5,251 matches
-
al IV-lea și a cărei parte occidentală nu a beneficiat, probabil, de aceleași actualizări ca partea orientală în timpul lui Teodosiu al II-lea, Spalato a găzduit deci un „ jovian” sub îndrumarea unui procurator: este vorba de o manufactură de textile administrată de statul roman, manufactură ce producea stofele necesare armatei (uniforme) și administrației. Ipoteza tradițională este aceea a unei transformări parțiale a complexului palațial al lui Dioclețian, cu dată necunoscută dar obligatoriu ulterioară morții împăratului, întrucât această activitate artizanala pare
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
Tabriz, Azerbaijan, în nord-vestul Iranului.A studiat la Najaf sub îndrumarea unor maeștrii precum Mirza 'Ali Qadhi (gnoză), Mirza Muhammad Husain Na'ini, Shaykh Muhammad Husain Isfahani ("fiqh" și jurisprudență), Sayyid Abu'l-Qasim Khwansari (în matematică). De asemenea, a aprofundat textile clasice, precum "Șifa" a lui Avicenna, "Asfar" a lui Sadr al-Din Shirazi și "Tamhid al-qawa'id" a lui Ibn Turkah. Împreună cu Sayyid Husayn Badkuba'i a fost discipolul a doi dintre cei mai renumiți maeștri ai timpului său: Sayyid Abu
Muhammad Husayn Tabatabaei () [Corola-website/Science/330903_a_332232]
-
Fundația "(Stichting)" Centrul de Studiu al Textilelor (CST), Leiden, Țările de Jos, este un institut de cercetare independent activ în domeniul materialelor textile și a îmbrăcămintei. Se află pe strada Hogewoerd 164 în Leiden și include un spațiu de expoziție, spații pentru depozitare, o sală de lectură
Centrul De Studiu al Textilelor, Leiden () [Corola-website/Science/336930_a_338259]
-
expoziție, spații pentru depozitare, o sală de lectură și alte spații de lucru. Directorul curent al CST (din noiembrie 2010) este Dr. Gillian Vogelsang-Eastwood, un istoric al vestimentației și materialului textil. TRC are scopul declarat de a încuraja cercetarea în textile și îmbrăcăminte antropologice și arheologice în cel mai larg sens al cuvântului. În special, CST este specializat în Vestimentație: și anume, modul în care oamenii își modifică corpul și ceea ce poartă pentru a-și exprima identitatea. Teoria de bază a
Centrul De Studiu al Textilelor, Leiden () [Corola-website/Science/336930_a_338259]
-
de bază a vestimentației este prezentat într-un articol de Eicher și Roach-Higgins (1992). TRC a fost inființată în anul 1991, ca o "Stichting" (fundație; organizație non-profit). De atunci a fost implicat în multe aspecte legate de studiul academic de textile și vestimentație, mai ales cele din Orientul Apropiat. În 1997 TRC început construirea unei colecții de textile și vestimentație. Până la sfârșitul anului 2010 colecția a crescut la peste 6.500 de textile, articole de îmbrăcăminte și accesorii din întreaga lume
Centrul De Studiu al Textilelor, Leiden () [Corola-website/Science/336930_a_338259]
-
inființată în anul 1991, ca o "Stichting" (fundație; organizație non-profit). De atunci a fost implicat în multe aspecte legate de studiul academic de textile și vestimentație, mai ales cele din Orientul Apropiat. În 1997 TRC început construirea unei colecții de textile și vestimentație. Până la sfârșitul anului 2010 colecția a crescut la peste 6.500 de textile, articole de îmbrăcăminte și accesorii din întreaga lume. Cele mai multe dintre articolele vestimentare provin din Orientul Apropiat și țări islamice: în special Afganistan, Egipt, Iran, Oman
Centrul De Studiu al Textilelor, Leiden () [Corola-website/Science/336930_a_338259]
-
în multe aspecte legate de studiul academic de textile și vestimentație, mai ales cele din Orientul Apropiat. În 1997 TRC început construirea unei colecții de textile și vestimentație. Până la sfârșitul anului 2010 colecția a crescut la peste 6.500 de textile, articole de îmbrăcăminte și accesorii din întreaga lume. Cele mai multe dintre articolele vestimentare provin din Orientul Apropiat și țări islamice: în special Afganistan, Egipt, Iran, Oman și Arabia Saudită. Include, de asemenea, o mare colecție de vestimentație regională olandeză. Multe dintre articolele
Centrul De Studiu al Textilelor, Leiden () [Corola-website/Science/336930_a_338259]
-
Uniunii Europene însă este strâns legat de aceasta prin acorduri cu Franța, așadar moneda a devenit cea din Franța, Euro. Până în 2002 Monaco își bătea propriile monede, francii monegaști. Principalele exporturi ale Principatului sunt chimicale, farmaceutice, produse de înfrumusețare, ceramică, textile, mase plastice, instrumente medicinale și obiecte din metal. Monaco este cel mai bogat oraș din lume. Aproape o treime, 29.21%, dintre monegasci sunt milionari în dolari.
