7,762 matches
-
vedere, al "argumentelor", care fac din condamnarea lui Svoboda un act justificat: "Și numaidecît, ca la poruncă, îi răsăriră în minte argumentele, cu zecile, îmbulzindu-se să-l încredințeze că Svoboda a fost vinovat, a încercat să dezerteze și să trădeze și că prin urmare el, care din întîmplare l-a judecat și l-a osîndit, n-are să-și impute nimic, nimic..." Narațiunea urmărește, încă din primele manifestări ale răului interior, simptom al unei crize iminente, o simultaneitate copleșitoare a vocilor
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
fiecărei ființe, casa de zid și casa de simțire îi păreau deopotrivă de concrete"(s.n.). Cum vocea interioară a lui Mini se acomodează treptat cu "vibrațiile" spațiului traversat, sensurile nu întîrzie să i se reveleze. Abilitatea deducțiilor, conexiunile în exces trădează însă, cum arătam înainte, o școală a romanului (străină personajului), care nu este alta... decît a autoarei înseși. Inovație remarcabilă, soluția începutului pus sub semnul viziunii personalizate pare s-o fi obligat pe Hortensia Papadat-Bengescu la o serie excesivă de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
modalitatea în care interioritatea ființei se revelează, se oferă cunoașterii. Prin Mini, romanul își dezvăluie, de fapt, secretele corespondențe care guvernează, motivat, lumea ficțiunii realiste. Justificînd aceste legături, pe care personajul-reflector le "simte", romanul nu face decît să le exhibe, trădînd oarecum alcătuirea "armonioasă", deliberată, operă de strategie a creatorului de viață care este romancierul. Cu alte cuvinte, naivitatea iscoditoare a lui Mini trece dincolo de efectele -scontate ale funcției focalizatoare. Ea pare a deveni reflexul artei care se răsfrînge abisal, într-
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Emilia imită, fără succes, o comediană care, la rîndul ei, imită pe Elvira Popescu (nu pe scenă, ci în culise, adică în gesturile cotidiene). Ela "imită" neconvingător, însă traumatizant pentru privitor, ceea ce înseamnă că-și compune o "poză" studiată, care trădează înstrăinarea ei. Imitația nu înseamnă doar supunere penibilă, lipsă a consistenței sau a valorii proprii, ci și mistificare a "conținutului" interior. Personalitatea, care va fi ea, se manifestă astfel, într-un fel de pervertire care repugnă întotdeauna naratorului. Virulența observațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
nu știu ce!"(Cititorul știe, deja: al treilea nu mai apucă nici să pună întrebarea.) " Se scoală împăratul necăjit foc și șart! o palmă lui Prîslea, de a răsunat tot palatul: Ieși afară, mucosule!" Suită în ritm caragialian. În felul acesta își trădează autorul "modelul" (anecdota preluată, povestea etc.) Ba chiar și mai explicit. Să ascultăm ce face Caragiale din intriga și finalul Imitației: "Ileana și Ileana, că de unde nu, îmi fac seamă singur!" (destul de economic, și clar); la sfîrșit, de plictiseală, împărăteasa
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
o românească reașezare în temeiul lumii, cu ce i-a fost dat fiecăruia, o reacomodare la cursul vieții. Nu vom uita că autorul o "împrumută" de la personajul care-și exprimă compătimirea pentru pierderea suferită de Ioanide. În ordinea evenimentelor, aceasta trădează măcar o dată ironia traseului: coincidența, fatalitatea, "conspirația detaliilor". Proiectat de Ioanide, fostul cavou al familiei Hagienuș devine la propriu mormîntul Picăi. Simetric, "biserica lui Ioanide" impune acceptarea paradigmei sacrificiale: "severă, este pentru mine un fel de Curte -de -Argeș în
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Odettei" și consideră că speculațiile personajului, "animate de scrisoarea iubitei sale pentru Forcheville, apogeu al minciunii, sfîrșesc prin a înscrie în iubire atracția colecționarului pentru rivali și dezgustul său pasional pentru o Odette prostituată."(6) "Dezgustul pasional" pentru partenerul care trădează poate fi citit, dincolo de natura pervertită a pasiunii nu pe deplin conștientizată pentru impur, și ca formă de competiție între rivali, în care victima pune condițiile învingătorului. Un triunghi al pasiunii, sau ceea ce René Girard numea "dorința triunghiulară" se deslușesc
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
cu cheile în cealaltă mână. Patima banului îi va aduce moartea. Într-o zi, Stănică Rațiu descoperă ascunzătoarea banilor, sub salteaua din sufragerie, și îi fură sub privirile bătrânului care cade secerat la pământ. Fiecare gest al lui moș Costache trădează avariția: Bătrânul mânca cu mare lăcomie, vârând capul în farfurie, în vreme ce Otilia gusta cu indiferență". Protagonistul romanului e un personaj tragic: "nu e un monstru, ci expresia unei psihologii nefericite" (Pompiliu Constantinescu). Unele scene sunt de un "tragic grotesc", de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
