6,994 matches
-
1966 a fost construit batardoul pe malul românesc, care va fi prima fază a luptei de stăvilire a fluviului la Porți. Apoi au fost extrase stăncile din albia fluviului unde avea să fie construită fundația obiectivului. Patru straturi au fost săpate în albia Dunării în "ipostază dinamitei" pentru a da fundației tăria necesară pentru a putea face față presiunii la care urma să fie supus obiectivul după ridicarea nivelului apei în lacul de acumulare din amonte de baraj. Această etapă s-
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
țara aspră a minunilor, apar niște viețuitoare, numite Întunegri (personaje fantastice), care trăiesc în lumea subterană Tokio-ului. Locuiesc din vremuri străvechi în adâncul întunecat al pământului, sunt niște creaturi rele și înfricoșătoare. Nu au ochi și rod mortăciunile. Au săpat o rețea de tuneluri în pământul de sub Tokio. Pe ici-pe colo și-au făcut cuiburi și trăiesc în grup. Oamenii obișnuiți nu știu nimic despre existența lor. Eroul principal, „eu“, a reușit să se infiltreze în lumea mitică. În timp ce mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
văd eu, nu prea cred că există posibilitatea ca ei să se întoarcă în organizție. Am impresia că în mintea lor a rămas încă, mai mult sau mai puțin, un Aum ideal: o viziune utopică, o amintire luminoasă care a săpat adânc în ființele lor. Dacă o lumină asemănătoare le va trece din nou prin fața ochilor (nu trebuie să fie neapărat de natură religioasă, poate să aibă și altă natură), lucrul acela dinlăuntrul lor cu siguranță va fi atras de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
-i fie curate și călcate, mâncarea să fie gata când vine acasă, copiii să-i fie spălați și hrăniți fară ajutorul lui. El este tatăl, cel care lasă sămânța să crească în gradina ei, și consideră că nu trebuie să sape sau să plivească, eventual doar să ude din când în când, dar vrea să se bucure din plin de rod. Iubirea poate muri dacă nu o menținem vie. Multe femei lasă garda jos după un timp de conviețuire, în favoarea confortului
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
armele lor, să le ucidă pe fetele care avuseseră îndrăzneala să apere ograda. Una câte una au pierit bietele de ele, ca niște flori rupte de-o mână otrăvită. Iar când hoardele-au plecat, părinții fetelor și sătenii le-au săpat mormintele în jurul fântânii și nu departe de casa și ograda pentru care s-au jertfit. La scurt timp de la această întâmplare, jur împrejurul fântânii au răsărit opt vlăstare mici și firave care, odată cu trecerea vremii, au devenit tot atâtea sălcii
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
această aducere aminte decafonică: cum s-o dezgrop din memorie? Mă învârteam de colo-colo smulgându-mi părul. Nimic nu e mai anevoios decât să scoți la suprafață o ritornelă simpluță din capul invadat de o orchestră sublimă. Aveam impresia că sap sub o vilă splendidă pentru a aduce la lumina zilei ruinele unui târgușor lipsit de importanță. Această arheologie absurdă sfârși prin a mă înnebuni. Începui să gem întruna „Ține-ți gura, Pergolese!”, din ce în ce mai frenetic. Biscuit mă contempla disprețuitor. Fugii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
la loc. O galerie pe care o lumina cu o lanternă ne înghiți de-a lungul ei. -Este ceva herculean. Cât timp i-a luat lui Olaf tunelul acesta? -Ani. -Olaf bănuia pesemne că viața îi era în pericol. Nu sapi o asemenea galerie fără un motiv întemeiat. La capătul tunelului, erau două uși. -Aceasta duce la bancă iar cealaltă în stradă. -Mi se pare rațional să începem cu banca. Am visat cu toții așa ceva: să pătrunzi în seiful unei bănci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
gura, ca să le spui: "Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: Cine vrea să asculte, să asculte, cine nu vrea, să n-asculte! Căci sunt o casă de îndărătnici!" $4 1. "Și tu, fiul omului, ia o cărămidă, pune-o înaintea ta, și sapă pe ea cetatea Ierusalimului. 2. Înfățișează-o împresurată, zidește întărituri în jurul ei, înconjoară-o cu un șanț de apărare, pune tabere de ostași împrejurul ei, și ridică berbeci de fier împotriva ei de jur împrejur. 3. Ia o tigaie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