Economia Principatului Monaco () [Corola-website/Science/337000_a_338329]
-
a construit aici numeroase vile. Cartierul a ajuns să fie situat în centrul orașului și avea, între altele, circa 130 de case cu unul sau două etaje.Între alții, au locuit aici moșierul și juristul Musa Al Alami, comerciantul de textile Tawfik Wafa Dajani, istoricul Aref Al Aref, medicul dr Tawfik Kanaan și alții. În cartier au locuit și câteva familii evreiești , între care Rahel și Tzvi Schwartz și fiicele lor, Ruth și Reuma, cunoscute mai târziu ca Ruth Dayan, prima
Musrara () [Corola-website/Science/336983_a_338312]
-
Albert Charles Esnault-Pelterie (8 noiembrie 1881 - 6 decembrie 1957) a fost un proiectant de aeronave francez din perioada de pionierat și teoretician al zborului spațial. S-a născut pe 8 noiembrie 1881 la Paris în familia unui industriaș din domeniul textilelor. El a fost educat la "Facultatea de Științe", studiind ingineria la Sorbona. El a luptat în Primul Război Mondial și a fost decorat cu "Legiunea de Onoare în grad de Ofițer". În noiembrie 1928, în timp ce se afla la bordul navei
Robert Esnault-Pelterie () [Corola-website/Science/336518_a_337847]
-
Primul dintre acestea era centrul de schimb, în jurul căruia se aflau perceptorul, monetăria locală, piața de licitații și inspectorul de piețe (muhtasib). Al doilea centru era qaisariya, o clădire unde erau stocate bunurile străine, iar al treilea era piața de textile (suq al ghazl), unde femeile își vindeau mărfurile. Al patrulea centru era universitatea, alături de moschee. În jurul acestor puncte centrale erau distribuite piețele diverselor bresle ale orașului. În ceea ce privește originile acestor bresle și modul în care ele au apărut, au fost elaborate
Bresle islamice () [Corola-website/Science/331181_a_332510]
-
în industria casnică textilă (darac, piepteni, furci de tors) și de prelucrare a lemnului (bardă, topor, rindea). Alături de piesele din lemn sunt prezentate și vasele ceramice (oale, străchini, ulcioare), ce se disting prin formă, dimensiuni și manieră decorativă, dar și textilele țărănești (ștergare, covoare, fețe de masă, fețe de pernă), țesute sau cusute și decorate cu multă îndemânare. La etajul clădirii sunt amenajate două interioare tradiționale locale: unul de sat și celălalt de oraș. Dacă în interiorul tradițional de sat vizitatorii vor
Muzeul de Etnografie din Pucioasa () [Corola-website/Science/331339_a_332668]
-
a istoriei locale împletită cu cea națională. Muzeul are 27 de săli. Secția de istorie prezintă material arheologic începând din paleolitic până în epoca contemporană, piese dacice, piese rezultate din săpăturile arheologice de la Cetatea Sucevei, colecții de ceramică, piese litice, metal, textile, numismatică, documente, carte veche, memoriale, artă, mineralogie-petrografie, paleontologie, botanică, malacologie, entomologie, mamalogie. Piese excepționale: tronul de la Lipcani (eneolitic), idolul androgin de la Mioveni (eneolitic), pandantiv de aur cu almandine de la Rotopănești (secolul al V-lea), monede de aur bizantine, inelul de
Casa Memorială „Veronica Micle” () [Corola-website/Science/331359_a_332688]
-
