5,544 matches
-
lui Paulescu peste 120 de secte. Fiecare sectă protestantă, la care se adaugă cele neoprotestante, are pretenția că este în posesia adevărului absolut, pierzând din vedere faptul că această dezbinare lovește de fapt în Biserica lui Hristos, confirmând din nefericire spusele mântuitorului (vezi mai sus). Așa, de exemplu, școala raționalistă a lui Ferdinand Christian Bour (152-1860) creatorul școlii din Tubingen, ajunge să nege originea divină a creștinismului, considerând că de fapt acesta nu ar fi decât o dezvoltare naturală a iudaismului
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
că Evangheliile nu sunt decât niște înșelătorii. În acest context pe bună dreptate se întreabă Paulescu: „dacă înainte de reformă Biserica era una, iar după reformă s-a sfărmat în sute de bisericuțe, de ce parte stă Biserica lui Hristos? Rezumând cele spuse până acum, Paulescu este foarte categoric. Cauza reală a ereziei protestante a fost exaltarea instinctelor naționale ale popoarelor apusene, opinie pe care o susține prin: - Începe odată cu lovitura pe care Martin Luther o aplică la temelia Bisericii lui Hristos, adică
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
macedoromâni a fost declarat eretic de patriarhul Constantinopolului „Aflu că se răspândește cartea unui blestemat, rătăcit al Bisericii anume Boiagi. Scopul acestuia e să combată limba grecească din folosul credincioasei noastre turme. Comunicați afurisirea noastră celor ce ar da crezământ spuselor acestui eretic în contra limbii în care a vorbit și vorbește Dumnezeirea”. Moravurile fanariote aveau să cuprindă treptat instituțiile statului, educația, familia, unde trufia, hoția și imoralitatea se întindeau ca o plagă ce era pe punctul de a sufoca elementul autohton
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
ultimul bal... La sfârșitul lui octombrie 1989, premiera unui nou film românesc, Noiembrie, ultimul bal, a provocat multe șoapte și surâsuri cu subînțeles. Îmi amintesc cum explicam unor prieteni ce însemna, în imaginarul antic, cledonomanția: acea practică divinatorie care descifra spusele câte unui personaj care nu pricepea el însuși sensul propriilor enunțuri de pildă, Oedip, care promite solemn că-l va pedepsi pe ucigașul lui Laios cu propria mână -, dar care se vădesc de rău augur pentru cine știe să le
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
înțelese numai în contextul social în care acestea se produc. De aceea, putem afirma că oameni care dobândesc cunoștințe științifice despre societate și procesele sociale, vor fi mai bine "echipați" pentru ca să înțeleagă propriile lor vieți. În acest sens, sunt exemplare spusele unui sociolog american care s-a referit la sociologie ca la o "perspectivă emancipată" care poate elibera oamenii de orbirea produsă de forțele sociale care acționează asupra lor și pe care aceștia nu le înțeleg. Prin toate acestea, sociologia diferă
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
și aspirații ce caracterizează grupurile umane organizate se instituționalizează, devenind principalele dimensiuni ale culturii (politice, economice, educaționale etc.). Un asemenea proces este propriu oricărei instituții semnificative. Avem aici o relație dialectică între societatea instuționalizată și cultura trăită ce corespunde după spusele sociologului francez Paul Henry Chombart de Lauwe (1987, p. 116 117) relației obiect-subiect. Societatea instituționalizată (obiect) nu există decât prin comportamentul său, societatea trăită (subiect) adică în comportamentele, practicile, procesele psihosociale și acțiunea la nivelul indivizilor și al grupurilor. Fie
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
pus-o de mulți ani este dacă există cultură și structură socială universale. Răspunsul la această problemă trebuie să ia în calcul pattern-ul cultural și aranjamentul structural care singure pot fi universale. Deci, când vorbim de universalitatea culturii, atunci spusele noastre au sens numai dacă ne referim la pattern-urile mari pe care le găsim în orice societate. SARCINI SOCIALE UNIVERSALE. Există anumite probleme care trebuiesc rezolvate de orice societate. Am discutat deja despre cele mai critice: diviziunea muncii și
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
că nu există consens asupra a ceea ce este considerat de către oamenii care trăiesc în societăți diferite că reprezintă un comportament deviant. De fapt, de multe ori nu există un acord în acest sens nici măcar între indivizii aceleiași societăți. Din cele spuse izvorăsc cel puțin două întrebări: Ce anume face ca aceste comportamente să fie caracterizate deviante? Cum se explică faptul că ce este deviant într-un timp și loc nu este deviant în altul? Ca să putem răspunde la prima întrebare ce
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