vei mai vedea și alte urîciuni și mai mari!" 7. Atunci m-a dus la poarta curții; M-am uitat, și iată că era o gaură în perete! 8. Și mi-a zis: "Fiul omului, ia sapă în perete!" Am săpat în zid, și iată că era o ușă. 9. Și mi-a zis: "Intră, și vezi urîciunile cele rele, pe care le săvîrșesc ei aici!" 10. Am intrat și m-am uitat, și iată că erau tot felul de chipuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
porții dinlăuntru era lung de cincizeci de coți. 16. La odăile de pază și la stîlpii lor dinlăuntrul porții de jur împrejur erau niște ferestre îngrădite, ferestre erau și înlăuntru în tinzile porții de jur împrejur, iar pe stîlpi erau săpate ramuri de finici. 17. M-a dus în curtea de afară, unde se aflau odăi și un caldarîm de jur împrejur; pe caldarîmul acesta erau treizeci de odăi. 18. Caldarîmul era pe lîngă porți, și era de-a lungul porților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
este masa care este înaintea Domnului! 23. Templul și Locul preasfînt aveau două uși. 24. Fiecare ușă avea două canaturi care se întorceau amîndouă pe uși, două canaturi pentru o ușă și două pentru cealaltă. 25. Pe ușile Templului erau săpați heruvimi și finici, ca și pe ziduri. În fața pridvorului de afară erau niște grinzi de lemn îmbucate între ele. 26. Erau ferestre îngrădite, și deoparte și de cealaltă erau finici, și tot așa era și pe laturile pridvorului, pe odăile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
moarte, obsedat de rigoare și de sarcasm clarificator. Pesimismul fundamental îl angajează pe două căi diferite, dar secret complementare: aceea a unei aspre ironii, cu accente deseori nemiloase, și aceea a unei disperări, departe de orice emfază, încăpățânându-se să sape în dureroasa și măreața sa deșertăciune. În ceea ce privește intenționalitatea artistică, revelată printr-o lectură fidelă, care nu ține seama de obscurul simbolism criptic, putem spune că eroul e un visător solitar, izolat de restul umanității printr-o sensibilitate exacerbată de consumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
aveam la mine mai mult de doi gherani și un abassi. Omul izbucni în același râs uscat și înfricoșător: - Nu-i nimic, îmi dai după. Știu unde stai. Mai ai treabă cu mine? Să știi că nu mă jenez să sap o groapă, ha! Ha! Uite, am să sap o groapă pentru valiza ta chiar aici, pe malul pârâului, lângă nuferi, apoi am să plec. Bătrânul sări de pe capră cu o agilitate de care nu-l credeam capabil. Am apucat cufărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și un abassi. Omul izbucni în același râs uscat și înfricoșător: - Nu-i nimic, îmi dai după. Știu unde stai. Mai ai treabă cu mine? Să știi că nu mă jenez să sap o groapă, ha! Ha! Uite, am să sap o groapă pentru valiza ta chiar aici, pe malul pârâului, lângă nuferi, apoi am să plec. Bătrânul sări de pe capră cu o agilitate de care nu-l credeam capabil. Am apucat cufărul și ne-am îndreptat amândoi spre un trunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cu o agilitate de care nu-l credeam capabil. Am apucat cufărul și ne-am îndreptat amândoi spre un trunchi de copac ce se afla pe malul unui pârâu secat. Spuse: - E bine aici? Fără să aștepte răspunsul, începu să sape cu un hârleț și un târnăcop pe care le avea cu el. Am pus cufărul jos și am rămas în picioare, năuc. Bătrânul, aplecat, se puse pe treabă cu toată dexteritatea unui specialist. Săpând în pământ, găsi un obiect care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Fără să aștepte răspunsul, începu să sape cu un hârleț și un târnăcop pe care le avea cu el. Am pus cufărul jos și am rămas în picioare, năuc. Bătrânul, aplecat, se puse pe treabă cu toată dexteritatea unui specialist. Săpând în pământ, găsi un obiect care mi se păru un vas emailat. Îl înfășură cu o batistă murdară. Se ridică în sfârșit: - Asta-i groapa. La fix, pe măsura valizei, ha! M-am căutat prin buzunare să-i plătesc: n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pot să fac în cimitir la ora asta din noapte. Nu-ți fie frică, trăiesc cu morții; sunt gropar. Nu-i nimic rău în asta, ha! știu și cele mai mici cărări de pe aici. Ca să vezi, astăzi am fost să sap un mormânt și din pământ a ieșit acest vas. Știi, e un vas de Ragheh, din vechiul oraș Rey, ha! Și-apoi, nu-i nimic, ți-l dau ca amintire. M-am căutat prin buzunare și am scos doi gherani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