vedere că țesutul a fost, vreme îndelungată, un meșteșug casnic prin excelență, practicat pentru satisfacerea necesităților familiei și ale unor comunități restrânse, specialiștii care au lucrat la deschiderea muzeului au folosit din abundență piese de mobilier (lăzi de zestre) și textile de casă, încercând în acest fel să reproducă cât mai fidel interiorul unei locuințe tradiționale. Lăzile de zestre expuse în sălile muzeului sunt ornamentate. Atenția de care s-a bucurat se datorează în primul rând faptului că, lada destinată fetei
Muzeul de Etnografie al Văii Teleajănului () [Corola-website/Science/331367_a_332696]
-
noi. Muzeul deține colecții de arheologie (preistorică, dacică, medievală), istorie (exponate legate de istoria breslelor, unelte, lăzi, sigilii, documente, carte veche, memorialistică), etnografie (instalații țărănești, mobilier tradițional românesc, șvăbesc, ucrainean și maghiar, podoabe, icoane pe sticlă și lemn, costume populare, textile utilitare și decorative, ceramică, fotografii, etc.). Deține bunuri culturale clasate în Tezaur și Fond. Expozițiile de bază au fost modernizate în anul 1992, precum și în perioada 2002-2007. Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având .
Muzeul Județean Satu Mare () [Corola-website/Science/331372_a_332701]
-
și politice vrâncene (scriitorul și diplomatul Duiliu Zamfirescu, juristul Gh. Apostoleanu, arhitectul Ion Mincu, geograful S. Mehedinți, întemeietorul teatrului focșănean - maiorul Gheorghe Pastia, scriitorul Al. Vlahuță, țăranul Ion Roată). Mărturiile etnografice, pește 6.000 la număr (unelte, ceramică, port popular, textile de casă), vin să completeze mărturiile arheologice și istorice, oferind o imagine a vieții pe aceste meleaguri. Se remarcă în principal colecția de port popular, în special cea de cămăși și catrințe (unele dintre ele unicate în ceea ce privește materialele utilizate: fir
Muzeul Vrancei () [Corola-website/Science/331383_a_332712]
-
în viață lui. În timpul Revoluției Culturale a anilor 1960 și 1970, Zhang a întrerupt studiile școlare și a plecat să lucreze. Mai întâi a lucrat ca muncitor la fermă timp de 3 ani, iar mai târziu la o uzină de textile din orașul Xianyang, unde a lucrat timp de 7 ani. În acest timp el s-a familiarizat cu pictura și fotografia, practicându-le în mod amatoricesc. În 1978 Zhang a mers la Beijing Film Academy și s-a specializat în
Yimou Zhang () [Corola-website/Science/334305_a_335634]
-
rețea de magazine de peste 1.300 de unități în peste 20 de state. Primul magazin al lanțului "Intimissimi" a fost deschis în 1996. În anul 2014, deținea în România o rețea de șase magazine sub acest brand, precum și fabrica Aries Textile din județul Arad care produce articole de lenjerie de corp. Fabrica a avut afaceri de 187 de milioane de lei (42 milioane de euro) și aproximiativ 500 de angajați în anul 2013. În anul 2014, fabrica a produs lenjerie intimă
Calzedonia () [Corola-website/Science/334441_a_335770]
-
de amplasare a marii industrii s-a dovedit a fi nordul și nord-vestul orașului. Fiecare dintre cei trei frați Neuman au avut la rândul lor câte un băiat: Adolf junior, Alfred și Carol. Carol, înființează, în anul 1909, Fabrica de textile. În anul 1913 Adolf, Daniel și Adolf junior au primit titlul de baron al Imperiului Austro-Ungar pentru faptele deosebite în sprijinul comunității lor, fiind una dintre cele 27 de familii de origine evreiască de pe cuprinsul imperiului care au fost înnobilate
Francisc von Neuman, Baron de Végvár () [Corola-website/Science/331667_a_332996]
