5,219 matches
-
plecare pentru teologia mistică, pentru că Tarquinius era inițiat În misteriile din Samotrace. În acest mod, cultul triadei capitoline dobândește o nouă profunzime geografică, istorică și speculativă. b) Întreagă această concepție istorico-mitologică a lui Varro este apoi transmisă de eruditul și teologul neoplatonic Macrobius (către anul 400 d.Hr.)1. Tarquinius, fiul lui Demaratos din Corint, ar fi primit În cadrul misteriilor din Samotrace Învățătura că Minervaxe "Minerva" ar fi cea mai Înaltă culme a eterului, Jupiter eterul din mijloc, iar Iunonaxe "Iunona
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Religia zoroastriană”, subcapitolul 2.3). Pentru importanța pe care doctrina celor două existențe o are În privința conceperii Nemuritorilor Buni, trebuie luat În considerație și faptul că aceste abstracții-entități corespund, În sistematizarea panteonului și a pandemoniului (probabil, În mare măsură, opera teologilor care i-au urmat lui Zoroastruxe "Zoroastru"), elementelor omoloage din creație; ba mai mult, În existența spirituală se opun simetric. Acest fapt se datorează naturii lor doar spirituale sau imposibilității care ține de natura lor de a da viață unor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pe primul născut, fixând totodată perioada În care Ahriman avea să domnească (Timpul limitatxe "Timpul limitat"), la Împlinirea căruia, cel de-al doilea fiu, Ohrmazd, va fi dobândit suveranitatea asupra creației. Este probabil vorba despre un mit cult, inventat de teologi, care reflectă speculațiile profunde și elaborate despre Timpul-Destinxe "Timpul-Destin", tributare unei religiozități astrale, În cadrul căreia trebuie să fi cântărit decisiv mai Întâi elementele mesopotamiene și apoi cele elenistice. Acest mit relevă un tip de determinism, fatalism și pesimism În confruntările
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
implică obligatoriu faptul că jertfa sângeroasă, În forma sa inițială și mai coerentă din punct de vedere ideologic, este reprezentată de jertfa umană. În India, Încă de la mărturiile cele mai vechi jertfa umană nu mai apare ca fiind practicată. Însă teologii Îi cunoșteau bine semnificația sa deosebită, iar În Aitareya-Br³hmaña (II, 8) se amintește că prima și cea mai bună dintre victime este omul, față de care calul, boul, oaia și capra sunt surogate. Lucrurile nu ar fi putut sta altfel Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
originea lumii. În realitate, autorul Gn 1 acționează în același fel. Desigur, nu deținea cunoștințele oamenilor de știință de astăzi. Limbajul și modul său de a gândi nu sunt nici ele ale oamenilor de știință, ci mai degrabă cele ale teologilor și poeților. Modul de a proceda este însă identic: plecând de la ceea ce observă în universul său, încearcă să-l înțeleagă și să-i reconstruiască originea. De aceea este oportun să înțelegem mai bine intenția povestirii, să o așezăm în contextul
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
ideilor” la emisiunile pentru străinătate ale Radiodifuziunii Franceze. Din 1975 este cercetător științific al secției de filosofie la Centre National de la Recherche Scientifique. Este perioada când îl captivează, alături de filosofie, teologia (de la Karl Barth și Hans Urs von Balthasar până la teologii Răsăritului), poetica și chiar poietica. Paralel, este colaborator la Biroul de corespondență din Paris al postului de radio Europa Liberă. Printre emisiunile cele mai prizate ale comentatorului, alături de cronici la cărți de poezie și de critică, se numără „Povestea vorbei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
