8,304 matches
-
Îi Înălță capul și Îi văzu obrajii scăldați În lacrimi. - Mi-e atît de teamă, Îngăimă ea. Ridică halatul de pe jos, o Înfășură pe Marie În el și o sărută tandru pe frunte. Era ora trei noaptea cînd țipătul Îl smulse de pe canapeaua unde În cele din urmă adormise. Lucas sări două cîte două treptele care duceau la mezanin și o văzu chircită, cu genunchii la gură, cu brațele adunate În jurul corpului, cu un aer rătăcit și lac de sudoare, bîiguind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de onomatopee de neînțeles și repezite. Gwen se ridică pe vîrful picioarelor și Își Înfipse privirea Într-a lui. - Nu e cea mai bună zi pentru ghicitori. Hai, vino, mergem acasă. Văzînd că n-are de gînd să renunțe, Îi smulse brusc pachetul de cîrpe și-l flutură În gol. - Mergem acasă, altfel Îți arunc păpușa! Amenințarea supremă. Pierric făcu stînga-mprejur, Învins. Ea Îi dădu Înapoi grămada de cîrpe pe care el o strînse cu putere la piept, lăsîndu-se tras cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
continua să zgîrie În ciuda bucățelelor de piatră care cădeau peste ea. PÎnă ce aduse la lumină un briceag mic și ruginit, cu mîner de sidef. - N-a ajuns singur aici. Cuprins de o speranță nebunească, Lucas prinse unul din fragmentele smulse din bolta friabilă și-l fărîmiță pînă ce se făcu praf sub degetul lui. - E ciment! exclamă el. Asta Înseamnă că se află ceva dincolo! Începu să scormonească alături de Marie și degajară Împreună intrarea Într-o galerie lată cam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ai de ales, Gwen, ori faci cum spun, ori Îi dau caseta asta Mariei. Scoase un dictafon din buzunar și apăsă tasta play. Ea se făcu lividă ascultînd Înregistrarea ultimului apel telefonic pe care-l dăduse Loïc de la hotel... Îi smulse dictafonul din mîini chiar În clipa În care Yvonne declara ca va ști ea cum să-l facă să tacă. El dădu din umeri. - Am o copie Într-un loc sigur. Vezi tu, ăsta e avantajul de a fi mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o mînă tremurătoare pe sicriu o jerbă de flori. Toți tresăriră cu putere cînd ferestrele se deschiseră brusc, Împinse parcă de o rafală violentă. VÎntul Începu să se Învîrtejească prin Încăpere ca o tornadă, stingînd lumînările, măturînd totul În trecere, smulgînd florile din coroane, ieșind apoi așa cum intrase, luînd petalele florilor cu el. În exterior, cerul era senin și limpede, frunzele copacilor nici nu se mișcau. Vijelia Încetase la fel de brusc cum se pornise. - VÎntul druizilor, mormăi Milic făcîndu-și pe furiș semnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și povestea asta cu telefonul? - M-a chemat În ajutor... Sau mai exact, pe tine te-a chemat În ajutor, dar cum mobilul tău era la mine, am preluat eu apelul. Dumnezeule, Doamne! Se năpusti spre mașina Méhari, aproape că smulse portiera și o făcu să se rostogolească pe Gwen, care era agățată de portieră cu cătușe. - Smintito! Voiai să scapi de Marie? N-ai avut baftă, o mică baterie de nimica toată ți-a stricat planurile, iar eu am căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Dacă aceasta avea să treacă la mărturisiri, n-avea să le facă În fața unui străin. De treizeci de minute erau acolo, iar tînăra polițistă Începea să se Îndoiască În mod cît se poate de serios că va izbuti să-i smulgă adevărul. - Mă obosești cu adevărul tău, Marie Kermeur, mă obosești de cînd te știu. Nu ești decît o fată răsfățată de părinți, de frați, de natură, mica regină din Lands’en care se Întoarce să facă dreptate cu steaua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
21 Soarele se ivi brusc fără ca cineva să fi putut spune dacă răsărea din cer sau din mare, atît de tare se confundau cerul și marea la ceasul acela privilegiat al zilei. Briza ușoară era Încărcată de mirosuri, de stropi smulși din valuri, de zări Îndepărtate, și doar țipătul pescărușilor, care treceau În zbor razant pe deasupra traulerului, tulbura tihna unei zile atît de pașnice. Eu, eu, eu, păreau ei să spună, la fel ca Marie cînd era fetiță și tropăia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
