5,344 matches
-
și apoi un anumit număr de teme se epuizaseră ori se demodaseră, anumite discuții nu-și mai aveau rostul. Voi adăuga că, provenind dintr-un mediu simplu, ce mă interesa din curiozitate și necesitate în viață era iscusința. Eram foarte uimit la gîndul că majoritatea membrilor Grupului celor Zece nu aveau nevoie de ea. Nu trăiau prin propria dibăcie, ci datorită poziției lor în societate. B.C. Totuși Jacques Robin era medic. J.B. Da, un doctor strălucit, fost intern la Paris, un
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
ducea să se joace mai încolo. Colegii ei erau mereu surprinși de brutalitatea sa intransigentă, se simțeau judecați, aveau impresia că nu le împărtășea părerile despre chestiunile financiare, sau chiar că nu avea nici o părere. Copiii erau cu atît mai uimiți de această reticență cu cît se obișnuiseră de cîtiva ani să lucreze în echipă, avansau împreună. Nu mai suntem pe Wall Street în anii 80, obișnuiau ei să spună. S-au dus vremurile în care lucrai singur, ca un psihopat
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a lui Aragon, C'est une chose étrange à la fin que le monde (De fapt, lumea e o chestie stranie), apărută în 2010 la editura Robert Laffont. Insolenta erudiție plurivalentă a lui Jean d'Ormesson nu încetează să ne uimească și să ne încînte. Ca și autorul însuși, jovial, deschis, histrionic, dar care-ți alunecă printre degete în clipa cînd crezi că ai început să-l înțelegi. Sunt ceva decenii de cînd Jean d'Ormesson încarnează spiritul francez prin excelență
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
politic în Franța, ci și-a dorit o limbă în care să poată îngenunchia rațiunea în deplină libertate și cu maximă eficiență. Că a făcut-o în chiar limba rațiunii și cu o excelență stilistică ce nu contenește să-i uimească pe francezi, asta ține de geniul individual... "Nici credincios, nici ateu" ( Neajunsul de a te fi născut), nici defetist nici optimist, nici din lumea asta, nici din cealaltă, Cioran se află într-un soi de spațiu intermediar, un fel de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
primei limbi în favoarea celei de a doua. La aceasta se adaugă, așa cum vom vedea, datele de publicare, adesea mult decalate față de momentul scrierii, ceea ce falsifică parțial receptarea, deoarece orizontul de așteptare a publicului s-a deplasat între timp. Tînărul Cioran uimește prin patima și fanatismul său ames tecat cu luciditate, înzecite de un aer aparent boem, de sponta neitatea și dezinvoltura limbii române. Adultul parizian le regăsește cumva în magnifica impertinență a scăpărărilor sale ironice, în pasi unea sa pentru formulele
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
știe să acționeze în mod autonom, care așteaptă totul de la un prefect sau de la un ministru și ale cărei idei sunt pervertite până la pierderea noțiunii de Drept, Proprietate, Libertate și Justiție". Cei familiarizați cu sistemul de asigurări sociale francez sunt uimiți de precizia acestei descrieri. Oare care este impresia celor familiarizați cu sistemul românesc, inspirat din cel francez? Care ar fi principalul "public-țintă" interesat de scrierile lui Bastiat? Contribuabilii-alegători reprezintă cel mai larg "public-țintă" al lucrărilor lui Bastiat. Ei vor putea
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
poate viola proprietatea, dar găsesc inoportun să o facă sub forma Dreptului la muncă", domnul Billault v-ar înțelege și ar discuta cu dumneavoastră această chestiune secundară privind oportunitatea. Dar dumneavoastră îi opuneți Principiul însuși al Proprietății. Acest lucru îl uimește, și se crede îndreptățit să vă spună: Nu o faceți astăzi pe bunul apostol, și dacă respingeți Dreptul la muncă cel puțin să nu o faceți întemeindu-vă pe Dreptul de Proprietate, deoarece violați acest Drept prin tarifele dumneavoastră atunci când
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
e gogoliană. De acum apar și bătrânii automatizați într-un singur tabiet sau idee fixă, boierii vegetabili, cuconii și cucoanele trăind din câteva minuscule elemente sufletești. Totdeodată se glorifică oamenii rudimentari, cu frică de complicațiile civilizației, precum Petrea Dascălul, care uimește pe doi lorzi veniți pe aceste meleaguri la vânătoare prin chipul cum cu o pușcă veche în vârf cu o lumânare împușcă ursul în bârlog. IACOB NEGRUZZI Secretarul "perpetuu" al "Junimii", Iacob Negruzzi (1843-1932), a scris o literatură acum uitată
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