lui Mircea Eliade, apreciat în mod deosebit de Mircea Vulcănescu, intră în polemică deschisă cu aceștia în 1935, cu ocazia apariției romanului De două mii de ani de Mihail Sebastian, în care el însuși s-a identificat cu personajul Marin Dronțu. Ca teolog creștin ortodox, neagă posibilitatea mântuirii lui Iosif Hechter, eroul lui Sebastian, susținând cu argumente de dogmatică punctul de vedere expus de Nae Ionescu în prefața cărții, ceea ce a determinat reacțiile adverse din epocă ale celorlalți doi discipoli, printre numeroși alți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
sociologi, politologi, inclusiv ale lui Mihail Sebastian în eseul polemic Cum am devenit huligan. Scandalul literar în jurul romanului De două mii de ani a clarificat oarecum poziția doctrinară de extrema dreaptă adoptată de R., dar a revelat și o închistare a teologului într-o atitudine îngust tradiționalistă, prin nimic confirmată ulterior. Monografia asupra lui Paisie de la Neamț sau aceea consacrată gravurii în lemn din Moldova evidențiază, pe lângă un spirit erudit, o deosebită intuiție în descifrarea valorilor artistice autentice și o conștiință românească
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
Mario Ruffini, Il metropolita valacco Antim Ivireanul, Roma, 1966; Ivașcu, Ist. lit., I, 230-233; Dicț. lit. 1900, 42-44; Fanny Djindjihașvili, Antim Ivireanul, cărturar-umanist, Iași, 1982; Mazilu, Proza, 177-208; Manolescu, Istoria, I, 53-59; Mazilu, Recitind, I, 429-433, II, 373-390; Păcurariu, Dicț. teolog., 219-221; Eugen Negrici, Antim Ivireanul. Logos și personalitate, București, 1997; Florin Faifer, Cordonul de argint, pref. Liviu Leonte, Iași, 1997, 10-42; Sorohan, Introducere, I, 121-137; Gabriel Ștrempel, Antim Ivireanul, București, 1997; Dicț. analitic, I, 296-298; Dan Horia Mazilu, Introducere în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
ed. (Mihai Eminescu. Viața și opera), îngr. și pref. Ilie Șandru, Miercurea Ciuc, 2000; Alexandru Roman. 1826-1897, Sibiu, 1897; Arhiepiscopul și mitropolitul Miron Romanul, Sibiu, 1898; Catedrala mitropolitană din Sibiu. Istoricul zidirii (în colaborare), Sibiu, 1908; Cuvântări și predici ale unui teolog, mai târziu cleric român în țară sub stăpânire străină, I-VIII, București, 1923-1939; Pagini dintr-o arhivă inedită, îngr. și introd. Antonie Plămădeală, București, 1984; Note ascunse. Jurnal, Cluj-Napoca, 1999. Culegeri: Proverbe, maxime, asemănări și idiotisme colectate din graiul românilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286500_a_287829]
-
regimului dualist austro-ungar (1867-1918). După documente, acte și corespondențe rămase de la Elie Miron Cristea, Sibiu, 1986; Antonie Plămădeală, Contribuții istorice privind perioada 1918-1939. Elie Miron Cristea. Documente, însemnări și corespondențe, Sibiu, 1987; Păcurariu, Ist. Bis., III, 427-429, passim; Păcurariu, Dicț. teolog., 133-134. M.Dc.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286500_a_287829]
-
protecția pe care o putea acorda celor care lucrau sub auspiciile ei- mai ales la Universitatea Catolică din Lublin și În comitetul editorial al publicațiilor Znak și Tygodnik Powszechny. Polonia din anii lui Gomu³ka avea această ciudățenie: filosofii marxiști și teologii catolici se Întâlneau În Încercarea de a apăra libera exprimare și libertățile civile - embrion al alianțelor care se vor forma În anii ’70. În alte părți Însă, Partidul Comunist era singurul forum În care astfel de opoziții puteau fi formulate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
asta nu e literatură", exprimăm o judecată de valoare de acest fel ; emitem o judecată similară când, vorbind despre o carte de istorie, filozofie s-au știință, spunem că aparține "literaturii". Majoritatea istoriilor literare includ și analiza operei filozofilor, istoricilor, teologilor, moraliștilor, politicienilor și chiar a unor oameni de știință. Ar fi greu de imaginat, de exemplu, o istorie literară a Angliei în secolul al XVIII-lea fără o prezentare amplă a lui Berkeley și Hume, a episcopului Butler sau a
