6,105 matches
-
plec vreodată în altă parte. Toma se răsucise puțin în fotoliu ca să o vadă mai bine. Își rezemase capul în palmă și o privea ascultând-o atent. Rostea cuvin tele cu patimă și se cunoștea că este convinsă până în adâncul sufle tului de adevărul vorbelor ei. Era o femeie subțire, nu prea înaltă, cu părul cânepiu tuns până la nivelul umerilor. Înfățișarea ei era foarte plăcută, poate din cauza ochilor mari și cenușii și a gurii bine conturate, iar nasul subțire și ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
odată pentru totdeauna condițiile dispariției șoferului de camion. Cuvântul dispariție se dovedise a avea puteri magice de convingere și acesta aprobă în ultimă instanță acțiunea, cei doi plecând repede înainte ca bătrânul să se răzgândească. Știu, măi băiete, oftă Toma, suflând încet fumul pe nas, căutăm acul în carul cu fân. Ai însă impresia că domnul comandant va aproba o desfășurare de forțe mai mare? N-ai văzut ce greu s-a lăsat convins? Păi, ce vă oprește să dați o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ce s-a întâmplat în noaptea aceasta simt că trebuie să fumez. Chiar despre asta vreau și eu să întreb. Mi-ai rămas datoare cu o explicație. Spune-mi te rog, ce a fost acolo? N-ai văzut? întrebă femeia suflând fumul prelung în sus. Doar am fost împreună. Nu ocoli răspunsul! o apostrofă Cristi. Ziceai că nu vrei să vorbești până ce nu ajungem acasă. Poftim, suntem aici, te ascult! Ca să-ți spun drept, m-am speriat foarte tare și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
uită lung la el. Era greu de spus dacă îl privea curioasă ori dacă nu cumva se vedea și ceva compasiune în ochii ei. Se întinse apoi peste masă și luă o țigară din pachetul lui Cristi. O aprinse și suflă lung fumul în sus. Dacă n-ai nimic împotrivă, pot să merg eu cu tine. Asta, bineînțeles, dacă mai ai de gând să continui cercetările, dar după cât te cunosc eu, sunt sigură că nu ești dispus să renunți așa ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să ia măsuri care să-l împiedice să mai facă investigații. Se hotărî să-i povestească tot, mai puțin despre angoasa care-l cuprinsese odată ajuns în vârf. Nici despre conversa ția lui cu Ileana nu avea de gând să sufle vreo vorbă. Ar fi fost o prostie să îl informeze pe bătrân că, nesocotind rugămintea acestuia, îi spusese lui fiică-sa despre așa zisele dispariții din Baia de Sus. No, n-ai făcut bine, îi spuse Pop după ce Cristi termină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
atacați niciodată în taberele pe care le ridicaseră în munți. Mai degrabă avuseseră conflicte în zonele populate decât în pustietățile de acolo. Se lăsă să alunece pe spate și privi la cerul întunecat, spuzit de stele. Trăgea absent din țigară suflând fumul în sus. În jurul lunii se formase un halo care o încingea cu un inel luminos. Gândul îl purtă iarăși la fiul său. Se întreba dacă și el se află undeva pe acolo. Poate că și Rândunel, rătăcit pe undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din ea. Fără să țină seama de noroiul de pe fundul viroagei se repezi pe partea cealaltă și începu să se cațere pe malul înalt. Ajuns sus, își trase o clipă sufletul după care își strigă din nou băiatul. Începuse să sufle un firicel de vânt, se lăsase rece și pe obraz simți câteva picături reci. Jos, pe fundul ravenei din care tocmai urcase începea să se adune o pâclă ușoară. După fiecare chemare, rămânea nemișcat așteptând să pri mească un răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ipoteza aceasta nu stătea în picioare. Dacă el nu-l dăduse de gol, atunci Calistrat în mod sigur ar fi băgat de seamă că se mai află cineva pe urmele lor. Ileana se îndepărtase puțin iar pe moșneag îl simțea suflându-i în ceafă. Grăbi pașii s-o ajungă. Acum ce ai de gând? Urci cu el până sus? Nu știu, ridică din umeri gânditoare femeia. Moș Calistrat se arătă nemulțumit de răspuns. Dacă e într-adevăr cine spui tu, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mări. I se părea că se află într-un vehicul ce se năpustește spre ieșirea din tunel. Mai întâi observă verdele ierbii după care azuriul cerului îi umplu privirea. Simți pe față o căldură plăcută și în păr vântul care sufla încetișor. Totul era normal acum. Fără să