un simț ridicat al responsabilității față de locul și rolul său în societate. 10.1.2. Funcțiile latente ale educației Socializarea copiilor și tinerilor. Școala, care este un agent important al socializării, contribuie la construirea consensului și solidarității sociale ori, după spusele lui Durkheim, "a sensului interesului comun". Potrivit funcționaliștilor, consensul și solidaritatea formează bazele cooperării, care este esențială pentru ca sistemul social să prospere. De asemenea, cultura poate fi menținută și dezvoltată numai dacă fiecare generație o transmite la următoarea. Pentru a
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
naționalist. G.R. Melidon (1874), în calitate de revizor școlar, predica viitorilor învățători să se raporteze la școală ca la "o a doua biserică" (p. 103). O analogie reluată, un deceniu mai târziu, de ministrul învățământului din 1885, Dimitrie A. Sturdza, întărită de spusele colegului său liberal, Mihail Kogălniceanu, care stăruia pe lângă învățători încercând să îi convingă de "misiunea apostolică" pe care o au de îndeplinit în propovăduirea evangheliei naționale (Costescu, 1937, p. 97, cf. Drace-Drancis, 2006, p. 156). Mișcarea secularizantă ale cărei efecte
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și mai apoi oficializată ca religie de stat în 380 prin Edictul de la Tesalonic sub Teodosiu cel Mare, românii erau deja creștinizați. Micu afirmă că pe teritoriul Daciei era instituită chiar și o infrastructură eclezială, cel puțin așa reiese din spusele sale potrivit cărora "pe vremea împăratului Constantin, la anul 316 în Dachiia era creștini și era episcopi", în condițiile în care "românii în Dachiia, și dincoace și dincolo de Dunăre, în veacul al doilea și al treilea și al patrulea au
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
lucrurilor, de a se împlini pe plan 124 Giovanni Boccaccio, op. cit., p. 6. 125 Janet Levarie Smarr, Boccaccio and Fiammetta: The Narrator as Lover, Urbana, University of Illinois Press, 1986, p. 165. 52 creator. Pentru a da mai multă credibilitate spuselor sale, Boccaccio citează nume ce reprezintă autorități ale vremii (Guido Cavalcanti, Dante Alighieri), care au acordat o importanță majoră imaginii feminității în operele lor (Vita Nuova, Divina Comedie). Femeia rămâne izvor de inspirație, forța centripetă spre care se canalizează toate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cei din jur drept un ignorant, pentru că dă crezare unei femei, dar soția îi arată că autoritatea nu vine din percepția colectivă asupra unui lucru, ci ea este darul celor puțini și înțelepți. Melibeus consideră apoi de cuviință să ignore spusele femeii, bazându-se pe instituita concepție misogină a epocii, potrivit căreia femeia nu reprezintă decât răul și niciodată nu va exista una cu adevărat bună, după cum proclamase și regele Solomon. Dar Prudenția nu se bazează pe declarații abstracte, ci vine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
să-l înspăimânte pe credulul teslar, lipsit de discernământ, care acceptă sfârșitul iminent, oferindu-le astfel celor doi îndrăgostiți posibilitatea de a fi împreună. Localnicii, văzând obsesia aberantă a soțului pregătit pentru marea catastrofă, îl declară alienat și dau crezare spuselor femeii. Alison este astfel absolvită de acuzațiile publice de adulter, ba, mai mult, devine o victimă în ochii celor din jur, care-i compătimesc soarta de a trăi cu un nerod. Deși oarecum crudă și insensibilă, față de insistențele lui Avesalon
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în fața unui tată autoritar, care ținea cont doar de normele sociale ale timpului, nutrește sentimente puternice pentru bărbatul ales, pledează pentru împlinirea prin iubire, arătând că instinctul uman nu trebuia negat: „poftesc și eu trupește” 917 , dragostea convertindu-se, după spusele femeii, într-un „prea firesc păcat”918. Sinuciderea ei are un aspect dramatic, există în toate gesturile femeii o poezie a despărțirii, un legământ puternic între cei doi îndrăgostiți: în cupa în care se găsea inima iubitului ucis de tiranul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Thompson, Chaucer, Boccaccio and the Debate of Love..., p. 104. 940 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, p. 176. 941 Ibidem, p. 180. 942 Ibidem, p. 180. 253 pân’ la ziuă petrecură.”943), iar scopul nu este justificat, chiar dacă soțul, după spusele nevestei, își neglija datoriile conjugale. Acesta află despre returnarea datoriei de la vărul călugăr, îi reproșează femeii tăcerea, dar personajul feminin nu se pierde cu firea și justifică credibil banii primiți, pe care pretinde a-i fi crezut drept un cadou
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