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
ai Renașterii”, dar nici unul nu se compara cu Leonardo da Vinci (1452-1519), matematician, inginer, inventator, pictor, sculptor, arhitect, muzician, scriitor. Gânditori politici ca Niccolò Machiavelli și Thomas Morus au redeșteptat interesul pentru ideile Antichității, folosindu-le pentru critica epocii contemporane. Teologi ca Erasmus sau Martin Luther au contestat status quo-ul aristotelian, introducând idei radicale În ceea ce privește dreptatea și credința. Între acestea exista un conflict latent raportat la viziunea Bisericii referitoare la locul omului În lume. Majoritatea umaniștilor erau credincioși, nu doreau o
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
identitatea română de ortodoxism. La întrebarea "a fi sau a nu fi român" se poate răspunde doar prin ortodoxism. În avangarda reflecției social-istorice românești, interbelicul este perioada care cunoaște deplina osmoză identitară între românism și ortodoxism. Artizanii ei au fost teologi ortodocși de un ascuțit profil intelectual, de calibrul unor Nichifor Crainic și Dumitru Stăniloae, care au elaborat în scrierile lor o teologie ortodoxistă a națiunii. Astfel, principiul de căpătâi al statului etnocratic imaginat de N. Crainic (1997) [1937] dictează "LEGEA
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
s-o discute" (p. 252). Duhul ortodox este singurul care însuflețește trupul neamului românesc, pecetluind osmoza spiritual-etnică înfăptuită prin interpenetrația ortodoxiei și românismului. Doctrina este consfințită teoretic odată cu publicarea lucrării omonime Ortodoxie și Românism (1939) avându-l ca autor pe teologul națiunii, D. Stăniloae. Teza centrală pe care o degajă fiecare din eseurile broșate în tomul în cauză este indisociabilitatea românismului de ortodoxie. Rezonând intim în aceeași comuniune de idei cu gândurile lui N. Crainic, D. Stăniloae atribuie ortodoxiei calitatea supremă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
este însăși umanul într-o anumită formă a lui. [...] Un uman pur, nedeterminat de-o anumită formă [națională], nu se poate închipui", decât ca o abstracțiune fantomatică (Stăniloae, 1939, p. 11). Convingerea naționalității apriorice a umanității al cărui exponent este teologul ortodox stătea la baza crezului național din care se împărtășea și S. Mehedinți. Acesta din urmă face clar că "personalitatea fără naționalitate este un adevărat nonsens" (Mehedinți, 2002, p. 104). Împingându-și argumentul până la ultimele sale consecințe logice, dogmaticul ortodox
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
se și prăvălește în ea, când afirmă că "nu există om anațional. Nici Adam măcar n-a fost anațional [...]. Un om pur, necolorat din punct de vedere național, fără determinante naționale, este o abstracțiune" (Stăniloae, 1939, p. 42, subl. n.). Teologul nu spune, totuși, ce naționalitate a avut Adam și nici nu face saltul naționalist de a-l naționaliza chiar și pe Dumnezeu! Nu ar fi fost primul care ar fi făcut asta. În anii de după Reforma engleză, episcopul Hugh Latimer
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în care s-a răscopt ortodoxia nu compensează totuși excesul de a întinde ortodoxia și românitatea la o existență bimilenară. Posedați de ideea că ființa românească este străbătută de duhul ortodox în care rezidă miezul spiritual și identitar al românismului teologii națiunii au elaborat eboșa doctrinară a unei soteriologii a salvării colective prin ortodoxism. Iată ce spune unul din profeții neamului românesc, dând glas crezului de generație al cărui făclier era: "mântuirea, în concepția creștinătății răsăritene, se cucerește înlăuntrul comunității de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]