5,786 matches
-
și ura pe care i-o purta acestuia - o ură pe care eu nu o înțeleg, deși copilăria și tinerețea mea s-au petrecut într-o continuă ostilitate cu genitorele meu! -, o ură, o profundă respingere care, se pare, a târât după ea o stare de iritare contra tuturor celor „ce veneau de acolo” și se făceau într-un fel sau altul remarcați, „în ciuda opresiunii politice care ar fi trebuit să înăbușe orice afirmare valorică personală”! L-am auzit eu însumi
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
orice șef comunist, față de „orice” dictator, instalat cu ajutorul armatei fals de eliberare sovietice și care diriguie cu ajutorul nemijlocit al poliției politice și al armatei ideologizate. Dar... nimeni nu bănuia „boala, paranoia” care urma să-l cuprindă și care avea să târască România, în contrast falagrant cu țările vecine, comuniste și ele, într-o „enclavă” economică și ideologică, în mijlocul Europei, frizând absurdul social, ca într-o piesă de treatru scrisă de un autor beat și pe jumătate nebun!... Da, eu am crezut
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
chimir și începe: "Frunză verde solz de pește / Cască, pungă, și plătește." Îți place asta? Îmi place. Atunci rămâi sănătos și eu m-oiu duce, după cum ne-a fost învoiala. Meșterul Meșterul Perdaf. Hulubița a întrebat pe șerpe: De ce te târăști? Ca să pot mușca. Sfatul muierii, muierilor folosește. Puneți pe dracul să tragă cu săgeata. Cât sunt de năcăjit, să dau în mine cu cuțitul, sânge nu iese. N-ai să îndrepți tu lumea cu umărul. Ți-ai întins vrejul ș-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aici eu mă duc după căruciorul lui Aurel. Peste puțin timp veni cu landoul fratelui mai mic, care nu împlinise încă un an, și am început să îndesăm în el jucăriile râvnite. Mă țineam la plecare și eu de el, târând în mână un Moș Crăciun care la sfârșit de decembrie fusese pus sus, în vârful pomului de iarnă... Eram uluit și fără glas, fără să înțeleg nimic. De ce plângea Doamna? De ce totul s-a întors pe dos din rânduiala pe
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
mai de preț din lucrurile casei. Greutatea și volumul bagajelor fiind planificată, evident că nu a făcut loc celor trei transporturi cu landoul ale jucăriilor de la grădiniță. Spre gară, pe jos, în spatele căruței urmând alte multe în aceeași situație, am târât totuși de mână pe bietul Moș Crăciun cu manta de mătase roșie, tivită cu vată albă; intram pe drumul fără întoarcere al refugiaților, într-o dramă colectivă căreia nu i înțelegeam nici măcar aspectul de suprafață. Pe drum auzeam cum un
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
Am dorit în mai multe rânduri să mă mut la București. Prima dată în 1969. Am ajuns acolo cu un geamantan plin de tot felul de lucruri pregătite de către ai mei. Am ajuns în Gara de Nord și o zi întreagă am târât acel geamantan prin București, până ce spre seară am ajuns în Piața Aviatorilor, de unde trebuia să caut o străduță unde locuia o mătușă de-a mamei. Am fost ghidat la telefon de ea. Eram frânt, am fost invitat să iau loc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în închisoarea din Sighet, mama trăind toată viața în singurătate, despărțită de propriii copii, soră-mea Ileana, retrasă cu totul din viața publică și refuzând gloria literară doar ca să-și poată salva sufletul și crește și ea copiii, iar eu târându-mă cum am putut, cu soția și cei patru copii ai mei, într-o istorie atât de ostilă, făcând compromisuri doar cât să pot respira și merge mai departe, iar sacrificii cu carul, să pot măcar scrie aceste cuvinte, privindu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
luat banii. Ne-am speriat și-atunci l-am pocnit și-am fugit. Or să ne bată de-o să ne căcăm pe noi. Tre’ să te-aștepți la asta. - Uite-o mașină, am zis. Și are faruri galbene. Ne-am tîrÎt pe marginea drumului, În tufișuri, și ne-am ghemuit după un panou. Mașina a trecut Încet. Am pornit din nou. Începea să mi se facă rău și mă-ntrebam dacă o s-ajung acasă, la sulfatul de morfină pe care-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Sudoarea-mi curgea pe față. Tremuram de excitare. Mi-am lins buzele și am pornit spre dulap, atent să-i blochez orice tentativă de evadare. În acest punct a intervenit femeia mea și am lăsat jos bastonul. Pisica s-a tîrÎt afară din dulap și a fugit pe scări. *** Ike Îmi aducea cocaină cînd reușea să facă rost. Coca e greu de găsit În Mexic. PÎnă atunci nu mai dădusem peste cocaină ca lumea. Coca e extaz pur. Te duce drept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