se miște își roti ochii în jur, speriat. La început nu pricepea cine i se află alături, apoi o recunoscu pe Ileana. Nu știa însă cine e bărbatul în vârstă cu care ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Calistrat fără să-și facă nici o grijă. Gustul iute de tutun prost îi irita mucoasa bucală. Strivi țigara de bușteanul pe care stăteau așezați, ștergându-și firișoarele de tutun care i se lipiseră de buze. Bătrânul fuma mai departe liniștit, suflând fumul albăstrui în sus. Soarele se ascunsese de acum sub linia orizontului, întunericul încă nu se lăsase deplin. În lumina scăzută a amurgului Toma zări o pâclă subțire la gura minei. La început, crezu că este numai o părere, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pășteau liniștiți sub copaci, numai cu căpăstrul pe cap, fără alt harnașament pe ei. Calistrat se scotoci în buzunarul de la piept scoțând pachetul de țigări. No, pe tine nu te mai îmbii pentru că știu că nu-ți plac, spuse el, suflând fumul pe nas, fumează de ale tale dacă vrei. Din moment ce catârii erau acolo, însemna că Fritz nu plecase ori, dacă o făcuse, lăsase comoara pe loc, nu o luase cu el. Mă uitam lung la cele două animale după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
iminentă. Lumina începuse să scadă și, deși nu se vedea soarele, acesta probabil deja coborâse spre apus. Erau așezați tot pe bușteanul prăvălit din fața peșterii. De mai bine de jumătate de oră, Calistrat nu mai rostise nici un cuvânt. Fuma liniștit suflând pe nări fumul urât mirositor al țigărilor lui proaste. De data aceasta nu-l mai îmbiase pe inspector să se servească din pachetul lui. Lângă el se adunase o grămăjoară de chiștoace stinse, inspectorul numărase deja douăsprezece țigări fumate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ca pe niște tranzacții obișnuite. Își căuta clienții, făcea rost de marfa solicitată, după care o livra personal. Înțelesese că lucrurile nu erau atât de simple, marii rechini ai pieței de armament nu erau dispuși să-l lase să le sufle de sub nas afacerile grase. Avusese noroc să scape până atunci. Îi dăduseră foarte limpede de înțeles că nu are ce căuta acolo iar el recepționase cu vârf și îndesat mesajul. Se grăbea să părăsească țara aceea cât mai repede numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
așa. Vestea că suferise un asemenea afront urma să se răspândească cu viteza luminii printre traficanți și, odată prestigiul pierdut, se deschidea o adevărată cutie a Pandorei. Oricărui tâlhar prăpădit îi putea trece prin minte să-l atace ca să-i sufle afacerea știind că nu va păți nimic după aceasta. Nu, acest lucru nu avea voie să se întâmple, va trebui să se facă luntre și punte ca să afle cine îi întinsese capcana aceasta și, mai ales, să se răzbune pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
făcuse cald, aici, pe platou, soarele bătea puternic, făcându-l să transpire. Își dezbrăcă din mers hanoracul, în timp ce își continua drumul. Pe măsură ce mergea, privea țintă spre stânca cenușie din fața lui. Ceva în sunetele din jur se schimbase. Vântul continua să sufle destul de slab, numai cât să facă ierburile să unduiască ușor. Se auzea un fâșâit continuu care nu știa dacă se datorează milioanelor de fire de iarbă ce se atingeau unele de altele ori curentului de aer ce îi trecea pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ani! Nu rămâneau capitaliștii ăștia atâta timp aici dacă nu erau în joc sume frumușele. Boris clătină din cap, trăgând cu sete din țigara pe care și-o aprinsese între timp: Ai idee cât au scos până acum? întrebă el, suflând pe nări fumul albăstrui. Nimic! Înțelegi? Nimic. Vezi? Ce să văd? Exact ca în Africa. Singura diferență este că nu suntem noi singurii fraieri, s-a mai înțepat unul. Vlad se opri în loc câteva clipe privindu-l descumpănit. Nu, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la Deva, așa e bine? adăugă el cu voce slabă. Perfect! se declară inspectorul mulțumit de faptul că, cel puțin a doua zi, putea să se miște nestingherit, fără să fie încurcat de socrul său. 30 Curentul de aer îi sufla direct în față. Boris Godunov scosese capul peste portieră și privea drept înainte. Era un obicei pe care îl căpătase încă de când era în armată, în perioada afgană. Nu putuse uita niciodată căldura înăbușitoare de acolo. Oricât de repede s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
