6,447 matches
-
din care 358 bărbați și 412 femei. La recensământul din 1930 situația a fost următoarea: Corod - 3911, Blânzi - 648, Brătulești-355 și Cărăpcești - 799 persoane. Tot la aceeași dată, situația pe naționalități străine se prezenta astfel: șase unguri la Brătulești, trei unguri la Cărăpcești, cinci rromi la Brătulești și trei rromi la Corod. În 1941, recensământul populației indica următoarea statistică: Corod - 4573 locuitori, Blânzi - 784, Brătulești - 430. În 1943 avem în satul Corod 5049 locuitori, iar în satele Blânzi și Brătulești - 1217
Comuna Corod, Galați () [Corola-website/Science/301208_a_302537]
-
găsea din abundență. Biserica din lemn este monument istoric. Între 1830 - 1840, la Căpăt au fost colonizate câteva familii de slovaci provenind din regiunea Trencsen, care, cu timpul, s-au maghiarizat. Totodată, la 1850 s-au mai așezat germani și unguri. În ciuda eforturilor de colonizare și de maghiarizare, satul a continuat să fie majoritar românesc. Românii erau specializați în creșterea porcinelor. La 1881 avea 567 ortodocși și doar 82 de catolici. Numele oficial pe care l-a purtat în perioada 1860
Căpăt, Timiș () [Corola-website/Science/301348_a_302677]
-
al doilea război mondial , maghiarii au devenit chiar majoritari. De atunci însă, populația satului a cunoscut însă un declin dramatic. În 1910 avea o populație de 714 bulgari. În 1930, populația era de 830 locuitori, dintre care 353 bulgari, 338 unguri, 123 germani, 13 români și 3 țigani. La recensământul din 2002, satul avea o populație de numai 34 locuitori, dintre care numai 2 bulgari. Statistic, majoritari sunt români (17 locuitori), urmați de maghiari cu 10 persoane, însă scăderea dramatică a
Colonia Bulgară, Timiș () [Corola-website/Science/301351_a_302680]
-
de sat. Moșia pe care s-au așezat aparținea erariului. Administratorul erarial care a aprobat înființarea localității a fost "Iosif Deschan"; din acest motiv satul a fost numit în cinstea lui. În jurul anului 1821 în Dejan s-au mutat primii unguri. Ei nu s-au putut adapta la obiceiurile băștinașilor români și sârbi și au părăsit satul. Alte familii de unguri au venit pe la 1829. Spre deosebire de primul val, ei s-au statornicit aici și cu timpul au devenit majoritari. A fost
Dejan, Timiș () [Corola-website/Science/301355_a_302684]
-
Deschan"; din acest motiv satul a fost numit în cinstea lui. În jurul anului 1821 în Dejan s-au mutat primii unguri. Ei nu s-au putut adapta la obiceiurile băștinașilor români și sârbi și au părăsit satul. Alte familii de unguri au venit pe la 1829. Spre deosebire de primul val, ei s-au statornicit aici și cu timpul au devenit majoritari. A fost până în perioada contemporană un sat mixt româno-maghiaro-sârb. Astăzi majoritatea de circa 80% sunt români.
