5,716 matches
-
pusă în legătură cu partea mediană a romanului mai sus citat, unicul loc, se pare, în care autorul Breban a atins ceea ce numim „tragicul”. De fapt și această ultimă afirmație îmi aparține tot mie, tragicul este o categorie estetică, la fel ca sublimul, de care esteticienii de azi, români sau francezi, se ocupă prea puțin. În această frază sunt câteva noțiuni ce trebuie reconsiderate în spiritul filozofiei nietzscheniene pentru ca fraza sus-menționată să câștige cât de cât în claritate; caracter, acest cuvânt, aici, nu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
elementele care o făceau aproape „invincibilă”, să se transforme în „altceva”, în ceea ce numim om, omul depozitar al Gândului și al febrei de a se gândi, al acelui unruhe Prinzip hegelian, principiul neliniștii ce-l duce la tragic și la sublim. Tragicul și Sublimul, două categorii esențiale ale esteticii germane - și ea, o estetică aproape obsoletă, „depășită”! -, Tragicul de care noi, oamenii moderni și postmoderni, nu mai suntem capabili să ne apropiem, trebuind să ne „mulțumim” cu Grotescul (am experimentat grotescul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
făceau aproape „invincibilă”, să se transforme în „altceva”, în ceea ce numim om, omul depozitar al Gândului și al febrei de a se gândi, al acelui unruhe Prinzip hegelian, principiul neliniștii ce-l duce la tragic și la sublim. Tragicul și Sublimul, două categorii esențiale ale esteticii germane - și ea, o estetică aproape obsoletă, „depășită”! -, Tragicul de care noi, oamenii moderni și postmoderni, nu mai suntem capabili să ne apropiem, trebuind să ne „mulțumim” cu Grotescul (am experimentat grotescul, ca o cale
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și ea, o estetică aproape obsoletă, „depășită”! -, Tragicul de care noi, oamenii moderni și postmoderni, nu mai suntem capabili să ne apropiem, trebuind să ne „mulțumim” cu Grotescul (am experimentat grotescul, ca o cale spre tragic, în romanul meu Bunavestireă. Sublimul, uitat azi ca o categorie majoră de creație altădată, deoarece, cum o spuneam mai sus, adaptarea azi a devenit zeitatea omului contemporan, „potrivirea”, „ajustarea” continuă a nevoilor și a țelurilor noastre după cele ale comunității și ale modelor puternice și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
altădată, deoarece, cum o spuneam mai sus, adaptarea azi a devenit zeitatea omului contemporan, „potrivirea”, „ajustarea” continuă a nevoilor și a țelurilor noastre după cele ale comunității și ale modelor puternice și furtunoase care ne bântuie teritoriul și continentul! Or, sublimul este în esența sa o „creație nepotrivită” cu ceea ce o înconjoară, ca și cu „necesitățile” drastice și de moment ale colectivităților sau indivizilor. Sublimul, exemplificat printre altele de capodoperele acelor „nebuni fastuoși” care au fost Maeștrii inegalabili ai Renașterii sau
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cele ale comunității și ale modelor puternice și furtunoase care ne bântuie teritoriul și continentul! Or, sublimul este în esența sa o „creație nepotrivită” cu ceea ce o înconjoară, ca și cu „necesitățile” drastice și de moment ale colectivităților sau indivizilor. Sublimul, exemplificat printre altele de capodoperele acelor „nebuni fastuoși” care au fost Maeștrii inegalabili ai Renașterii sau impozantele, „arogantele” catedrale gotice ale Franței, Angliei, Italiei, Spaniei, construcții de „turn Babel”, dar conținând atâtea Semne și simboluri ale Omului ales și ale
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
civismului modern și contemporan, principii care purced de la iluminatori ai omului social precum un Rousseau, urmați de brilianții enciclopediști și apoi de suflul unei mari revoluții, cea franceză! Da, noi ne socotim la rându-ne copii și moștenitori ai acestei „sublime revoluții”, dar nu vom face din principiile ei umanitare și naționale un „cenzor” sau o „lespede” a firilor acelor creatori care, adesea, în luptă cu mizeriile și barierele numeroase și eterne ale socialului, dar și în lupta cu propria lor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pe valul a două milenii „modul nostru de a fi”, Zestrea noastră specifică. De care unii se leapădă teatral și „isteric”, precum Cioran, paradoxal un reprezentant de esență tocmai al „vaerului național” (ca și consăteanul său, Goga!Ă, un exponent sublim al „neajunsului de a fi român”, sublimat, potențat în „neajunsul de a te naște”, dar și suferind, ca un copil etern, de acea tentation d’exister! Nevrotic, ca orice hipersensibil, posedând o colosală forță de a „nu” se adapta niciunde
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
