5,635 matches
-
Louis Bernacchi, care împreună cu Borchgrevink, a fost observator magnetic și meteorolog. Geologul Hartley Ferrar, pe atunci în vârstă de 22 de ani, absolvise recent Universitatea Cambridge. Markham considera că această experiență îl poate ajuta să capete experiență. Biologul marin Thomas Vere Hudgson, de la Muzeul Plymouth, era un om cu o experiență academică mai mare, ca și Reginald Koettlitz, acesta fiind șeful echipei medicale, care, la 39 de ani, era cel mai vârstnic membru al expediției. El, ca Armitage, a participat și
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
recâștiga moștenirea paternă și pentru a-și lua revanșa față de Carol cel Mare. În cele din urmă, Liutperga și-a ratat șansele după ce l-a încurajat pe soțul ei, ducele franc Tassilo de Bavaria să se revolte pe față împotriva vărului său, Carol: acesta din urmă a deconspirat complotul pus la cale de Tassilo, drept pentru care i-a confiscat acestuia toate proprietățile și l-a trimit la mănăstire, împreună cu Liutperga și cu copiii lor. În ceea ce o privește pe Adelperga
Adelperga () [Corola-website/Science/325102_a_326431]
-
fiul lui Alfonso al XIII-lea al Spaniei însă a fost dezamăgită când prințul a arătat un interes mai mare unei dintre fiicele Prințului Nicolae al Greciei. Mai târziu a fost atrasă de Prințul Constantin "Teddy" Șuțu, un aristocrat român. Vărul ei primar, Carol al II-lea al României, a refuzat să permită căsătoria din motive politice. În cele din urmă, Kira s-a căsătorit cu Prințul Louis Ferdinand al Prusiei în 1938. Cuplul a avut șapte copii (patru fii și
Marea Ducesă Kira Kirillovna a Rusiei () [Corola-website/Science/325190_a_326519]
-
un numerolog care îl sfătuiește să își schimbe prima literă a numelui în "S": Sebatinsky. Gestul său duce la anchete din partea Securității, care îl suspectează de mascarea unei colaborări cu Blocul Estic; se descoperă astfel că Zebatinsky/Sebatinsky are un văr îndepărtat care este tot fizician, lucrând pentru URSS în problema câmpurilor de forță. Zebatinsky/Sebatinsky ajunge astfel să fie implicat în cercetările făcute de americani pentru propriile sisteme defensive, exact ceea ce își dorea atunci când apelase la numerolog. Sfârșitul povestirii dezvăluie
Întrebarea finală () [Corola-website/Science/325185_a_326514]
-
inundații sau infiltrații, au o concentrație de săruri apropiată de aceea a Dunării. Lacurile, care se alimentează numai din scurgerea superficială au o concentrație de săruri foarte ridicată. Cantitatea de carbonați din aceste lacuri este atât de mare încât în timpul verii prin evaporarea apei, depresiunea rămâne acoperită cu o crustă albă de carbonați. În Balta Neagră, situată între Desa și Poiana Mare, cantitatea de ioni bicarbonici a fost de 12018,97 mg/l în luna septembrie 1962. Acest lucru dovedește că
Poiana Mare, Dolj () [Corola-website/Science/325209_a_326538]
-
seminomadă, pastorală, din nordul Kenyei, înrudită cu masaii, dar distinctă față de aceștia, a căror viață se desfășoară în jurul numeroaselor cirezi de vite, dar și a turmelor de oi, capre sau cămile. Triburi războinice, samburu, sunt însă mai putin celebrii decât verii lor masai, cu toate că au o istorie încărcată de conflicte cu vecinii lor, însă în ultimii ani au reușit să trăiască în înțelegere și pace cu comunitățile din jurul lor. Numele pe care și-l dau ei înșiși este de "lokop" sau
Samburu () [Corola-website/Science/325237_a_326566]
-
se schimbe: ottonianul Henric al II-lea "cel Certăreț", nefiind mulțumit doar cu stăpânirea asupra Bavariei, a ridicat pretenții și asupra Ducatului de Suabia după moartea cumnatului său, ducele Burchard al III-lea de Suabia, profitând de dificultățile noului împărat, vărul său Otto al II-lea, de a se impune la domnie. Cererile sale au fost respinse, iar împăratul a acordat Suabia nepotului său de frate, Otto I. În următoarea revoltă din cadrul Dinastiei Ottonienilor, Otto al II-lea în 976 a
Henric al III-lea de Bavaria () [Corola-website/Science/325252_a_326581]
-
îl succede că rege al Boemiei. După moartea regelui german Conrad al IV-lea survenita în 1254, Ottokar a eșuat în obținerea demnității imperiale pentru el, deoarece a fost ales Richard de Cornwall. Amenințat de puterea regională a lui Ottokar, vărul lui Béla al IV-lea, regele Ungariei, l-a contestat pe regele Boemiei. Béla a format o alianță cu ducele Bavariei și a pretins Ducatul Știriei, componența a Austriei din 1192. Conflictul a fost remediat cu ajutorul Papei. S-a convenit