francez De Marenne trece prin Moldova și are prilejul de a vedea noul eden. Pe abate îl surprind în primul rând sublima singurătate a priveliștilor, raritatea omului. Moldova e o Americă virgină ca aceea din Athala de Chateaubriand. Îl mai uimesc mijloacele rudimentare de trai, bucătăria savantă (zeamă de găină, sarmale, claponi în țiglă, plăcinte și ulcioare cu vin vechi). În Nunta domniței Ruxanda domină același element euforic. Gonit din scaun, într-o poiană, măria-sa Vasilie-vodă bea o cupă de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fi voit, ca om pândit de moarte și fără putință de a trăi realmente, să cucerească o rusoaică, o prințesă, însă numai după o desfășurare de forțe imense care să demonstreze virtuțiile sale. Prințesa trebuia salvată din ghearele unei cabale, uimită prin temeritate și talent, prin nobleță de suflet și îndrăzneală. Numai după ce toate aceste piedici presupuse ar fi fost înlăturate, numai atunci inaccesibilul ar fi fost meritat. Nuvelele lui Gib Mihăescu aduc o atmosferă apăsătoare de halucinație, par și sunt
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
crede compromis prin reaua înfățișare vestimentară. Același tânăr se așează pe pământ și ia țărână în mână cu sentimentul mândru al unei profunde filozofii panteistice, salvează un șoarece de la înec, se roagă în biserică, plânge fără sens, se admiră, se uimește de prezența unui lac, încearcă, sub latura estetică, a descoperi "un demon nou". Războiul micului Tristan de Mircea Gesticone aduce aminte puțin de Le grand Meaulnes al lui Alain Fournier, cu deosebirea că atmosfera de basm e înlocuită cu element
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și-n defecte, a fost mare-n cele slabe și slab în cele mari, a scânteiat și a fost amorf, a scris unele opere care-l situează pe primul plan și a scris altele care-l descalifică, ca erudit a uimit cu puterea lui de-a aduna sau cu ușurătatea de-a confunda. Poligraf de neobosită activitate, a voit să fie specialist în cele mai variate domenii, când n-a intenționat chiar să creeze în domenii în care materia i se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
și organizarea muzeelor Cooperarea descentralizată (Legea din 6 februarie 1992) Acorduri cu autorități locale externe în acele zone pentru care sunt responsabile. Sursa: Bécet (2001), pp. 103-104. Reducerea numărului mare de municipalități Majoritatea observatorilor externi ai guvernului local francez sunt uimiți de numărul mare de autorități locale din Franța în contrast cu alte țări. În 2003, cifra oficială era de 36778 pe întreg teritoriul Franței, incluzând și teritoriile și departamentele transoceanice (DOM-TOM Départaments d'Outre-Mer și Territoires d'Outre-Mer) și de 36564 în
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
447; ,,Le Nord scrie în privirea conflictului austro-român următoarele: Spiritul conciliant al contelui Kalnoky e prea cunoscut pentru ca să avem a ne teme de noua campanie a ziarelor vieneze în contra României"448. Indiferent de natura sursei la care face apel, jurnalistul uimește prin ușurința cu care abordează subiecte dintre cele mai variate și rapiditatea cu care identifică citate revelatorii în exemplificarea ideilor. În același orizont al dialogismului intertextual, recursul la textul biblic oferă jurnalistului ocazia unor paralele tematice sugestive: "Ca și fiul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
poezie își face tot mai mult simțită prezența seducția sacrului. O ipostază a acestuia o reprezintă eternul feminin (în Monologuri, 1991): „Femeia fecundează lumina, oricât de trează ar fi raza. / Obscuritatea e a bărbatului”; frumusețea femeii e „singura religie care uimește înțelepciunea” etc. Lungi poeme (volume întregi nefiind decât un asemenea unic text, compus muzical) sunt expresia chinului spiritual și a slavei, a suferinței mundane și a salvării, a rugăciunii și devoțiunii / umilinței ( Aproape tac, aproape plâng, aproape sunt, 1995), a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286914_a_288243]
-
era adunat, s-ar putea spune, aproape tot orașul. Tema predicii sale era: «Îngerii, oamenii, diavolii». A vorbit atât de bine și de clar despre aceste trei tipuri de spirite raționale, încât multe persoane cultivate, prezente acolo, au rămas foarte uimite de discursul unui om neînvățat. Și totuși, el nu avea stilul unui predicator, ci mai degrabă cel al unuia care improvizează. În realitate, cuvintele sale urmăreau să stingă dușmăniile și să pună bazele unor noi pacte de pace. Haina pe
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