umezelii Înconjurătoare și a salpetrului. - Refuz să cred fie și doar o clipă că un Kersaint a avut vulgaritatea de a se Împerechea cu o creatură ca această... brutăreasă. Împotriva oricărei așteptări, expresia dezgustată pe care o afișă Armelle Îi smulse un scurt surîs nostalgic venerabilului bătrîn. - Dacă ai fi cunoscut-o cînd avea douăzeci de ani, nici măcar nu ți-ai mai pune această Întrebare. Întrezări pieptul palid și descărnat al nurorii lui prin deschizătura corsajului și făcu o strîmbătură. - Fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mă auzi? Nimic! urlă el. Mai degrabă te omor! Jandarmii schimbară priviri speriate și se năpustiră afară din mașină. Din fericire pentru Gwen, soțul ei fusese mai iute. Coborînd În goană din casă, urmat de Ronan și de Juliette, Își smulse soția din ghearele lui PM. Cu respirația tăiată, cu pielea gîtului dungată de dîre roșii, fiica naturală a lui Arthus și a Yvonnei refuză să facă reclamație. - Lui Pierre-Marie i s-a urcat pur și simplu sîngele la cap, explică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
scoase mai Înainte chiar ca Marie să-și fi terminat fraza fu la fel de insuportabil ca durerea ei. Chipul energic se nărui, dădu ochii peste cap, trupul i se răsuci, Își cuprinse pîntecele cu amîndouă mîinile de parcă i-ar fi fost smulse măruntaiele. Doi gardieni se iviră, alarmați. - O să ne Întoarcem mai tîrziu... Îngăimă Marie. Yvonne, dînd dovadă de o forță nebănuită, Îi dădu la o parte pe gardienii care voiau s-o ducă de acolo. - Nu! Stați! Au ucis-o, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
firimituri? De treizeci și cinci de ani le caut. Dacă ar mai fi rămas ceva, le-aș fi găsit. - După socotelile mele, mai există un pachet. Am În jur de cincizeci de milioane. - De euro? Privirea brusc holbată a lui PM Îi smulse un zîmbet scurt lui Ryan. - De franci. Nu e prea rău. Și apoi, moartea ar fi prea blîndă pentru un om ca el. O să-l facem și noi să sufere, așa cum ne-a făcut el să suferim. - Noi? Ryan scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o mișcare amenințătoare a bastonului cu măciulie de argint. Ochii mici și negri ai lui PM sclipiră de ură. - Hotărît lucru, niciodată n-ai știut să-mi vorbești altfel decît lătrîndu-ți ordinele. Apucă din zbor bastonul tatălui lui, i-l smulse, Îl frînse În două pe genunchi și expedie bucățile În apă. - N-ai să mai snopești de acum pe nimeni cu bastonul ăsta. Îți produceam desigur prea mare silă ca să mă atingi, așa e? Se uită cu un zîmbet satisfăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
altă parte, dragă Pierre-Marie, o să avem tot timpul... - Nu vorbeam de mine, ci de fiul dumitale mai mare, Erwan cel de neînlocuit, Îl persiflă PM. Arthus rămase atunci Înlemnit cînd văzu venind spre el scafandrul care-și scoase masca, Își smulse cagula și-l fixă cu privirea lui de un albastru palid. - De treizeci și cinci de ani aștept momentul ăsta. Bună ziua, tată. Ryan Îl privi pe Arthus drept În față. Dorințele lui de răzbunare, acutizate de treizeci și cinci de ani de pușcărie, Închipuiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
chei. Merseră În tăcere. Apoi Lucas murmură fără s-o privească: - M-am amestecat În ce nu mă privește? Ești supărată pe mine? - Nu. Pe mine sînt supărată. Singura imagine care Îi rămînea În urma acelei oribile scene din care o smulsese Lucas era aceea a lui Christian lungit pe jos, Încercînd să se ridice urlînd. - Dacă părăsești vasul ăsta s-a terminat, mă auzi? Între noi doi s-a terminat totul! Lucas o duse cu el, tremurînd, În stare de șoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu siguranță nici măcar n-o vedea. Își spuse că va fi nevoit să se lupte din greu, chiar să amenințe, ca să scoată de la ea cîteva frînturi de spovedanie. Rămase uluit cînd ea Începu să vorbească. - Eu sînt cea care a smuls copilul din brațele micului Pierric. Am izbutit să scot copilul din scutece și să i-l iau. - De ce nu ai vorbit niciodată despre asta? - Crezi că aveam cu ce să mă mîndresc? Fiii mei erau răspunzători de moartea acelor oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sipet care dădea la iveală vizitatorilor o comoară de doi bani, printre obiecte aflîndu-se niște lingouri grosolan vopsite În galben. Ryan zgîrie cu vîrful unghiei unul dintre lingouri, lăsînd să se ivească de sub vopsea strălucirea caldă a aurului. PM se smulse atunci de lîngă Lucas și se aruncă asupra lingourilor, zgîriindu-le la rîndul lui frenetic. Fersen le făcu semn celor doi jandarmi care veniseră pe urmele lor să-l Încadreze. Ryan, așezat liniștit pe o banchetă destinată vizitatorilor, o luă Înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