Ottokar al II-lea al Boemiei () [Corola-website/Science/325305_a_326634]
-
puțin secetoși sunt relativ frecvenți.Cel mai frecvent vânt este crivățul care, în timpul iernii, aduce geruri și viscole, mai rar mase de aer de origine oceanică pătrunzând în această regiune și determinând iarna, înmoinări ale gerului, ceață și chiciură. În timpul verii pătrund, uneori mase de aer fierbinte și uscat, de origine mediteraneeană sau nord-africană, provocând canicule cu temperaturi de până la 35-36șC. Hidrografia este formată din ape subterane și ape de suprafață. Stratul freatic este situat la adâncimi de 2-3 m în
Ciulnița, Ialomița () [Corola-website/Science/324533_a_325862]
-
al III-lea de Flandra, căzut în Bătălia de la Cassel, purtată împotriva unchiului lor, Robert "Frizonul". Balduin s-a raliat primei cruciade, în compania contelui Godefroy de Bouillon, iar nu în cea a contelui Robert al II-lea de Flandra, vărul său, față de care se menținea dușmănia din timpul lui Robert "Frizonul". Pentru plecarea în cruciadă, el și-a vândut o parte dintre proprietățile pe care le avea în Principatul episcopal Liège. În 1098, el a fost trimis înapoi la Constantinopol
Balduin al II-lea de Hainaut () [Corola-website/Science/324539_a_325868]
-
până la vârsta majoratului. Doi dintre unchii săi pe linie maternă au fost viitorul papă Calixt al II-lea și Raymond de Burgundia, conte de Coimbra și soț al viitoarei regine Urraca de Castilia. Astfel, Balduin al VII-lea a fost văr primar cu regele Alfonso al VII-lea al Castiliei. Balduin a succedat tatălui său când acesta a murit, la 5 octombrie 1111. În vârstă de numai 18 ani, noul conte s-a aflat sub regența mamei sale, Constantia, dar și
Balduin al VII-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324547_a_325876]
-
regele Alfonso al VII-lea al Castiliei. Balduin a succedat tatălui său când acesta a murit, la 5 octombrie 1111. În vârstă de numai 18 ani, noul conte s-a aflat sub regența mamei sale, Constantia, dar și sub îndrumarea vărului său, Carol "cel Bun", care era cu doar câțiva ani mai în vârstă. Contele Balduin a murit după ce a fost rănit în bătălia de la Bures-en-Brai, în care a luptat împotriva regelui Henric I al Angliei și de partea regelui Ludovic
Balduin al VII-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324547_a_325876]
-
Balduin a murit după ce a fost rănit în bătălia de la Bures-en-Brai, în care a luptat împotriva regelui Henric I al Angliei și de partea regelui Ludovic al VI-lea al Franței. În timp ce își dădea sfârșitul, Balduin l-a declarat pe vărul său Carol drept succesor asupra Flandrei. În 1105, Balduin a fost căsătorit cu Hawise (numită și Havide), fiica ducelui Alain al IV-lea de Bretagne. La acel moment, mirele avea doar 12 ani, iar mireasa 9. Căsătorie, după toate probabilitățile
Balduin al VII-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324547_a_325876]
-
a fost conte de Flandra de la 1128 până la moarte. Thierry a fost fiul cel mai tânăr al ducelui Theodoric al II-lea de Lorena cu Gertruda de Flandra, fiică a contelui Robert I "Frizonul" de Flandra. După asasinarea în 1127 vărului său Carol I "cel Bun"", Thierry a revendicat Comitatul de Flandra ca nepot al lui Robert I, însă comitatul a revenit lui Guillaume Clito, care se bucura de sprijinul regelui Ludovic al VI-lea al Franței. Politica lui Guillaume și
Thierry de Alsacia () [Corola-website/Science/324541_a_325870]
-
el a acordat lui Henric această sarcină, care a dus-o până la capăt. Aceasta nu a compromis bunele relații cu ducele loren, deși acesta se putea simți amenințat de fortărețele Liverdun, Amance și Mousson. Pe linie maternă, Henric a fost văr primar cu regele Filip al II-lea al Franței și a fost prezent la încoronarea acestuia din 1 noiembrie 1179 la Reims. După cucerirea Ierusalimului de către Saladin în 1187, Henric s-a alăturat participanților la Cruciada a treia. El s-
Henric I de Bar () [Corola-website/Science/324552_a_325881]
-
al Angliei. Odată sosit în ceea ce mai rămăsese din Regatul Ierusalimului, el a luat parte la asediul Acrei. În vara anului 1190, i s-au alăturat unchii săi, Theobald al V-lea de Blois și Ștefan I de Sancerre, precum și vărul său Henric al II-lea de Champagne. În 4 octombrie 1190, Henric a fost serios rănit în luptă în luptele cu musulmanii și a murit din cauza rănii câteva zile mai târziu.