proveditor (înalt funcționar public), apoi conte. Portretul fizic: "un bărbat ca de 40-45 de ani, înalt, nas puternic, gura mare, nervozitate bărbătească, impulsiv", cu o expresie înfricoșătoare, deși pare calm și echilibrat. Este lucid, acționează cu fermitate și după ce este trădat de soția lui. Pornind de la teoria filosofului Leibnitz privind monada, în care se reflecta tot universul, Pietro Gralla este însetat de absolutul în iubire: "Dragostea e preferință exclusivă sau nu mai e nimic". Drama lui se datorează mai multor eșecuri
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
aproape întâmplător. Peisajul este dezolant, moara are acoperișul ciuruit de vreme, furia stihiilor naturii se află în concordanță cu dezlănțuirea pasiunilor. Analiza psihologică justifică o apropiere de Dostoievski. "Drama lui Ghiță este analizată magistral" (G. Călinescu). Acțiunea, gesturile, atitudinile lui trădează starea de nesiguranță și incertitudine; este laș, fricos, lacom, răzbunător, trece de la complicitate la crimă. Ana are un destin tragic și ilustrează teza morală după care omul trebuie să aibă simțul măsurii. Ea întruchipează duioșia, tandrețea și căldura sufletească. Slavici
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
o simplă expresie imperativă rostită de el. „Nu mai am încredere în nimeni!“ Uneori e uimitor cât de puțin îi trebuie unei persoane ca să-și piardă încrederea în ceilalți. Acea persoană obișnuiește să spună: „Am oferit totul și am fost trădată.“ De fapt, e vorba de pierderea încrederii în persoana reprezentativă pentru sexul opus: „Nu mai am încredere în bărbați“ sau „Nu mai am încredere în femei“. Lipsa de încredere este exprimată tocmai în prezența celui care se poartă mai afectuos
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
un cuplu de succes. Cu siguranță că cei doi parteneri se influențează reciproc; dar într-un cuplu modern, unul se poate folosi de influența celuilalt pentru a afla ceva mai degrabă despre el însuși decât despre partener. Te-ar putea trăda statuia? „Am învățat-o tot ce trebuie să știe o femeie, am ridicat-o din noroi și ea m-a trădat cu cel mai bun prieten!“ ți se pare cu noscută această frază? Ea exprimă situația în care persoana radical
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
folosi de influența celuilalt pentru a afla ceva mai degrabă despre el însuși decât despre partener. Te-ar putea trăda statuia? „Am învățat-o tot ce trebuie să știe o femeie, am ridicat-o din noroi și ea m-a trădat cu cel mai bun prieten!“ ți se pare cu noscută această frază? Ea exprimă situația în care persoana radical schimbată de viața de cuplu simte nevoia să caute un alt partener, potrivit statutului nou dobândit. Dacă judecăm prin prisma devenirii
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
ziua în care aveți nevoie ca un alt băiat să vă scoată din starea în care sunteți! Aveți nevoie de ziua în care, simțindu-vă bine, să vă demonstrați că puteți fi valabile și pentru alți băieți, fără să vă trădați iubiții, fără să-i înșelați, ci doar simțind că ați putea s-o faceți. Această minimă cantitate de poligamie virtuală este foarte bună în cuplu, pentru că produce o mică și fiziologică gelozie. Știind că ești valabilă și pentru altcineva, partenerul
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
Deocamdată! Ei bine, toate aceste tentative de schimbare a sexului se ascund sub termenul de transsexualism. Întâlnirea cu cel deghizat De câte ori întâlnești pe cineva deghizat, simți imperios nevoia să-l demaști. Dacă el însuși se demască, simți că ai fost trădat și ai o reacție mai mult sau mai puțin furioasă. Bănuind toate acestea, travestitul nu-și trădează adevărata identitate. De multe ori se întâmplă ca, fiind la începutul „carierei“ sale, el să se deghizeze imperfect sau să manifeste o discrepanță
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
cu cel deghizat De câte ori întâlnești pe cineva deghizat, simți imperios nevoia să-l demaști. Dacă el însuși se demască, simți că ai fost trădat și ai o reacție mai mult sau mai puțin furioasă. Bănuind toate acestea, travestitul nu-și trădează adevărata identitate. De multe ori se întâmplă ca, fiind la începutul „carierei“ sale, el să se deghizeze imperfect sau să manifeste o discrepanță între vestimentație și maniere, care nu sunt încă ale celuilalt sex. Aceste stângăcii sunt repede sancțio nate
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
ai o relație amoroasă cu o femeie al cărei soț îți este cunoscut. Consecințele acestei relații ar veni atât din sfera vinovăției resimțite față de acel bărbat, cât și din răzbunarea pe care o va pune acesta în practică, știindu-se trădat de un cunoscut. Și ar mai fi ceva: cunoașterea directă a celui legitim este capabilă să producă un complex de inferioritate sexuală față de el chiar și peste ani, din cauza conștientizării faptului că femeia care este acum cu tine a fost