-
perfect patru limbi stăine: engleza, franceza, maghiara și germana. La Londra a devenit suporter al echipei de fotbal Arsenal, fiind prezent la meciuri etapă de etapă. Revenit în țară a lucrat a făcut un stagiu de pregătire la Fabrica de textile lucrând cot la cot cu muncitorii, iar la finalizarea acestui stagiu impus de unchiul său Carol, preia conducerea fabricii. În anul 1930 Carol Neuman emigrează în Statele Unite ale Americii, iar în anul 1935 fratele său mai mare Eduard, care conducea
Francisc von Neuman, Baron de Végvár () [Corola-website/Science/331667_a_332996]
-
spirt și drojdie, iar la 10 lua masa cu conducerea firmei. La 11, se întorcea la I.T.A. După-masa, inspecta secțiile ambelor intreprinderi. O dată cu preluarea afacerilor Francisc Neuman a început un proces de modernizare a fabricilor, astfel la Fabrica de textile (ITA) introduce sitemul Bedaux prin care producția a fost urmărită zilnic, iar contabilitatea a avut la zi datele situației finaciare. Angajează ingineri din Germania, Austria, Cehoslovacia și Elveția. A construit o colonie întreagă de case pentru angajați cu creșă și
Francisc von Neuman, Baron de Végvár () [Corola-website/Science/331667_a_332996]
-
A construit o colonie întreagă de case pentru angajați cu creșă și grădiniță. A construit o cantină, unde angajații serveau masa zilnic într-o pauză de jumătate de oră. Astfel, a făcut din I.T.A. cea mai renumită uzină de textile în prelucrarea bumbacului și a devenit foarte popular printre angajați. În anul 1936 întreprinderea a avut peste 2000 de angajați, iar în anul 1938 o firmă din Anglia se oferă să o cumpere. Din 1940, intreprinderile s-a dezvoltat foarte
Francisc von Neuman, Baron de Végvár () [Corola-website/Science/331667_a_332996]
-
ale interacției slabe, cum este existența unui "neutrin miuonic", diferit de neutrinul produs în dezintegrarea beta. s-a născut la 22 august 1913, într-o familie înstărită de etnie evreiască: tatăl era un industriaș local, proprietar al unei fabrici de textile din Pisa, mama era fiica unui medic. Din cei opt copii (cinci băieți și trei fete), trei aveau să devină cunoscuți: Guido (genetician), Bruno (fizician) și Gillo (regizor). A absolvit liceul la vârsta de 16 ani și a început să
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
pe Gică (Răzvan Vasilescu) soțul său, în urma unui atac de cord, și condamnat la închisoare pentru spălare de bani, chiar și așa ea a rămas să se ocupe de destinele echipei de fotbal Atletico Textila. Este șefă la fabrica de textile a echipei de fotbal Atletico Textila, aceasta deține și un club al său în afara fabricii de textile. Este o prietenă și o angajată de a lui Pusa, la fabrica de textile a echipei de fotbal Atletico Textila. Este asistenta personală
Atletico Textila () [Corola-website/Science/335779_a_337108]
-
de bani, chiar și așa ea a rămas să se ocupe de destinele echipei de fotbal Atletico Textila. Este șefă la fabrica de textile a echipei de fotbal Atletico Textila, aceasta deține și un club al său în afara fabricii de textile. Este o prietenă și o angajată de a lui Pusa, la fabrica de textile a echipei de fotbal Atletico Textila. Este asistenta personală a lui Raluca, ea o ajută cu sfaturi despre echipa de fotbal Atletico Textila. Este una din
Atletico Textila () [Corola-website/Science/335779_a_337108]