momentul de supremă fericire, vom plânge toți lacrimi înghițite și necurse în acele zile de griji, de durere, de revoltă, dar nu de deznădejde. Credința nu-mi șovăise decât la aflarea știrii de[spre] prăbușirea Rusiei, care putea să ne târască cu ea, clipe cu care nici o agonie nu se poate compara. Ne întrebam atunci numai: oare la anul fi-vom la Florica cu toți și cu bine? Acum nu ne mai îndoiam. morții din moldova Costache ne adusese, citită în
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ele puteau vinde o parte; că nu se va termina rezbelul decât în ziua când soldații își vor împușca șefii, nu vrăjmașii; că germanii, cu pretenția de a fi primul popor din lume, era cel mai prost, căci se lăsa târât într-o luptă care, cu cât ținea mai mult, cu atât va fi spre paguba lor, căzuți chiar sub ni velul ru șilor ajunși la republică. Aceste vorbe, fiind acum în gura fiecărui soldat, erau garanția cea mai sigură unde
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
moartea fiului ei unic și mult iubit, Leon Palade.](Ibidem, p. 346.) În ajun dejunase la noi generalul Coandă și ne povestise conversația lui cu mareșalul Mackensen la o masă unde fusese poftit: 1. de[spre] austrieci - „o ghiulea ce târâm după noi“; 2. „bul garii stau gata să se încaiere cu turcii“; 3. „turcii n-au dat Germaniei decât lucrători fără instrucție militară, nici echipament“; 4. „cu Bulgaria n-ai ce face“; 5. Era supărat că Marghiloman se luase după
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
-l cheme la Palat, l-a găsit culcat. Nu-și putea închipui că îl cheamă la sfat de coroană, ci ca să fie executat ca ceilalți gardiști. „Nu viu, domnule, de vrei să mă omori, omoară-mă aici, nu mai mă târî pe stradă.“ A trebuit să-l scoată și să-l ducă cu zorul la Palat, unde se pomeni la masa consilierilor regali. Regele prezidă consiliul din noaptea de 29/30 august. Urdăreanu îl seconda. Dinu a vorbit cel dintâi. A
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pe drum. Nu vedem de ce acest dorobanț ar fi fost altfel cu alienatul decât proceda cu delicvenții de drept comun. Transportul deținuților, printre care erau și nebuni, se făcea astfel: "ras pe jumătate și cu gâtul prins în lanțuri era târât în public de către dorobanțul de pază care mergea călare. Popasurile se făceau prin cârciumi, unde gardianul și osânditul petreceau împreună, pe cheltuiala acestuia, care la rându-i își procura banii din cerșit prin piețele și ulițele pe care era purtat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
diametral opuse. "Un întreg cor de emigranți literari scrie Octavian Goga într-un articol intitulat Pânze de paianjeni, din Țara Noastră (5 octombrie 1924), regretând starea de fapte bâjbâie împrejur, batjocurind altarul moștenit. Ideea națională cu toate atributele ei e târâtă în noroi. Clișee exotice năvălesc pripit, ca să falșifice aspectul local al unui vechi patrimoniu. În această invasie de străinism, presa, scăpată din mâinile noastre, are rolul de slujnică a fiecărei clipe. Cu ajutorul ei se multiplică infuzoriile parazitare și susțin o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
după moarte când opera aceluia se impune cu tot mai multă forță, masa îl ridică la rang de geniu, erou, zeu, adică tot un fel de eliminare din rândul oamenilor. Cu alte cuvinte întâi îl răstignește și pe urmă se târăște în genunchi, cu fruntea în țărână înaintea lui". Diagnosticarea este cât se poate de exactă și rămâne valabilă până în ziua de azi când vocile se întretaie într-o polemică mult mai subtilă, fiecare din preopinenți luând atitudine tranșant belicoasă de parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
apa vie care se repezea cu mult zgomot din fundul peșterei întunecoase, miros... etc., toate se potrivesc [...]. Atâta numai că felul de a pătrunde în acea peșteră și în "rai", ne amintește mai degrabă felul de a eși de-acolo târându-ne. Cu alte cuvinte pătrunderea în rai ar însemna o reîntoarcere în "Nirvana" adică fantezii de viață intrauterină". Nu vreau să discut sensurile filosofice pe care Eminescu le dezvoltă într-o nuvelă de construcție fantastică, dar faptul că dr. C.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
