6,281 matches
-
meu doreau sa le vadă. Ne apropiem, iată, de muntele venerat. Drumul întortocheat iată că duce spre acea lume de legende. În depărtare, Ceahlăul se ridică peste împrejurimi, fiind parcă un uriaș al acelor locuri, un bătrân împărat ce privește solemn spre supușii săi. La poalele lui, casele parcă se întrec în a-i aduce venerații. Turla unei biserici, cel mai înalt loc din sat, nu e decât o pitică pe lângă faimosul munte, care își înalță piscurile printre norii albicioși din
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a Călimanilor. Aburii Bistriței fac popas în pisc, învăluind Toaca și Panaghia; tot așa sufletul întregului popor din văi învăluie în taină tot ce-i legat de această cetate de stâncă, Ceahlăul se vede albastru, înălțat în cer, distant și solemn și venerat. Asupra muntelui celui mare se adună odată cu seara nouri de taină, ca dovadă că nimic din cele trecute nu s-au schimbat în acest colț de lume. În pâcla lui vânătă se strecoară fantomele bourilor domnești pe lângă turma
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
faleza întunecată a teritoriului fantasmei și care luau parte, prin cărări de păcură la plămădirea acestui izvor al vieții, fantasme ce întretăiau negura serii și care dispăreau în noaptea înspumată până la nemărginire în apa umbrită de întunecimi ce se înfățișa solemnă, dominând pe tot acest întreg pământ, într-o stăpânire necunoscută. În liniștea adâncă a serii, se auzea doar plescăitul delicat al pescărușilor ce dădeau viață și lumină acestei atmosfere amețitoare, sărutând valul mov al mării. În noaptea neagră și rea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
al apelor. În fiecare zi făceam plimbări cu barca în singurătățile Deltei. Într-o seară ne-am oprit lângă un mal umbrit de sălcii bătrâne și pletoase. Soarele scăpăta spre asfințit, dând apei străluciri purpurii de vis. Rândunelele săgetau balta solemnă ridicând cu ele zeci de stropi aurii și mișcând apa în unde fine, abia simțite, ca niște păreri. Pe apa liniștită, care oglindea în limpezimile ei profunde un cer senin, o rață sălbatică își învăța boboceii să înoate. Pluteau ușor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
legende, și a cărui apă - scrie Sofocle - avea în credințele cele vechi dorul de a-i face pe războinici destoinici, de a le insufla curajul și bărbăția în luptă. Soarele se duce încet la culcare. Noaptea se lasă tăcută, vastă, solemnă. Luceferi nenumărați, răsar în fundul apei și tremură pe valuri. Sub tainica mângâiere a lunii, Dunărea intră victorioasă între pădurile de sălcii ale Deltei și se duce tăcută la culcare, acolo, în marea cea adâncă și mare. Mihaela Pascu, clasa a
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mai stai? Aide, potrivește cel puțin locul și trage mai sus funia!... Ce oameni! Ridică mâinile, revoltat, și-i întoarse spatele. Se potoli însă brusc, zărind pe cărarea dinspre sat un grup de ofițeri care se apropiau cu o gravitate solemnă. În frunte venea însuși comandantul diviziei, mic, gras, cu picioarele scurte și foarte roșu la obraz, bătîndu-și nervos carâmbul cizmei cu o cravașă, în vreme ce pretorul militar, un căpitan burtos, cu mustăți sure, îi explica ceva gesticulând larg cu mâna dreaptă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
binevenire, îl trecu enervat în seama doamnei Bologa, care se împurpurase de rușine și de emoție. În brațele ei Apostol se mulcomi, privind însă mereu înfricoșat spre domnul cu barba castanie. De altfel, în aceeași seară Bologa avu o convorbire solemnă cu nevastă-sa în privința educației copilului. Îi dezvoltă în fraze pompoase niște principii, pomeni numele câtorva educatori celebri, sfătuind-o chiar să citească pe îndelete operele lor, pe care le citise și dânsul în închisoare tocmai în vederea lui Apostol, și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
împresurau ca niște amenințări din ce în ce mai negre... Nădejdea în generalul de divizie îi risipea spaima. Și aceasta era o dovadă împotriva lui Klapka. Se hotărî să se prezinte la raport, să-i explice situația, să-l roage și să-i făgăduiască solemn că își va face datoria oriunde, afară de acolo... Vru să plece îndată, să sfârșească mai repede și să se liniștească. Puse mâna pe aparatul telefonic să anunțe că dorește să se înfățișeze comandantului diviziei. În ultimul moment își luă seama
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