explica cuvântul lui Dumnezeu ca unor creaturi raționale. Trecătorii l-au remarcat pe acel necunoscut cu îmbrăcăminte ciudată care predica păsărilor, ca și cum ar fi fost oameni, și au răspândit vestea prin oraș. Toți locuitorii orașului, alergând într-acolo, au rămas uimiți la vederea acelei minuni și l-au rugat să se îndure de ei pentru că mai înainte îl alungaseră. Francisc a binecuvântat păsările și le-a dat voie să-și ia zborul. Apoi, îndreptându-se spre oameni, i-a mustrat pentru că
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
pentru ca acolo să aștepte dispozițiile sale. După trei săptămâni, i-a trimis câteva scrisori prin care l-a desemnat guardianul locului respectiv. Primindu-le cu reverență, a spus: «Dar ce mi-a făcut părintele nostru?». Părintele Giordano era atât de uimit de umilința fratelui Nicolaie, încât cu greu îi suporta prezența și nu a îndrăznit să meargă la Erfurt înainte să treacă șase săptămâni. Într-adevăr, fratele Nicolaie, doar cu prezența sa, îi menținea pe frați într-o disciplină religioasă mai
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
și vorbea despre disprețuirea lumii în fața fraților minori și a fraților predicatori ce veniseră să-l întâlnească și să-l vadă. Și orice chestiune îi era propusă spre discuție, răspundea cu promptitudine la toate. Toți cei care îl auzeau rămâneau uimiți de prudența și răspunsurile sale (p. 336). 47. Fratele Ugo locuia bucuros și cel mai adesea în acest oraș Hyères. Aici erau mulți notari și judecători, medici și alți oameni de cultură; aceștia, în zilele de sărbătoare, își dădeau întâlnire
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
de la cultul său pe cât mai mulți oameni puteți. Dacă voi însă ați vrea să-l cunoașteți, să-l mărturisiți și să-l adorați pe Creatorul și Mântuitorul lumii, v-ar iubi ca pe sine însuși». Toți cei prezenți au rămas uimiți de răspunsurile lui. 12. O rugăciune a sfântului Francisc Text în Liber exemplorum, nr. 50, p. 231. Acest fapt este prezent și în 2Cel 159, dar redactarea este foarte diferită. Fericitul Francisc, însuflețit de marea dorință de a oferi un
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Înainte să-mi răspundă. „Presupun că ceea ce mi-aș fi dorit să știu acum 50 de ani”, mi-a spus el, „ar fi fost câtă putere aveam de a influența performanța unui om doar Încurajându-l”. Deși replica m-a uimit, am rămas cu gândul că era răspunsul cel mai plin de semnificații pe care Îl primisem În ceea ce privește metodele de sporire a performanțelor angajaților. Lipsa Încurajării poate determina o șubrezire a afacerii. Precum soldatul din Semnul roșu al curajului pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
un oarecare nivel de creativitate să ridice mâna, numărul acestora a fost și mai mic! Apoi am Întrebat câți dintre ei consideră că au o inteligență peste medie. Toți cei prezenți În sală au ridicat mâna. Creativitatea este subestimată Mă uimește faptul că acum, când companiile au nevoie mai mult ca oricând de idei noi pentru a face față cascadei de schimbări ce se năpustesc asupra lor, cele mai multe nu-și Învață angajații să gândească creativ și nici nu le cer așa ceva
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
la fel ca și clienții adevărați. Totuși, la un moment dat, a apărut ipoteza conform căreia angajații ar putea fi valoroși pentru companie În calitate de consultanți, la fel ca și clienții din exterior. Ca formator și consultant, nu Încetează să mă uimească faptul că majoritatea firmelor pur și simplu nu observă cât de multe știu angajații lor despre clienți. În fiecare zi, acești oameni intră În contact cu clienții. Fie că sunt reprezentanți de vânzări, coordonatori de servicii, personal de Întreținere, recepționeri
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
că o Încurcasem. În timp ce mergeam Împreună În mașină pe autostrada 64 către Lexington, tatăl meu m-a Întrebat dacă vreau să revizuim discursul chiar acolo, În mașină. În dimineața aceea, exersasem de câteva ori discursul În fața oglinzii și am rămas uimit câte lucruri uitasem. Îmi aduc aminte de emoțiile pe care le Încercam chinuindu-mă să-mi amintesc textul. I-am spus tatălui meu că nu mai era cazul să-mi rostesc discursul În mașină. Am pretins că mă simt Încrezător
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
e de părere că o astfel de recunoaștere nu i-ar putea dăuna (non nocitura). Altfel ar prefera să fie știut de mincinos. Ar fi mai bine decât să știe că ușa familiei Messalinus îi va fi mereu închisă. Rămâi uimit în fața atâtor evidente contradicții și răsturnări de situații. Nu încape îndoiala că sulmonezul nu-și dă seama de acest lucru. Nu. E de exclus. Tocmai asta urmărește, să inducă în eroare. În final nu se mai înțelege dacă această prietenie
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]