167,899 matches
-
începe afaceri în România. Așa-numitele Fundații pentru tineret sînt rămășițele fostului UTC, pe care nu-l interesează tinerii, ci propria sa supraviețuire. Conduse de foști tineri, aceste fundații trăiesc din discoteci sau din cîrciumi cu acces fără restricții de vîrstă în care tinerii de azi sînt storși de banii de buzunar. Excepțiile, cîte or fi, întăresc regula. Din nefericire nici măcar părinții acestor tineri nu sînt dornici să le încurajeze un real spirit de independență, chiar și în familiile bogate. Acestea
Ce vrea tineretul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15958_a_17283]
-
mea, Maria Magdalena Popa-Levandovschi, doctor în medicină, pianistă de concert, traducătoare a lui Rainer Maria Rilke, Franz Werfel, Humboldt, Ingeborg Bachman, ea însăși scriitoare de literatură originală pentru copii. Deși am început să vorbesc și să citesc franțuzește la o vîrstă fragedă, sub influența familiei, cred că literatura germană mi-a fost prima botezare întru iluzia lecturii textului, ori numai a ascultării lui, fiindcă guvernanta noastră, Katti Glantz, era o săsoiacă destul de cultivată, din Apoldul-de-Sus. Astfel că, cel puțin la început
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
era și o perfectă vorbitoare de engleză, înamorată de Chesterton și Bernard Shaw, Somerset Maugham, Henry James, Emily Dickinson, mai tîrziu de Scott Fitzgerald, Faulkner și Hemingway. Faptul că am ajuns să trăiesc în America, unde m-am stabilit la vîrsta destul de puțin fragedă de... 37 de ani, nu cred că are o însemnătate prea mare asupra afinităților mele elective, după cum nu aș spune că e prea importantă realitatea că am debutat editorial cu un eseu critic despre Antoine de Saint-Exupéry
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
asupra tuturor cărților mele, dinainte și de după '89. S-ar putea astfel discerne continuități și discontinuități semnificative; o oarecare plasare în panorama literaturii române contemporane, dincolo de cîteva cronici "punctiforme", amabile desigur, atunci cînd public o carte. Oare trebuie așteptată o vîrstă cu totul venerabilă pentru asta? Sau, cum spunea regretatul Cioculescu, "subitul"? Nu e o reacție de orgoliu, ci o constatare care privește scritori români din "diaspora" care își fac măcar minima datorie față de ei înșiși scriind literatură în românește ... și
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
calităților sale de excepție, se va constitui într-o cercetare de referință în domeniul gîndirii istorice, politice și juridice." Senatorul Buzatu a declarat autorului anchetei că textele lui Hogea "sînt eseuri excelente", iar cartea "este foarte interesantă avînd în vedere vîrsta și pregătirea autorului". În ceea ce îl privește președintele Academiei, Eugen Simion afirmă: "Academia nu are nimic de a face cu publicarea acestei cărți și cu ceea ce cuprinde. Așteptăm ca în zilele următoare să vedem și noi despre ce este vorba
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15927_a_17252]
-
a spătarului Nicolae Milescu și până astăzi trec mai bine de trei veacuri. Timp berechet ca autorii unei antologii de memorialistică românească de călătorie, Scriitori români peregrini, Henri Zalis și Silviu Bădia, să distingă, potrivit unei segmentări cam tocite, trei vârste - una eroică, o epocă a maturității și o epocă actuală, în care antologia aruncă doar câteva "priviri". în principiu, ignorate ca gen literar, memoriile de călătorie au fost, la un moment dat și o modă. Unii din cei nouăsprezece scriitori
Bazarul cu imagini by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15947_a_17272]
-
probabil singurele în care numele scriitorului e asociat cu opera reținută de antologie. Dar simpla alăturare a unor texte românești pe aceeași temă, din epoci diferite, e interesantă. Și poate mai relevantă decât împărțirea memorialisticii românești de călătorie în trei vîrste, e redefinirea exoticului în notele de drumeție. Dacă, pentru Dinicu Golescu, exotică era o călătorie în Apus, începând cu pașoptiștii, obișnuiți cu Apusul, exotice sînt depărtările și Orientul, iar după interbelic exotice devin chiar și unele ținuturi din propria țară
Bazarul cu imagini by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15947_a_17272]
-
catalogat, în discuții sau aprecieri critice, drept "tînărul actor care a reușit" nu știu ce. Această inscripționare, amuzantă o vreme, m-a făcut să înțeleg că se pune oarecum distanță între generații. Că nu neapărat valoarea impune după sine și ierarhiile, dincolo de vîrsta biologică. Brusc, oamenii au descoperit că Marcel Iureș are 50 de ani. Și asta i-a adus o ponderalitate pe care profesia și felul cum o face i-o acordaseră de mult. Forța și vulnerabilitatea acestui realmente actor mare s-
Oglinda ovală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15955_a_17280]
-