el le culegea fără alegere, aproape grăbit, ca și când ar fi vrut să se răzbune pentru timpul pierdut. Totuși, într-o cămăruță deosebită a inimii, păstra dragostea Martei, întreagă, curată, ferind-o cu îngrijire de orice atingere, mulcomindu-i mustrările cu făgăduinți solemne de viitor. Ochii țărăncuței unguroaice însă pătrundeau tocmai în cămăruța cea ascunsă, fără ca el să se poată împotrivi, simțindu-se iarăși timid și zăpăcit, întîia oară în război. Când își dădu seama de aceasta, se înfurie și se hotărî să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
e și fata cultă, a învățat patru ani la Blaj... Apostol îl întrerupse brusc, înfigîndu-și privirea în ochii lui: ― O iubești mult... ca și pe Dumnezeu? Boteanu rămase o clipă uimit, cu lingurița rezemată în fundul ceștii. Apoi răspunse hotărât, aproape solemn: ― Da... mult, ca și pe Dumnezeu!... Iubirea e una și nedespărțită, întocmai ca credința! Inima mea cuprinde în aceeași iubire pe Dumnezeu, și pe tovarășa vieții mele, și pe mama copiilor mei!... Prin iubirea adevărată sufletele unite se apropie de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fund spre a face loc mai larg înaintea unei singure mese lungi, învelită cu postav verde și împărțită în două, la mijloc, de o cruce albă de metal!... Apostol examină pe toți ofițerii care ședeau la masa lungă, țepeni, drepți, solemni și aproape speriați. Se bucură văzând că președintele juriului e colonelul de odinioară, cu fața colțuroasă, din tren, pe care-l întîlnise în compartimentul generalului și care îi luase apărarea... Acuma părea mai palid, și în privire avea ceva... Pe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
sfârșit, urma Nicolae, cel mai tânăr dintre toți, îmbrăcat cam anapoda, blugi decolorați și rupți, roși, si adidași foarte uzați. Cosașii îmbucau într-o tăcere desăvârșită. Scenă părea desprinsa din pânză pictorului Camil Ressu, „Cosași odihnindu-se”. Curând își făcură solemn cruce, mulțumind lui Dumnezeu pentru bucățele oferite și se grupară în două echipe, una de-o parte a fâneții, cealaltă de partea opusă, pentru a putea clădi căpițele înaintând din ambele direcții. Lui moș Gheorghe, cositul i se pare cel
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
de capul meu. S-a făcut că înțelege și a insistat să-i promit că voi fi a lui după examenul de la Facultate, în caz de reușită, desi nu se îndoia câtuși de puțin de reușită mea. I-am promis "solemn,"că doar nu mă durea gură, n-avea rost să mi-l fac dușman acum la terminarea liceului când urma examenul de Bacalaureat care avea și o proba orală. L-am rugat să se îmbrace, spunându-i că-mi displace
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
tu de ea! Mai taie ei, mai accepți tu, e loc de negociere, numai să te vezi tu acolo! Iar eu, cum ți-am spus, mă ofer material didactic, je fais le don de ma personne à la Republique! Ridică solemn sticla de Havana Club de la capul patului, e pe golite, și lasă să pice în paharul ei ultimele picături, privind-o semnificativ, adică să se scurgă toți ochii după tine. * S-a întins în pat la loc, cu mâinile sub
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
la București. Coloana a oprit, iar curajosul ieșean, coborât de pe bloc, a fost ascultat de către „tovarășa”, din câte rețin, căreia i-a înmânat o nouă scrisoare. Într-un alt oraș, în momentul în care Ceaușescu trecea prin fața fanfarei care cânta solemn obișnuitul marș de întâmpinare, un instrumentist, continuând să cânte, s-a desprins în pas de paradă din formație, s-a oprit în fața înaltului oaspete, l-a salutat militărește, i-a înmânat o scrisoare, după care a făcut stângamprejur și, cu
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
luată de caz, a exclamat: „Văleu, ’ăi Jiji, am încurcat-o, bădie!”. O zi întreagă se „luptaseră” cei doi anchetatori - colegul meu din direcție și cel de la Iași - cu J.I. și abia seara târziu, când aceștia și-au dat solemn „cuvântul de colonel” că nu va fi trimisă în judecată, anchetata a recunoscut că este autoarea scrisorilor!! Din partea celor doi anchetatori nu a fost vorba, se înțelege, de nici un fel de promisiune lipsită de acoperire întrucât, chiar de la București, colegul
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
vorba. Cum nu duceam lipsă de imaginație, mi-am Închipuit niște halci de carne, jupuite și tăiate frumos, agățate În frigiderul măcelăriei. Lumina nu ardea, dar În fața lor se afla un sfeșnic mare și ele erau pătrunse de o tensiune solemnă... Mulțumită fetelor, mașina mea n-a mai fost băgată În seamă. CÎnd, În cele din urmă, am ajuns la dig, am aprins luminile. Am Înțepenit brusc; umerii și genunchii Începură să-mi tremure și mi se părea mai Întuneric decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
