu un aer preocupat, era pe urmele unui ticălos fără inimă care arunca deșeuri periculoase, înșela consumatorul sau, în general, distrugea echilibrul planetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în sec. Avea dreptate și m-am ferit să-i mai supăr vreodată favoriții, chiar dacă uneori îmi venea să rup în bucăți poza decupată din revistă și să-i strig Laurei: Nu mai crede toate gogoșile pe care le înșiră reporterii!" Am intrat astfel într-un conflict surd pe care l-am ascuns cu grijă, dar care a avut urmări. Într-o după-amiază, de cum am văzut norii bulucindu-se deasupra mării și fulgerele spintecîndu-i, am luat barca și am plecat în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
decoreze pe luptătorii împotriva comunismului sau, mai precis, împotriva lui Nicolae Ceaușescu, atunci trebuia să-l decoreze pe Paul Goma, nu pe crainicul unui post de propagandă americană. Pe disidenți, nu pe comentatorii lor... E ca și cum i-ai răsplăti pe reporterii sportivi și nu pe campionii sportivi. — Așa crezi matale? — Când Ceaușescu era pe placul americanilor, Goma nu avea voie să-l înjure, era cenzurat de aceiași jurnaliști care astăzi... — Goma spune că stafful de la Paris îl cenzura. Mă rog, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
său, își aplaudă orchestra. Instrumentiștii se ridică-n picioare și aplaudă și ei. Poate măiestria dirijorului. Poate înțelegerea și căldura sufletească a publicului, atât cât a mai avut răbdarea să mai rămână. În fond, non multa, sed multum... V.5. ... Reporterul (de fapt, o reporteră. O persoană bine, chiar foarte bine, în jur de ... ani, cu părul..., (ne)platinat / ne(oxigenat) / etc., cu ochi albaștri / verzi / căprui / etc., cu o privire inteligentă / iscoditoare / vicleană/ indiscretă / tâmpă/ etc., cu ... etc., / etc., ... Are
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Sau, poate, vor veni ceva mai târziu, peste câteva zile. Și, pe urmă, nici nu-i de mirare că a apărut articolul cu pricina. Tovarășul profesor Alexandrescu se înșeală dacă crede că ne poate induce-n eroare. Aproape sigur că reporterul respectiv este vreun prieten de-al dumnealui. Ori, chiar, o admiratoare. În sală a izbucnit o furtună de râsete. Faptul acesta o încurcă vădit pe tovarășa Epaminonda. Nu știe ce să mai spună, cum să reacționeze. Privește cu furie către
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]