afaceri, mustrările de conștiință nu își au locul. Știa foarte bine că și-l va face dușman de moarte pe actualul său șef și îi era limpede că acesta nu va rămâne cu mâinile în sân, privind cum el îi suflă afacerea de sub nas. Bătrânul lup mai avea încă colții suficient de ascuțiți astfel încât să poată mușca destul de periculos. Tocmai din acest motiv îi pregătise debarcarea imediat ce trenul cu cherestea urma să se pună în mișcare. Mai avea de rezolvat două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bătrânul își târâ trupul amorțit de ani și de frigul pătrunzător al grotei, șerpuind pe poteca întortocheată a peșterii. Ajunse la o ușă, o deschise și văzu o bătrână vestejită, flămândă, legată cu lanțuri de mâini și de picioare. Când sufla, Baba Iarna, căci ea era acolo înlănțuită, îngheța de la o distanță de zece metri. Dezleagă-mă, om bun și te voi sluji toată viața ta! se rugă Baba Iarna. Te-oi dezlega, dar îmi vei rămâne supusă! răspunse moșneagul. Și
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
deși era absentă, întreaga natură era acolo, și îmi amintea de ea... Am privit norul din vârful dealului. Părea inaccesibil, stâncile abrupte nu arătau niciun drum pe care să se ajungă sus. Stăteam cu urechile ciulite, eu și Regele, și suflam aburi pe nări, în răcoarea dimineții, cu ochii ațintiți în sus. Ei, acum asta-i întrebarea: cum ajungem acolo? am zis eu scuturându-mi mustățile lungi. Eu zic să sărim de pe o stâncă pe alta, și-a dat cu părerea
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
înseninat, a ieșit în stradă, s-a întors în mai puțin de un minut, s-a îndreptat, ca omul normal care știe exact ce are de făcut, spre locul lui, și-a ridicat frumos scaunul și, șezând, a început să sufle sonor în paharul de sticlă gol, din care tocmai terminase băutura. Credeam că, odată cu căderea serii, satul amuțește. Aseară, la nouă ceasuri trecute, țigara care trebuia să fie ultima pe ziua de azi aproape mă ardea la degete, când aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
dorm, exact lipsa oricărei urme de simț materialist. Tocmai mă trezisem returnat de la frontieră. Pe promontoriul cu petice de iarbă înălțat la zece-cincisprezece metri deasupra plajei, tipul în uniformă pare să aibă o viață monotonă. La apariția mea începu să sufle înveselit în fluierul de alamă, iar un câine albinos prinse a coborî în salturi mari, hiperbolice promontoriul, care de aici pare greu accesibil. Eu plecasem de-a lungul plajei, să caut ghiocii aceia spectaculoși pe care Marea îi aducea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
au aflat că ăsta era metroul pentru Piața Veteranilor, par să fi adormit pe scaunele de la coada vagonului. Pe scaunul de lângă mine, ca de obicei ultimul pe care-l observ, o fată cu burta mare, probabil până-n douăzeci de ani, suflă greu, jucându-și ghetele în băltoacele de zăpadă topită de la picioare. Părea o ființă civilizată, până când copilul dintre picioarele ei, o fetiță până-n doi ani, a scăpat pe linoleumul jegos un baton de ciocolată din care abia linsese. Tipa, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
slab de-l șuieră vântul ca pe unul hrănit mai mult cu alcool, cu nasul ascuțit aplecat curios spre gură, parcă învie odată cu prima ninsoare, ieșind la șapte dimineața pe stradă în capul gol, cu ghetele de anul trecut și suflând ciudos în gulerul pufoaicei care, umflată de umezeală, îl face să pară mai bine legat. Mătură ce mătură la zăpada care abia a apucat să se-așeze și numai ce-l auzi: Mă duc puțin până-n colț, că-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
importante? spuse Dumitrică, cu glasul sugrumat de emoție. - Mă’, tu parcă ai fi Toma Necredinciosu’! Când Îți spun, Îți spun, ce dracu’, nu glumesc deloc! Trebuie să ne pregătim sufletește de drum! Aveți grijă, să nu vă pună necuratu’ să suflați un cuvânt pe la Vetele voastre...ă, ă, ă, pardon, nevestele voastre, nu de alta dar sunt În stare să spună la tot județul. Le facem surpriză. Să vezi ce bucuroase și mândre or să fie când ne vom Întoarce triumfători
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]