asigurată de taraful din Bacău. Că pute a manele, ce mai contează? Circ să fie! Multă lume va pune evenimentele din aceste zile pe seama crizei financiare fără precedent pe care o traversăm. Nimic mai fals. Scandalul în care a fost târâtă echipa-fanion a Bacăului are, din nefericire, cu totul alte conotații. A le desluși e inutil fiindcă, nu-i așa?, dacă te bagi în troacă te mănâncă porcii. Rămâne doar întrebarea: vă place ce-ați făcut, domnilor ? 5 IUNIE S-a
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
să strigăm: "O barcă!... O barcă!..." Dar din nenorocire pe vremea aceea nu era la "Paradis" nici o barcă de salvare. Una singură hârbuită se odihnea ironică pe uscat, răsturnată cu fundu-n sus. Pănă când s-o întoarcem și s-o târâm la apă, pănă când să găsim un băieș care s-o cârmuiască, căci noi toți ca locuitori ai "Paradisului" eram în costumul lui Adam, a trecut vreme la mijloc, astfel că ar fi putut bietul Doxachi să se înece nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ca Frederic cel Mare sau Maria Tereza să-l susțină. În 1780 însă, la moartea mamei sale, pe tronul Austriei s-a urcat Joseph al II-lea. Mai slab decît Maria Tereza în privința relațiilor cu Ecaterina, el s-a lăsat tîrît în hățișurile planurilor acesteia. Împărțirea Imperiului Otoman a fost aranjată într-o serie de scrisori și în cadrul conversațiilor purtate în timpul unei vizite făcute de Joseph în Rusia. Conform acestei înțelegeri, Rusia urma să capete Crimeea, ținuturile situate de-a lungul
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Eliberarea fraților noștri slavi, care ne vor ului cu ingratitudinea lor... Acesta este bilanțul pe care îl prevăd dacă totul va merge cît de bine se poate. Nu pot considera că situația actuală e bună sau că politica ce ne tîrăște spre ea cu prețul ruinării țării este una inteligentă! Continui să cred că, în loc să urmărim aceste himere slave, ar fi fost mai bine să avem grijă de propriii noștri creștini slavi. Dacă țarul ar coborî din înălțimile și din splendoarea
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
care Rodica le-a depozitat în camera mea deja nădușită. Înghesuiala din camera mea, aerul infectat, obiecte care se sufocă reciproc, se antipatizează vizibil. Prin geamul întunecat de jeg, îl văd pe mustăciosul slinos din blocul de vizavi cum își târăște hoitul încercând poate să întârzie cât mai mult momentul când trebuie să plece, ca în fiecare dimineață, la serviciu. Sau poate nici nu se mai întreabă. A trecut de faza aia. Presupun. Odată l-am văzut cum își tăia unghiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
său, dr. Ion Costinescu, ministru pe acea vreme (1935), o sinecură gras plătită În Loteria de Stat, unde funcționarii Îl batjocoreau la obraz adresându-i-se „domnule mareșal!“; și unde aducea noaptea, În biroul lui de director beșondru și abia târându-și târtița putedră de hemoroizi, femei de pe stradă, În hazul ser vitorilor; și unde, iarăși, l-am văzut, pe acest fost comandant al meu de regiment și fost comandant de brigadă În război, cu comanda luată pentru părăsire de post
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
copilărie, pe o podișcă deasupra gârlei puturoase, rămasă până azi ca acum o sută de ani, bivolii, oile și berbecii, pentru seul lor topit În căldări uriașe și adunat În burdufe de bivol, spre a fi trimise În Orient, remorcate, târâte prin mare de mahoanele turcești cu pânze. La cârciumile de la Zalhana mergeam, până mai acum zece ani, toamna, prin noroa iele de-o palmă, ca să mâncăm specialitățile de berbec ale locului: ciorba din gât de berbec, mușchiul, cotletul, „fuduliile de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Alta, pogorâtă, să juri, nu altceva!, din pânzele pictorilor prerafaeliți celebrați de Ruskin, m a stupefiat cu erudiția ei erotică, dezarmându-mă de toate armele mele ancestrale, atât de ofensive pe atunci. Alta, atât de tânără și de suavă, mă târa de mână spre intrările din dos ale hotelului Opera, și nu fiindcă nu-i cunoșteam subsolurile, infern delec tabil al spasmurilor noastre amoroase de o clipă, răsunând de râsete și chicoteli, de gemete și oftaturi, de șoapte și țipete Înăbușite
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]