suficientă Însă pentru corpul unui canar). Cu toate astea, visă pubele uriașe, pline cu filtre de cafea, cu ravioli În sos și cu organe sexuale tăiate. Viermi uriași, la fel de mari cât pasărea și Înarmați cu ciocuri, Îi atacau cadavrul. Îi smulgeau piciorușele, Îi sfâșiau intestinele, Îi spărgeau globii oculari. Se trezi În noapte tremurând; era abia unu și jumătate. Înghiți trei comprimate de Xanax. Astfel se termină prima lui zi de libertate. 2 La 14 decembrie 1900, Într-o comunicare făcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o voce slabă. Pelé se apropie și el. E scund, vânjos, foarte puternic. Îl pălmuiește violent pe Bruno care Începe să plângă. Apoi Îl trântesc la pământ, Îl prind de picioare și Îl târăsc pe jos. Ajunși lângă closete, Îi smulg pantalonul de pijama. Sexul lui Bruno e mic, e Încă sexul unui copil, golaș. Cei doi Îl țin de păr, Îl forțează să deschidă gura. Pelé Îi plimbă pe față o mătură de closet. Bruno simte gustul de excremente. Urlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
felul de indivizi dubioși. Mulți se miră, dar Noyon e un oraș violent. Sunt o mulțime de negri și de arabi, Frontul Național a făcut 40% la ultimele alegeri. Locuiesc Într-o casă de la periferie, cutia de scrisori mi-au smuls-o, În pivniță nu pot lăsa nimic. De multe ori mi se face frică, se aud Împușcături. Când vin de la liceu, mă baricadez În casă, nu ies niciodată seara. Din când În când fac puțin Minitel roz*, și asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
suferințelor. Pentru Întâia dată, recurse la prostituție. În 1974-1975, În societatea occidentală s-a produs o răsturnare imperceptibilă și definitivă, Își zise Bruno. Încă era lungit pe taluzul ierbos al canalului; bluzonul de pânză, făcut sul, Îi servea drept pernă. Smulse un pumn de iarbă, Îi simți rugozitatea umedă. Chiar În anii când el Încerca fără succes să intre În viață, societățile occidentale basculau spre ceva sumbru. Încă din vara lui 1976, era clar că totul avea să se termine prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
etichetate cu grijă; În unele, David apărea cu fața descoperită. Caseta proiectată În fața juriului prezenta supliciul unei bătrâne, Mary Mac Nallahan, și al nepoatei sale, un bebeluș. Cu niște clești tăioși, Di Meola tranșa bebelușul În fața bătrânei, apoi, după ce-i smulgea acesteia un ochi cu degetele, se masturba În orbita sângerândă; În același timp, cu telecomanda, acționa un zoom ca să-i apropie chipul. Bătrâna stătea ghemuită, prinsă de zid cu cătușe de metal, Într-o Încăpere ce părea un garaj. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ritual avea mai ales scopul de a-i ajuta pe Începători să-și depășească inhibițiile morale. În 1983, fu admis la prima crimă rituală, victima fiind un bebeluș portorican. În timp ce David Îl castra cu un cuțit-fierăstrău, John di Giorno Îi smulgea, apoi Îi mesteca globii oculari. Pe atunci, David aproape renunțase să fie un rock star, chiar dacă uneori, văzându-l pe Mick Jagger la MTV, simțea o teribilă strângere de inimă. Proiectul „Tribute to Charles Manson” oricum căzuse, și chiar dacă declara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
strămoșii lor comuni puteau fi găsiți printre acționiștii vienezi din anii 50. Sub masca performanțelor artistice, acționiștii vienezi precum Nitsch, Muehl sau Schwarzkogler s-au dedat la masacrarea În public a unor animale; În fața unui public de cretini, ei au smuls, au sfâșiat organe și viscere, și-au vârât mâinile În carne și sânge, Împingând suferința animalelor la limite extreme - În timp ce un acolit fotografia sau filma carnagiul spre a expune documentele obținute Într-o galerie de artă. Această voință dionisiacă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
era amicală și politicoasă; dar anumite priviri nu puteau să Înșele și, puțin câte puțin, Își dădea seama că nici pe plan sexual nu e tocmai la Înălțime. Avea totuși momente de plăcere năprasnice, fulgurante, la limita leșinului, care-i smulgeau adevărate urlete; dar asta nu avea nici un raport cu virilitatea, ci mai curând cu finețea, cu sensibilitatea organelor. Pe de altă parte, Bruno era neîntrecut la mângâieri, Christiane i-o spunea, iar el știa că e adevărat, rar i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]