Dejan, Timiș () [Corola-website/Science/301355_a_302684]
-
km nord orașul-stațiune Buziaș. Este traversat de drumul județean DJ572, care leagă drumul național DN6 (sau E70) de drumul județean DJ592, două variante care leagă, pe trasee diferite, cele două municipii timișene. Prima atestare a localității a parvenit prin intermediul istoricului ungur Fryges Pesty care, într-o lucrare dedicată Carașului, vorbește despre o diplomă maghiară de la 1428, în care se amintește de un anume Emeric de "Hattyas", participant la o tranzacție cu pământuri între nobilimea maghiară. La începutul secolului XV, aparținea unuia
Hitiaș, Timiș () [Corola-website/Science/301367_a_302696]
-
a fost și un cutremur de pământ. La începutul secolului al XIX-lea, Ofsenița trece în proprietatea familiei Karatsonyi, care a cumpărat domeniul baronului Draskovich și a mai primit un teritoriu de la Erariu cu condiția să angajeze pe domeniu numai unguri romano-catolici. În felul acesta, familia Karatsonyi intra în posesia a 27.000 de iugăre de pământ, cuprinzând satele Banloc, Ofsenița, Șocă, Partoș, Tolvădia, Topolea. În anul 1838, Karatsonyi Lazăr este proprietar. În anul 1865, când se convoacă Adunarea Națională la
Ofsenița, Timiș () [Corola-website/Science/301382_a_302711]
-
grădiniță de flori și împrejmuit cu un gard de fier. În Monografia Banatului a lui Ion Satreanu, editata la Timișoara în 1935 găsim: "Ofsenița - plasa Deta, 1045 locuitori, 243 de case și hotar de 2915 iugăre. Germani romano-catolici și puțini unguri și sârbi. Biserică 1882. Școală primară, monument al eroilor, car bărbătesc romano-catolic, reuniune de cetire". La 13 octombrie 1850 se desființează primăria în Ofsenița și devine sat aparținător comunei Banloc. În anii construirii socialismului, Ofsenița cunoaște o rapidă dezvoltare, se
Ofsenița, Timiș () [Corola-website/Science/301382_a_302711]
-
a unui grup de 92 persoane. Însă la scurt timp, ucraineni au plecat. Sfârșitul perioadei comuniste a văzut plecarea ultimilor locuitori. La recensământul din 1992, în Rovinița Mică mai trăiau 14 locuitori, dintre care 8 ucraineni, 4 români și 2 unguri, dar niciun german. La recensământul din 2002, populația înregistrată a fost de numai 9 persoane: 4 ucraineni, 3 români și 2 maghiari.
Rovinița Mică, Timiș () [Corola-website/Science/301391_a_302720]
-
Wyses" sau "Vizesgian" (1647). Conform „Dicționarului toponimic și geografico-istoric al județului Timiș” de Remus Crețan, în timpul turcilor este relatat ca "localitate de cumani și iobagi români". Mai târziu, se regăsește locuită de sârbi, care cu timpul dispar, fiind înlocuiți de unguri, germani, bulgari și alți sârbi. Băștinași au rămas românii. Faptul că ei locuiau de mai demult aici se putea vedea și după locul pe care îl ocupau, ei fiind locuitorii caselor din centrul vechi al satului, de la strada principală și
Vizejdia, Timiș () [Corola-website/Science/301409_a_302738]
-
poate aprecia că Mihai Viteazul a avut sub comanda sa cel mult 10.000 de militari și un parc de artilerie compus din 12 tunuri mari de câmp. Cronica oficială vorbește de 8.000 de munteni și 2.000 de unguri. Acest raport de forțe net defavorabil aliaților explică alegerea făcută de voievod pentru terenul de la sud de Călugăreni, care era împădurit, mlăștinos, străbătut de râul Neajlov, în care deplasarea atacatorilor se putea face numai pe un singur drum, cu un
Bătălia de la Călugăreni () [Corola-website/Science/301421_a_302750]
-
continuă să îi ateste distinct și exact. "Gesta Hungarorum" sau "Cronică Notarului Anonim", "Almanahul Hildersheim", "Ystoria Mongalorum" pomenesc exact rutenii și țara lor a, chiar dacă aceasta nu este delimitata exact. Un moment semnificativ pentru istoria Europei Central Răsăritene este așezarea ungurilor în Bazinul Carpatic. Din acest timp există relatări scrise despre ruteni de către Anonymus, cronicarul medieval timpuriu al regelui Béla al IV-lea. El îi consideră ruteni pe toți slavii întâlniți la trecerea Carpaților mai puțin pe cei găsiți în Câmpia