spectatori, nimeni nu înțelege nimic. Însă, atunci cînd este făcută publică povestea adevărată a ultimei scene, oamenii intră în delir. Un mare succes cinematografic. Trei gemeni geniali, supranumiți copiii-Mozart, excelează în trei domenii diferite: pictură, acrobație și literatură. La o vîrstă destul de fragedă, fiecare își pierde darul. Însă nu oricum, ci "ajutat" de ceilalți doi. Pictorului, frații săi i-au turnat în ochi o substanță care l-a orbit. Acrobatul a fost bine îndopat cu dulciuri de ceilalți doi, pînă nu
Nu interpreta! by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15948_a_17273]
-
Marcel Raymond era un om deja de aproape 80 de ani, era una dintre personalitățile ieșite din comun, autor al acelei cărți celebre, De la Baudelaire la suprarealism, care a făcut epocă. Și era un om de o extraordinară delicatețe. La vîrsta lui, a venit la gara satului din apropiere de Geneva, unde își petrecea verile, m-a condus el însuși cu mașina, am vorbit pe tot parcursul, a evocat niște momente, făcînd prezent acest sentiment al crepusculului de vieți, care este
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
faptul că am încercat să fiu atent la esențial, dacă-mi pot permite o formulă mai mult sau mai puțin pretențioasă, m-a salvat de unele neplăceri. Nu am memoria lucrurilor rele. Ele au existat, dar am ajuns la o vîrstă în care sînt mai degrabă tentat să relativizez acest fel de evenimente și stări, cum toate se relativizează de la un moment dat încolo. Cred că e bine să ne cultivăm o anume seninătate și să punem sub surdină ceea ce poate
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
extindere a agresivității cotidiene. Uneori se constată acumularea mai multor "cuvinte ironice" în anumite cîmpuri lexicale sau serii sinonimice. Una dintre aceste zone semantice mi se pare a fi cea a copilului - considerat nu atât din punctul de vedere al vîrstei ("defectul" de imaturitate), cît din acela al raportului familial, al atitudinii părinților (vina alintului, ridicolul protecției exagerate). Rezultatele unei analize semantice asupra desemnărilor copilului poate produce anumite surprize, mai ales pentru cine are prejudecata că aici s-ar manifesta mai
Imagini și desemnări ale copilului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15967_a_17292]
-
cel mai frecvent termen ironic pentru a desemna un copil în relație cu părinții săi e odraslă (despre care am scris deja, în România literară, nr. 3, 1999); acesta se folosește curent și pentru persoane care nu mai sînt la vîrsta copilăriei, dar rămîn copii ai părinților lor. în aceeași serie intră odor și progenitură. Termenul odor - pentru care DLR înregistrează un uz "glumeț", în vreme ce DEX indică doar sensul neutru sau pozitiv ("ființă iubită, prețuită; spec. copil") - are o marcă ironică
Imagini și desemnări ale copilului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15967_a_17292]
-
de relație familială - "și-a făcut nervi cînd a vrut să-și filmeze plodul neastîmpărat, fiind nevoit să-l scoată de urechi din apă" (Evenimentul zilei = EZ 2773, 2001, 11) - cît și pentru desemnarea doar din punctul de vedere al vîrstei. în cazul lui puradel - "un puradel abandonat pe stradă se află acum și el sub tratament" (EZ 2320, 2000, 10) - deprecierea e legată de desemnarea etnică. Tonul ironic determină chiar o marcare strict contextuală a unui termen care nu are
Imagini și desemnări ale copilului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15967_a_17292]
-
ranchiunoși. Ardelenii visau la ordinea romană în care își proiectau nostalgic utopiile statale. Au fost numiți pe bună dreptate oamenii începutului de drum. Totul li se părea că trebuie luat de la capăt. Și au luat totul de la capăt la o vîrstă la care alții își mai toceau coatele pe băncile școlii. Născuți la finele deceniului al doilea al secolului al XIX-lea, erau deja prezențe publice active în deceniul al cincilea. în anul revoluției aveau în jurul vîrstei de 30 de ani
Generații "lirice" și generații "critice" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15994_a_17319]
-
de la capăt la o vîrstă la care alții își mai toceau coatele pe băncile școlii. Născuți la finele deceniului al doilea al secolului al XIX-lea, erau deja prezențe publice active în deceniul al cincilea. în anul revoluției aveau în jurul vîrstei de 30 de ani. Au înfăptuit Unirea la nici 40. Cînd generația următoare se pregătea să-i înlocuiască, abia dacă împliniseră 50. Generația următoare este aceea junimistă. Una prin excelență critică. Nimic din predispoziția lirică a pașoptismului. La 24 de
Generații "lirice" și generații "critice" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15994_a_17319]
-
să însemne atît "fraier" cît și "șmecher", e aproape sigur că în realitate înțelesul său e unul general, care capătă accepții mai restrînse în funcție de context. Uneori trăsătura juvenilă e mai puțin importantă și sensul contextual e de "ins, individ, tip". Vîrsta se poate și emfatiza: bidivii sunt adolescenți sau de-a dreptul copii (în fond, și mînz e o metaforă pentru vîrsta imatură). Un autor își povestește experiența de deținut începută la penitenciatrul pentru minori: "M-au băgat într-o cameră
"Bididiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15985_a_17310]
-
mai restrînse în funcție de context. Uneori trăsătura juvenilă e mai puțin importantă și sensul contextual e de "ins, individ, tip". Vîrsta se poate și emfatiza: bidivii sunt adolescenți sau de-a dreptul copii (în fond, și mînz e o metaforă pentru vîrsta imatură). Un autor își povestește experiența de deținut începută la penitenciatrul pentru minori: "M-au băgat într-o cameră cu bididii" (Mihai Avasilcăi, Fanfan, rechinul pușcăriilor, 1994: 39). în dicționarele mai noi de argou - Nina Croitoru Bobârniche 1996, Anca Volceanov
"Bididiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15985_a_17310]
-
cel de "zaruri măsluite ca să cadă pe numerele mici". Evoluția semantică nu e deloc absurdă, dacă ținem cont de faptul că zarurile sunt denumite în argou, prin metaforă, cai - iar ideea de număr mic se asociază ușor cu aceea a vîrstei tinere. E vorba probabil de mișcarea rapidă, de "alergarea" zarurilor aruncate în joc. Imaginea se poate reconstitui datorită textului memorialistic din care am citat deja (Avasilcăi 1994), în care se evocă de mai multe ori jocurile de barbut; de exemplu
"Bididiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15985_a_17310]
-
Obsesia incestului este cea care ordonează realitatea în Lia Mora. Unele fapte par să nu aibă nici o legătură cu firul principal al romanului, viața lui Visariuc. Apare, spre exemplu, povestea dragostei dintre un D.J. la radio și o ascultătoare în vîrstă - întîmplarea intră forțat în vertijul incestuos-narativ, joc de cuvinte permis de subtitlul romanului: "Încercări narative despre Autor, Opera sa & relația lor incestuoasă". Într-adevăr, diverșii naratori care intră în scenă par ghidați de o forță supremă, de o lege nescrisă
Incest și naratologie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15980_a_17305]
-
în cele 4 volume în plan, sînt prezentați bio-bibliografic. Prind chip, capătă biografie (pentru cei care nu-i cunosc, desigur), și își precizează opera și poziția în preferințele criticii. Urmărind șirul autorilor înregistrați de la G la O, găsim persoane cu vîrste, preocupări și perioade ale debutului diferite. Cine sînt scriitorii anilor '80-'90 ? Scriitori născuți în anii '50-'60, dar și în '40; care au debutat în anii '80-'90, dar și în deceniul 8, sau chiar 7; care au activat
Cartografii și (re)orientări critice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15996_a_17321]
-
tindea să devină mondială. Deocamdată nu era încă. Martha Bibescu care, în mod obișnuit se afla în străinătate, se adăpostise, prudent, în țară. Era o tînără de 27 de ani (s-a născut în 1888), care ajunsese la Paris de la vîrsta de doi ani, unde a studiat și s-a cultivat. Era fiica lui Ion Lahovary, fruntaș conservator, de mai multe ori ministru, prima oară în 1899, deținînd chiar portofoliul Externelor. Mama ei era o Mavrocordat și s-a îngrijit nespus
Martha Bibescu în 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15983_a_17308]
-
picurînd în suflet, gustul amar al durerii. "Să mori, să dormi..." spune Hamlet în celebrul monolog. Vlad Mugur a murit dormind. Pe 22 iulie, exact la o lună după avanpremiera de la Cluj cu Hamlet, exact la o lună după împlinirea vîrstei de 74 de ani. Nici prin cap nu-mi trecea că-l văd atunci pentru ultima oară. Nici prin cap nu mi-a trecut, cu două zile înainte de sfîrșitul lui, cînd m-a sunat, că îl aud și că vorbim
In memoriam Vlad Mugur: Toate drumurile duc la München by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15988_a_17313]
-
Mircea Mihăieș Copii schilozi și bolnavi de sida, fetițe violate de tați, pești cu burta în sus, victime ale deversărilor iresponsabile de substanțe toxice, bărbați și femei între două vârste cerșind la gura metroului - ați recunoscut imaginile cele mai frecvente de pe prima pagină a ziarelor noastre. Iată că de câteva săptămâni România aceasta apocaliptică a fost înlocuită cu o "Românie imobiliară". Zeci și sute de case, unele mai opulente decît
România imobiliară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15995_a_17320]
-
culturii majore, deoarece e purtătoare și ea a unei mătci stilistice distinctive. Satul românesc a conservat-o, conservîndu-se, boicotînd istoria, recomandîndu-se drept "pecete adîncă a neamului românesc". Diferențele dintre cultura minoră și cea majoră nu țin de dimensiuni, ci de vîrstă. Cultura minoră se cuvine înțeleasă ca un produs al copilăriei, aceasta nereprezentînd un segment al unei desfășurări temporale, ci fiind o structură autonomă ea însăși, comparabilă cu structurile autonome ale maturității (de corelat această speculație cu un punct de vedere
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]