seama dintr-o privire că e printre conducătorii asociației. Stătea cu ochii Închiși În fața unul reșou electric și aveai impresia că moțăie. În stînga lui alte patru-cinci persoane importante - tot În negru - În genunchi, cu spatele drept, Într-o poziție solemnă. Unul dintre ei, cu o privire mai ageră, ne-a recunoscut imediat și a coborît treptele laterale În Întîmpinarea noastră. Avea mîini și picioare lungi și subțiri și o crestătură În bărbia ascuțită. Era bine legat, dar gîtul Îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
aproape în șoaptă: - Îți înțeleg durerea și ți-o împărtășesc. Este greu pentru tine și va fi la fel de greu pentru părinți. Doresc să știi că, cel puțin pentru moment, este în afara pericolului. Sunt sigur că își va reveni... Îți promit solemn că îl voi ajuta cu tot ce pot... - Doctore...! Mulțumesc, dar... Iartă-mă! reuși fata să spună greu, printre suspine. Nu observ urme de lovitură... Cum l-a lovit mașina? Spuneți, vă rog, ce s-a văzut la tomograf! - Domnișoară
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
speciali se desfășoară în străinătate, în mijlocul celor mai interesante evenimente ale momentului. Deplasările îți oferă atât numeroase satisfacții, cât și o serie lungă de probleme și greutăți, unele previzibile, altele la fel de neașteptate cum ar fi apariția unui clovn în ședința solemnă a Came relor reunite. Indiferent de competența ta, de numărul transmisiunilor în direct din țară, nu știi niciodată la ce să te aștepți după ce ai trecut vama și ești printre străini. Unele dificultăți sunt evidente și le poți anticipa. Te
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
mai pot să beau din cauza zborului meu de mâine. Și eu am un zbor, încearcă Adam să justifice. —E puțin diferit, spun eu. Eu o să lucrez în timpul zborului, pe când tu vei fi la clasa întâi, dormind dus. —Înțeleg, dă Adam solemn din cap. O să trimit vinul înapoi. Îmi mușc meditativ buza. Nu vreau nici să facă asta. De fapt, nu vreau ca noaptea să se termine. De n-aș fi nevoită să plec mâine la Boston! De n-ar fi Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
blândă, dar nu cred că ar trebui să cumpere broșa asta, pentru că e odioasă. O scoate din cutie și-și aprinde veioza de citit, ca să vadă broșa mai bine. E frumoasă, spune ea. Nu-i așa? Da, este, zic eu solemn. Am una la fel acasă. Păi chiar am o broșă acasă, așa că nu e pe de-a-ntregul o minciună. Bineînțeles că e mult mai drăguță decât asta. Mi-a dat-o bunica mea și o păstrez din motive sentimentale. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
militar al Regiunii a II-a militare. După ce până și asistența a fost identificată cu Buletinul-legitimație și trecuți om cu om într-un registru ca prezenți la ședința publică, publicul a fost lăsat să pătrundă în sală. Instanța, în mod solemn, rece în ceea ce se întâmpla, a făcut apelul martorilor, i-a privit încruntat pe fiecare și a intrat în... deliberare. Imediat apoi a cerut evacuarea sălii. Motivul? Secretul Statului! S-a aflat mai târziu că întreg procesul a fost o
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
pe la noi ?" întreabă cu o voce alintat-amuzată tânăra vecină de pat și trimite o bezea spre ecran. Dora privește în fine și ea : chipuri prea frumoase ca să fie adevărate, zâmbete rigide, atitudini nefirești... În fine, cu niște acorduri ridicol de solemne care depășesc suportabilitatea decibelică, serialul se termină. Tânăra reduce sonorul, dar pe ecran continuă să defileze personaje care gesticulează și își mișcă grotesc buzele. Dora nu vrea să le mai vadă. Închide ochii. Ar vrea să ațipească, să se pregătească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
expresia cea mai potrivită, să elimine repetițiile supărătoare, să echilibreze frazele și, în sfârșit, cu ajutorul unei ciocolate, s-o determine pe Viorica, de la registratură să-i culeagă textul. Venise, așa cum convenise cu funcționara, pe la prânz, îi dictase cu voce egală, solemnă, ce naiba măcar atâta prestanță poseda încât să se poată impune în fața unei amărâte de secretară-trei. Îi urmărise atentă mimica, era impenetrabilă, clipea egal, degetele-i fugeau pe claviatură, măi să fie, chiar nici o reacție, exact atunci când trebuia, se oprea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]