am avut norocul să-mi împlinesc, cât de cât, opera, norocul unei longevități prolifice, carieră, în acest caz, pentru a conclude, înseamnă „norocul exprimării unui destin”. Am fost mereu impresionat de catedralele vestului european, goticul ce a voit să sugereze sublimul, disproporția între făptura umilă și trecătoare a individului și gloria absolută a Zeului! Și, mai ales, de „cupolele” lor, forme impresionante și îndrăznețe în care au excelat un Brunelleschi, un Buonarroti! Și sunt, în sfârșit, și pentru că zeii tutelari, ai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ființă omenească pe uliți. Eram singur și așteptam să se întâmple ceva, o minune poate." Momentul de odinioară frizând delirul urma să fie reorchestrat încă o dată (1944) în Anii de ucenicie (Cap. IX) mai strâns, dar cu aceeași senzație de sublim. Tot lângă pârâul lui Faur, tot sub luna plină: "Era liniște netulburată în tot cuprinsul satului, nu adia vânt, era călduț și cântau în sălcii o mie și una de paseri maestre. Cred că niciodată nu s-au aflat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
figurează în preocupările scriitorului (care își zice artist) adagii, sintagme și nuanțe lexicale caracteristice; acționează palpitul unor monumente istorice. Îl încântă sistematic observații plasticizante: "Frumusețea nu se taie pe talger"; "Curgeau pieile de pe dânsa" (de pe o femeie supraponderală); clipe de sublim, paradisiace, introduc în "lumina cea neînserată". Din 1906 datează o mențiune ornitologică: "Bodârlău cufundar din bălțile Dunării, cu pene în jurul urechilor". În 1950, la Stockholm, călătorul Sadoveanu privește de la al șaselea etaj "părechi de rațe sălbatice și bodârlăi" (Mărturisiri, 1960
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
passé qui ne reviendra jamais, en devinant bien qu'on ne parvient pas deux fois. Quand on aime, on devient bien bête. On peut être un grand homme et un méchant, comme on peut être un sot et un amant sublime. L'amour, simple besoin des sens pour les êtres inférieurs, est pour les êtres supériuers la création morale la plus immense et la plus attachante. Ainsi Raphaël et la Fornarina. Les secrets de la [?] de Cadigran. Le budget n'est pas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să zică mai bine decât noi? Fără îndoială. Dar cum se face că cu o oaste așa de mare v-au bătut și Sârbii și Grecii? Avem noi planurile noastre!... Atâta senilă inconștiență și încăpățânare se poate zice că atingea sublimul. În urmă, la Mahlata, la avantposturi, s-a prezintat un vagmistru de artilerie bulgar, care a făcut 8 luni campania, s-a luptat și împotriva Turcilor și a Sârbilor și a Grecilor: Discuția între Maiorul Mihăescu și el despre luptele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să scrii sute de pagini despre poezie ? Scepticismul mie îmi omoară inspirația critică, ba chiar îmi ucide curajul de a scrie. Sunt de-acord că lucrurile pot sta cum zice Gheorghe Grigurcu, dar, în acest caz, ridicolul experienței critice depășește sublimul ei. În ce mă privește, scriam într-o vreme cu speranța de a descoperi în spatele operei un om, ba chiar ființa, o anume ipostază a ei, plasată într-un nimb de exemplaritate. Citind, eram interesat să identific, să construiesc chiar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu mentalitate medievală, care își evaluează cu mândrie boabele din hambar și slana din pod, singurele certitudini în fața viitorului de a doua zi...? Povestea e veche, cea cu originalitatea ori lipsa de originalitate a intelectualului român. Scepticismul acut al monomaniacului sublim întru idee care a fost Noica (de altminteri, departe de a fi consecvent cu sine!) apare preludată de opinia lui B. Fundoianu, după care n-am fi, sub raport cultural, decât o colonie franceză. Deși introduce, pe urmele lui G.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de anul acesta). Sintagma are un sens meliorativ și califică la modul absolut orice creație românească. Eu însumi, cu ani în urmă, într-un articol publicat în revista România literară, spuneam că orice creație spirituală românească încadrabilă în registrul grav, sublim, poartă fatal pecetea eminescianismului, de la Memorialele lui Pârvan, până la proza fantastică a lui Mircea Eliade, de la vehemența lui Iorga și patriarhalismul lui Sadoveanu, până la poezia lui Lucian Blaga și Mihai Ursachi. Sintagma așadar e profund onorantă și, pentru mine, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
adevărul e mai prețios decât minciuna, el nu are nici o căutare. * Minciuna are picioare scurte, dar viață lungă. * Ca să se impună, adevărului îi trebuie secole; când s-a impus, vine minciuna și-l dărâmă. * Doar omul cumulează cele două extreme: sublimul și ridicolul. * Mizeria morală e cea mai abjectă, pentru că îl are în vedere pe om. * Doar omul e capabil să-și întineze propria identitate. * Inerția este starea naturală a conservatorilor. * Liberalii nu cred decât în libertățile proprii. * Țărăniștii s-au