către adevărul cât mai adânc - asta implică drum prin „grupurile apei”, din grup în grup - aranjate strict cronologic în cazul unui drum-săgeată, sau doar identificate ca atare în cazul unei „latente” zăbăvi. Asta pierzi pe drum: „însumarea de harfe răsfirate”, spusa, cântul, vocea fiecărui grup prin care treci. Această însumare de melodii amestecate, de susur rezultat din ele - este ceea ce ridică „poetul” - cum zice Ion Barbu, „poietul” cum înțelegem noi demersul în zonă științifică, adică cel care face, de la poieo grecesc
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ne-ar fi fost mai puțin pe plac.” (Joseph Addison) Spunem adeseori așa despre unii oameni care au calități reale, Însă care știu să se folosească prea des de laude ipocrite pentru a cîștiga bunăvoința celor din jur. * „Îți dezaprob spusele, dar voi apăra pînă la moarte dreptul de a le rosti.” (Voltaire) Cum s-ar mai putea dezvolta spiritul omenesc Într-o atmosferă de despotism sau de teroare? * „Din plăcere răsare nefericirea.” (Menander) Desigur, nu din orice plăcere: „Fugi de
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
teamă și de neliniștea că ar putea fi pierdută). * „Măsura adevăratului caracter al unui om este ceea ce el ar face dacă ar ști că nu va fi niciodată descoperit.” (Thomas B. Macaulay) Această reflecțiune Întărește, o dată În plus, adevărul din spusele lui Dwight L. Moody: „Caracterul este ceea ce ești În taină”. * „Au pierit bunele moravuri, dreptatea, cuviința, evlavia, credința!” (L.A. Seneca) Să ne Întrebăm și noi: Ce a pus În locul acestora contemporaneitatea? - o nouă etică: teama obsesivă de războiul nuclear, de
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
cuvintele elegante nu sînt totdeauna sincere”. * „Cuvîntul adevărului e pîinea spiritului.” (M. Eminescu) Pentru că „adevărul” este singurul care ne poate asigura demnitatea ființei proprii: „Nu există decît o singură putere: conștiința În slujba dreptății” (V. Hugo). * „SÎnt adevăruri care trebuie spuse și adevăruri care nu se spun.” (A. Rivarol) Pentru că nu oricine Își poate asuma duritatea „adevărului” - de ex. Începînd să trăiești un „sentiment de vinovăție” pentru o josnicie comisă, poți ajunge În timp la descoperirea profundelor consecințe ale faptei tale
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
prețul lui.” (Walpole) Adică unul potrivit onoarei lui. Pentru unii oameni „onoarea” este Însăși rațiunea lor de a fi: „Singura cetate ce nu se poate lua cu sila e sufletul omului” (N. Iorga). * „Bunul-simț se compune din adevăruri care trebuie spuse și adevăruri ce nu se spun.” (A. Rivarol) Voltaire exemplifică: „Multe greșeli se nasc dintr-un adevăr de care se abuzează”. La rîndul său Aristotel precizează: „Omul să-și Îngăduie a spune numai ceea ce Îi place lui Însuși să asculte
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
face aceste servicii, nici afecțiunea cu care le face, nici meritul și cinstea pe care o depune în toate acțiunile. El și cu mine, am protejat anumite lucruri, pe care le voi putea dezvălui cu ușurință pe larg, care, conform spuselor domnului Poussin, vă vor conferi avantaje (dacă nu le veți disprețui) de pe urma cărora regii ar avea de suferit, și care, probabil nimeni în lume nu va putea să le afle în secolele care urmează; și, în plus, aceasta se poate
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
să fie în toate demnă, dreaptă, cinstită, înțelegătoare, plină de pasiune pentru tot ceea ce face. Mama este o persoană caldă, iubitoare, credincioasă, o ființă sensibilă, generoasă și plină de răspundere în fața lui Dumnezeu și a societății. Cât sunt de adevărate spusele unui înțelept: „Dați-mi o generație de mame bune și voi transforma lumea.” O generație de mame bune ar fi o generație care să-i învețe pe copiii lor să fie buni creștini, să fie drepți, respectuoși, să învețe să
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
părinții trebuie să dea dovadă de înțelepciune și dragoste și să nu uite cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur: „Nimic nu contribuie atât de mult spre propășire în virtute ca deasa convorbire cu Dumnezeu.” - FAPTELE BUNE, care vin să confirme spusele Sf. Apostol Pavel, că a lui Dumnezeu „făptură suntem, zidiți întru Iisus Hristos spre fapte bune, pe care Dumnezeu mai înainte le-a gătit să umblăm întru ele.”. Lucrarea faptelor bune, a tot ce este frumos și înălțător ține de
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
suflare care nu este trupească, ci duhovnicească, și care nu încetează să dea viață tuturor oamenilor. Suntem înrudiți cu Dumnezeu prin asemănare. Sf. Ap. Pavel n-a pregetat să apeleze la ea pentru a-i lămuri pe atenieni, reamintindu-le spusele unuia dintre cărturarii lor, că suntem „neamul lui Dumnezeu”. Oricine poate ajunge la această convingere sau, mai bine zis, și-o poate restaura în sine, ca să poată spune în inima sa: „Neam al lui Dumnezeu socotindu-mă, pot și sunt
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]