Ruteni () [Corola-website/Science/301424_a_302753]
-
1844 are 1219 locuitori. În anul 1851 are 1136 ortodoxi. În anul 1863 are 1322 locuitori. În anul 1870 are 107 catolici, 2 greco-catolici, 1056 ortodoxi, 3 evanghelici, 18 evrei și 1186 locuitori. În anul 1890 are 1075 Români, 28 Unguri, 67 Germani, 3 Slavi, 2 Sârbi, 1175 locuitori În anul 1900 are 1180 locuitori. În anul 1910 are 1896 locuitori. În anul 1930 are 856 Români, 40 Țigani, alții 16 și 944 locuitori. Se află în județul Timiș-Torontal, plasa Centrală
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
se numește și azi o parte a comunei Băcăni. În hărțile militare găsim numirea Baseng. Moșnița a fost, până mai deceniile trecute,încojurată de păduri.Prin anul 1903 s-a început tăierea acestora și crearea unui sat nou,din coloniști unguri aduși din comitatul Békés și din orașul Senteș.În acel an s-au zidit 30 case pentru acești coloniști.Fiecare primește câte 24 jugh. cu prețul total pentru 70 case de 7940 coroane.Așa se întemeiază comuna de coloniști maghiari
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
mai 1946, atât cât și tatăl său Endre Wass, au fost condamnați la moarte "în contumacie" de Tribunalul Cluj, iar posesiunile le-au fost confiscate, fiind găsiți responsabili pentru evenimentele care au avut loc în septembrie 1940, când un locotenent ungur, pe nume Pakucs, a arestat șase locuitori din Sucutard și a executat patru dintre ei (doi români și două evreice) în localitatea Țaga. Albert Wass a fost găsit responsabil și pentru instigarea și provocarea măcelului de la Mureșenii de Câmpie, când
Albert Wass () [Corola-website/Science/300035_a_301364]
-
proteja intrarea în cetate. De asemenea, a pavat curtea interioară și căile de acces spre cetate. Voievodul Ștefan cel Mare (1457-1504) a înțeles cel mai bine necesitățile construirii de clădiri fortificate pentru a apăra Principatul Moldovei de atacurile turcilor, tătarilor, ungurilor sau polonilor. El a construit primele mănăstiri fortificate din Moldova și a întărit cetățile existente. Considerând că Cetatea Sucevei nu este suficient întărită pentru a rezista atacurilor inamicilor Moldovei, el a construit un zid de incintă care a înconjurat fortul
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
pe Ștefan Lăcustă într-un foișor din cetate, în timp ce acesta dormea. Domnitorul Despot Vodă (1561-1563) își stabilește și el reședința la Suceava. Cetatea este asediată din nou în anul 1563, timp de trei luni, de către hatmanul Ștefan Tomșa, iar mercenarii unguri care o apărau predau cetatea oștii lui Tomșa. Asediul din 1563 a provocat distrugeri grave cetății. La solicitarea turcilor care-l aduseseră pe tron în a doua sa domnie, domnitorul Alexandru Lăpușneanu (1552-1561, 1564-1568) mută capitala Moldovei de la Suceava, oraș
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
din Sibiu (în prezent Colegiul Național Samuel von Brukenthal), a urmat o perioadă de timp cursuri de studiile juridice la Academia de Stiinte Juridice din Sibiu, dar apoi s-a înrolat ca voluntar în Batalionul 23 de vânători de câmp ungur în 1876/77. Hotărându-se să urmeze carieră militară, a luat examenul de ofițeri de rezervă, iar pe data de 1 mai 1878 a fost numit locotenent. Că locotenent major a urmat cursurile Academiei Militare Tereziene între 1885-1887. Ca locotenent
Arthur Arz von Straussenburg () [Corola-website/Science/300117_a_301446]
-