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
lui Al. Popescu Telega. Când am vorbit, se putea să nu o fac?, despre sublimitatea actelor nebunești ale eroului marii cărți (un loc comun, desigur, al exegezelor cervantești), Vianu m-a oprit cu o întrebare: Dar ce concept opui dumneata sublimului, noțiunii de sublim? — Urâtul, am răspuns, după ce m-am gândit câteva clipe, simțind însă chiar în timp ce răspundeam că nu nimerisem exact ținta. Nu crezi că grotescul ar fi mai potrivit, m-a consultat zâmbitor, colegial ai fi zis, Vianu, sunt
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Telega. Când am vorbit, se putea să nu o fac?, despre sublimitatea actelor nebunești ale eroului marii cărți (un loc comun, desigur, al exegezelor cervantești), Vianu m-a oprit cu o întrebare: Dar ce concept opui dumneata sublimului, noțiunii de sublim? — Urâtul, am răspuns, după ce m-am gândit câteva clipe, simțind însă chiar în timp ce răspundeam că nu nimerisem exact ținta. Nu crezi că grotescul ar fi mai potrivit, m-a consultat zâmbitor, colegial ai fi zis, Vianu, sunt din aceeași familie
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
tratată: „În aceste sonete suferă și iubește nu numai contemporanul nostru, dar mai ales Omul, omul din totdeauna și de pretutindeni - arhetipii fără de veac sau nume - evocați de poet în acel tulburător sonet care îl așează încă o dată în vecinătatea sublimă a lui EMINESCU”. Găsim inspirată ideea încheierii scrierii cu un fel de aducerea aminte despre ceea ce a fost Rugul aprins și Omul care ne-a aprins inimile: Andrei Scrima, prieten cu Vasile Voiculescu.
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
latura sa inovatoare în raport cu un canon". Sunt afirmații menite a justifica sau măcar a preveni asupra întregului său demers interpretativ ce are ca ax ideatic punerea în evidență a acestei calități polimorfe a operei eminesciene. O primă abordare privește "melodia sublimă a versului eminescian", care își are taina construcției în faptul că la Eminescu "cuvintele se amestecă după reguli neștiute, printr-o însoțire surprinzătoare, neașteptată, creând vecinătăți inedite și surpând logica formală". E o taină textuală tocmai a construcției polimorfe ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
acel an o serie de prelegeri în sala Băncii Moldovei, cu următorul program: 1. Familia în stat și în societate, educațiunea în familie. 2. Educațiunea fundată pe principii științifice, estetice și psihologice ca părți ale filosofiei. 3. Principii estetice. Frumosul, sublimul și plăcutul. Aplicări la muzică (opera clasică și opera italiană) și la literatură (clasică și romantică). 4. Importanța esteticei pentru educațiune. Principii psihologice. Idealismul și materialismul în psihologie. 5. Temperamentele. 6. Viața de zi și viața de noapte a sufletului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Pentru că sunt sigur că mulți dintre domniile voastre au trăit sau vor trăi bucuria descoperirii neașteptate, unde nici nu ghicești, a frumosului naturii. În termeni pragmatici, asta se reduce la nevoia de entropie joasă, adică negentropie sau, dacă vreți, perfecțiune, ordine, sublim, pe care o Încearcă omul trăit Într’o lume entropizată, adică agitată, murdară la propriu și la figurat, dezordonată. Că frumosul Înseamnă negentropie, adică informație, iar urâtul dimpotrivă, entropie sau lipsa informației, e că despre frumos se poate vorbi mult
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Evoluția a fost susținută, În aceste noi condiții, de forma chimică: atomii se combinau Între ei În cele mai diverse moduri. Dar răcirea, adică fenomenele fizice, continua, ca și expansiunea, adică fenomenele mecanice. Viața nu e altceva decât ducerea la sublim a proceselor chimice și, desigur, Încă ceva. Deocamdată mi-e frică să ating acest ceva În atari emisiuni; dar cine știe? Ce pot afirma e că acel ceva În plus e o consecință a evoluției sau, mai bine, primordiul viitoarei
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
știe? Ce pot afirma e că acel ceva În plus e o consecință a evoluției sau, mai bine, primordiul viitoarei forme pe care o va Îmbrăca evoluția. Și dacă așa este, adică biologicul se bazează pe un chimism dus la sublim, atunci integrarea Viului prin schimb de mesaje chimice e ceva ce vine de la sine. Într’adevăr, mesajul chimic, deși cel mai sărac În informație, este cel mai convenabil pentru celulă; căci despre celulă e vorba și când ea reprezintă un
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]