va sfâșia cu ghearele pe oricine care-ar vrea să-i răpească puiul din cuibul lui de stînci!... MAIO Mira! Ea... O, arhanghel frumos al cerului... tu ești aceea ce visezi asupra mărei... tu!... O, cine a știut! Și eu săpam pieirea ta... Tot bolnavă e, părinte ARB[ORE] Bolnavă... adică palidă ca peretele... visătoare... mai știu eu cîte-i lipsesc? Eu n-o pot înțelege... Eu, care n-am văzut decât ochii plini de groază și roșii a dușmanilor murinzi în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cel dulce îmi pare că-l aud. L-aud or nu? [M[AIO] Da, Doamne! L-auzi! Sfărmata liră Odată-ncă din visuri, din fum, din vin se-nspiră Și-ți cântă furtunoasă ca marea în turbare, Ca viscolul ce-o sapă cu brazdă lungă, mare, Și valurile-i rumpe și fundu-i răscolește De-n el cântare mândră gândiri adânci găsește. Ascultă! ȘT[EFAN] Cântă june cu inima nebună. Gândesc precum gândește pe mare-o blondă lună. (în timpul acesta doi din boieri
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
MIRA] Cum leu-nfige gheara-i în spumegândul taur, Cum moartea tronă palid pe-un cap încins cu aur, Astfel pe Ștefan Vodă, pe sufletu-ți mă-ntron. Privește-n mine-o spaimă, o umbră, un demon. De ai visat vrodată, săpat în piatra rece, Un cap strâmbat de ură, de-o ură ce nu trece Căci e săpată-n piatră... privește-mă pe mine, Căci voi să-ngălbinească chiar sufletul din tine! Privește-mă! Privește! Ochiu-mi îngrozitor Seamănă cu privirea îngerului-omor. Moartea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu aur, Astfel pe Ștefan Vodă, pe sufletu-ți mă-ntron. Privește-n mine-o spaimă, o umbră, un demon. De ai visat vrodată, săpat în piatra rece, Un cap strâmbat de ură, de-o ură ce nu trece Căci e săpată-n piatră... privește-mă pe mine, Căci voi să-ngălbinească chiar sufletul din tine! Privește-mă! Privește! Ochiu-mi îngrozitor Seamănă cu privirea îngerului-omor. Moartea strecurată trist în vine. Să-ți soarbă sângele de-l ai din Ștefan, pentru că numai acela, sângele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
rămas să facă era să găsească ascunzătoarea potrivită. A fost convocat consiliul zeilor pentru a se găși soluția. Zeii au sugerat: “De ce să nu îngropăm puterile omului în pământ?”Brahma a răspuns: “Nu, nu vom face asta pentru că omul va săpa adânc și le va găsi.” Atunci zeii au spus: “În acest caz, să le trimitem divinitatea pe cel mai adânc fund al oceanului.” Dar Brahma a răspuns din nou: “Mai devreme sau mai târziu omul va explora adâncurile oceanului și
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
dintr-o dată: “Iată ce vom face cu divinitatea omului! O vom ascunde adânc înăuntrul lui pentru ca este singurul loc unde nu va căuta.” De atunci încoace, conform legendei, omul a căutat în toata lumea, a explorat, a urcat și a săpat căutând ceva ce a fost în tot acest timp înăuntrul lui.” Iubite suflet luminos am pornit împreună în această adevărată călătorie a sufletului cum îmi place mie să o numesc, o călătorie a descoperii lui Cine sunt eu cu adevărat
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
pe coada unei lopeți și am înfipt iar și iar tăișul în pământul argilos, am înțeles că acest ajutor era pur și simplu o trudă care dura ore în șir, până făceai bătături în palmă și te dureau șalele. În loc să sap cu Karl, băiatul grădinarului sau să „târguiesc“ cu Felix, ceea ce însemna să alerg de trei, patru ori până la băcănie pentru un pfund de zahăr și încă o dată după sfertul de surogat de cafea, am preferat să-i „dau o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mâncând, în cele din urmă, o parte considerabilă din câmpie. Cu fiecare cărămidă, coasta de sub pădure dispărea - acea bucată de pajiște aridă, un dreptunghi golit de copaci; îți trebuia mult curaj ca să schiezi acolo. Dispăruse popicăria, unde băieții din vecini săpau să găsească plumb pe care să-l vândă la negustorul de vechituri din sat. Drumul ce ducea spre liziera de pădure unde Felix trebuia s-o însoțească pe mama lui în după-amiezile de miercuri ca să culeagă conuri de brad pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]