30-40 de cucerzeni la Marea Adunare de la Blaj din 3-5 mai 1848, iar la întoarcerea acasă toți au fost spânzurați de autoritățile ungurești din localitate, trupurile lor neînsuflețite au fost aruncate într-o groapă comună în curtea moșierului Ludovic Demeny (ungur). Preotul F. Lăscudean a fost și el ucis într-o bătălie cu nemeșii unguri la Chirileu. Mult persecutată a fost și delegația de cucerzeni care a participat la Adunarea Natională de la Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918 (condusă de primul
Cucerdea, Mureș () [Corola-website/Science/300229_a_301558]
-
de la 1 Decembrie 1918 (condusă de primul învățător român, Iuliu Pop); la întoarcere, a fost arestată si intemnițată aici in sat. Dar sătenii (femei, copii, bătrâni) înarmați cu furci, sape, coase și bâte i-au eliberat pe arestați, iar jandarmii unguri au fost alungați pentru totdeauna din sat. Din Primul Război Mondial avem un frumos monument foarte bine îngrijit - reprezentând tributul de sânge al celor 19 eroi, cu numele gravate pe placa de marmură. În luna mai 2002 a fost inaugurat
Cucerdea, Mureș () [Corola-website/Science/300229_a_301558]
-
dialectul săsesc "Kellenk", în , în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Alba, Transilvania, România. Numele așezării provine din slavul "kal" sau "kalinik" (=lut, lutos, ung. sáros hely), fiind preluat, mai întâi, de români sau de unguri, de la care l-au preluat ulterior sașii. Numele săsesc al localității este Kelling și vine de la primii stăpâni, familia nobililor Kelling. La fel ca și alte familii de sași, aceștia au devenit probabil din greavi niște adevărați comiți. Greavii de
Câlnic, Alba () [Corola-website/Science/300233_a_301562]
-
de 0.489mc/s. Documentar, Ohaba este amintită pentru prima dată în anul 1372 în acte de donație, dar istoricul Silviu Dragomir susține că acest nume a fost dat satului și comunei înainte de cucerirea acestei părți a Transilvaniei de către feudalii unguri (sec. al XI-lea, anul 1085), provine din limba slavă nordică de la cuvântul "ohabinu", iar în Dicționarul limbii române moderne este explicat ca reprezentând o proprietate ce nu poate fi înstrăinată. Date mai importante s-au transmis despre Ohaba în
Ohaba, Alba () [Corola-website/Science/300254_a_301583]
-
spiritual. Localitatea Chereluș pe lângă faptul că este o așezare foarte veche este renumită pentru lupta localnicilor împotriva dominației ungare și mai apoi austro-ungare. La Chereluș și în pădurile care împrejmuiau satul s-au format cete de haiduci care jefuiau baronii unguri și îi ajutau pe țărani. În anul 2012 a fost lansată "Monografia localității Chereluș", autori Dehelean Valeriu, Herlo Ioan La recensământul din anul 1930 au fost înregistrați 2.409 locuitori, dintre care 1.988 greco-catolici, 297 romano-catolici, 90 ortodocși, 16
Chereluș, Arad () [Corola-website/Science/300287_a_301616]
-
desfășurat activitatea o serie de dascăli precum Nicolae Ignat, George David și Iuliu Domșa. La 13 mai 1848 spiritul revoluționar și solidaritatea locuitorilor - români și maghiari - s-a manifestat pregnant, aceștia sărind cu mic cu mare în apărarea unui tânăr ungur arestat de autorități. Animați de acest elan revoluționar, locuitorii din Pețelca se vor fi înrolat ca luptători în Legiunea I „Blăjana“ organizată de prefectul Ioan Axente Sever. În această calitate vor fi participat la sângeroasele încleștări, din octombrie 1848, de la
Pețelca, Alba () [Corola-website/Science/300264_a_301593]
-
ar părea că s-ar trage către Deva. Ai noștri îi persecută. Să înștiințezi pe Buteanu, Teleki și comandantele din Deva, că Sassebeșul arde. Lagărul lui Bălașu îi la Krakkó, Cricău, a lui Prodan la Stremț. Axentiu a atacat pe unguri la Blașiu, male succes, slab succes. Ți-am tocmit un sigiliu pentru prefectura Aurariei Gemine cu un brad în mijloc. Primissima cu prima ocazie trimite din galbeni mai mulți, vreo doi să ți-l scot și să ajungă și pentru
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]