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
alți cinci ani, drama Năpasta (1890), care-i încheie activitatea de dramaturg. Comediile lui Caragiale surprind un fenomen de tranziție, și anume formarea conștiinței politice în rândul micii burghezii. Ele lovesc mai sus de individ, în alcătuirea socială, și nu trădează nici o urmă de mizantropie, Caragiale nu își urăște semenii și nu îi disprețuiește. Prin firea sa sociabilă, are nenumărați prieteni. Îi place să stea de vorbă cu oameni simpli, cu necunoscuți, descoperind la aceștia mai mult bun-simț și o formulare
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
doar mesagerul prin excelență al acestui clan, ci băiat de procopseală în casa lui Titircă, probabil o rudă mai îndepărtată ori copilul vreunei vechi cunoștințe, care are nevoie de adăpost și creștere. Tratamentul dur și aspru la care este supus trădează strânsa familiaritate, după vechiul proverb că „bătaia e ruptă din rai“; Zița, la rândul ei, este cumnata, dar într-un vădit raport de subordonare față de sora ei mai mare pe care o numește țață, după același cod, dar și față de
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
din nepotrivirea dintre esența personajelor și aparențele pe care acestea le întrețin. De aceea personajele cele mai satirizate, cele mai comice din piesă sunt Jupân Dumitrache și Rică Venturiano. Jupân Dumitrache este convins de trăinicia principiilor sale, deși acestea sunt trădate de celelalte personaje, desigur, fără ca el să își dea seama. Onoarea de familist, încrederea în Chiriac sunt distruse de soția și de omul lui de încredere care, în actul I, scena IX, ținând-o în brațe pe Veta, îl asigură
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
practică avocatura și gazetăria. Cațavencu este director-proprietar al ziarului „Răcnetul Carpaților“, prezident-fondator al Societății Enciclopedice-Cooperative „Aurora Economică Română“. Aceste specificări par a institui un regim de diferență față de organismele asupra cărora prezidează Trahanache și din care face parte Farfuridi; ele trădează o nuanță privat-activist lucrativă, totuși cu ușoare note de stridență dacă ne referim la numele gazetei „Răcnetul Carpaților“. Spre deosebire de majoritatea personajelor din O scrisoare pierdută, caracterizate prin câte o formulă sau un gest stereotip („curat“ sau „fix“), Cațavencu nu are
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
și atunci când îl dă afară din sală pe Cetățeanul turmentat: Stimabile, stimabile (cu afabilitate) rog, dați afară pe onorabilul! Întrunirile și discursurile candidaților fac parte din același ritual. Discursul lui Farfuridi are o orientare conservatoare, pe când cel al lui Cațavencu trădează porniri radicale și activiste. Nu putem să nu cităm în cele ce urmează cuvintele lui Farfuridi: „După ce am vorbit dar din punctul de vedere istoric și din punctul de vedere de drept, voi încheia, precum am zis, cât se poate
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Farfuridi; amândoi sunt surprinși de naivitatea lui Trahanache, admirându-i „forța“ politică, iar acesta este, la rândul său, încântat de gândirea lui Dandanache. Cațavencu este pentru toți ceilalți o inteligență pătrunzătoare. Numele proprii sunt și ele alese cu multă atenție, trădând personajul. Așa cum Ibrăileanu arată în studiul său (Numele proprii în opera comică a lui Caragiale. În: Ibrăileanu, G., Pagini alese. II, București, ESPLA, 1957), numele este parte integrantă a personajului, completându-l sau exprimându-l. Cațavencu sugerează ceva din agresivitatea
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
a prilejuit această corespondență? Pregătirea nunții dintre Constantin Oteteleșanu și Zmaranda Cocorăscu naște zeci de scrisori schimba te între mire, soacra-mare și mătușa fetei, Zoița păhărniceasa. Cu ajutorul lor se poate foarte ușor lua pulsul unui astfel de eveniment, fiecare scrisoare trădând înfrigurarea pregătirilor, neînțelegerile inevitabile și cotidiene dintrecele două familii, cu privire la zestre, pretenții le miresei și nemulțumirile soacrei-mari, cheltuielile imense ce trebuie făcute. Nunta apare, în această situație, ca o afacere de femei: de o parte se află Safta Oteteleșanu care
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
putea împlini zestrea surorii sale. Cei doi însă nu sunt inte re sați de gre u tă ți le prin care trece fratele, nici de faptul că Zmă răn di ța nu are mamă. Ei vor zestrea, fiecare scri soare trădând disperarea în care se află mama și fiul că mai sus-numi tul frate nu se arată atât de ma lea bil cum ar fi vrut ei. În paralel cu co res pon den ța de nuntă, Constantin are o alta
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]