Henric I de Bar () [Corola-website/Science/324552_a_325881]
-
Ioana de cîndată ce aceasta va fi avut vârsta legală. În cele din urmă însă, Ioana s-a căsătorit la Paris cu infantele portughez Ferdinand în ianuarie 1212. Pe drumul de întoarcere către Flandra, noii căsătoriți au fost capturați de către vărul primar al Ioanei, Ludovic (viitorul Ludovic al VIII-lea al Franței), fiul cel mare al regelui Filip al II-lea August și al primei soții a acestuia, Isabelle de Hainaut, totodată mptușa Ioanei. Scopul urmărit de Ludovic era acela de
Ioana de Flandra () [Corola-website/Science/324555_a_325884]
-
s-a căsătorit cu "senatrix" Maria, fiica principelui Pandulf al IV-lea de Capua, în vreme ce fratele său Lando a luat de soție o altă fiică a lui Pandulf. După moartea normandului Rainulf Drengot, conte de Aversa, petrecută în iunie 1045, vărul acestuia Asclettin a succedat în Aversa, însă cei din Gaeta l-au ales ca duce pe Atenulf. Guaimar al IV-lea de Salerno, suzeran atât al Aversei cât și al Gaetei, a intervenit de partea lui Asclettin și l-a
Atenulf I de Gaeta () [Corola-website/Science/324566_a_325895]
-
confruntat atât cu împăratul german cât și cu normanzii. Rainulf Drengot, care încă deținea Aversa, a murit în 1045, iar comitatul său a trecut, în pofida tuturor protestelor lui Guaimar, nepotului său Asclettin. În același an, Guaimar s-a opus succesiunii vărului lui Asclettin, Rainulf Trincanocte, însă din nou rezultatul i-a fost împotrivă. Aceste dispute au făcut ca Aversa, până atunci loială lui Guaimar, să revină în stăpânirea lui Pandulf al IV-lea de Capua, de curând revenit din exilul de la
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
în război cu Guaimar. La moartea în acel an a lui Rainulf al II-lea de Aversa (Rainulf Trincanocte), fiul său declarat ca succesor, Herman, fiind minor, necesita un regent. Prima alegere, Bellebouche, a fost un eșec. Richard Drengot, un văr al lui Herman, se afla atunci într-o închisoare din Melfi, în urma unui conflict cu Drogo de Hauteville. Guaimar a obținut curând eliberarea lui Richard și l-a condus personal până la Aversa, unde normandul a fost instalat ca regent, unde
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
atât cu grecii cât și cu vecinul său longobard, Pandulf, pe care îl salvase cu câțiva ani mai înainte și care, în fapt, era în mod înverșunat pro-german și anti-bizantin. Atunci când Gisulf a fost depus și înlocuit din funcție de către vărul lui Pandulf, Landulf de Conza în 973, Pandulf l-a restaurat pe Gisulf ca vasal al său. Cînd același Gisulf a murit fără a avea moștenitori în 977 sau 978, Pandulf a succedat în Salerno, potrivit unei înțelegeri anterioare dintre
Pandulf Cap de Fier () [Corola-website/Science/324614_a_325943]
-
de Lancaster și mama regelui Henric al IV-lea al Angliei. Soțul ei a fost al treilea fiu al regelui Eduard al III-lea al Angliei. La 19 mai 1359, la catedrala Reading din Berkshire, Blanche s-a căsătorit cu vărul ei de-al treilea, Ioan de Gaunt, al treilea fiu al regelui Eduard al III-lea al Angliei și a soției acestuia, Filipa de Hainault. Întreaga familie regală a fost prezentă la nuntă iar regele a dăruit Blanchei cadouri scumpe
Blanche de Lancaster () [Corola-website/Science/324654_a_325983]
-
în Ponza și Ischia, în Marea Tireniană. O înțelegere ulterioară încheiată între patriciul bizantin Grigore și emirul de Ifriqiya stabilea comerțul liber între sudul Italiei și Africa de nord. După un nou atac întreprins în 819 de către by Mohammed ibn-Adballad, vărul emirului Ziyadat Allah I, sursele nu mai menționează niciun atac musulman în Sicilia până la 827. Cucerirea musulmană a Siciliei și a unor părți din sudul Italiei a durat 75 de ani. Potrivit unor surse, cucerirea a avut loc la inițiativa
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
însă, unitățile berberilor din Africa trimise să captureze Palermo au reușit să îl cucerească în septembrie 831. Palermo a devenit capitala musulmană a Siciliei, sub numele de al-Madinah ("Orașul"). În februarie 832, emirul Ziyadat Allah I l-a trimis pe vărul său Abu Fihr Muhammad ibn Abd-Allah în insulă, numindu-l "wăli" de Sicilia. Bizantinii au fost înfrânți la începutul anului 834 și în anul următor sarazinii au înaintat până la Taormina. Războiul a evoluat lent vreme de câțiva ani, cu minore
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
în 1052, iar doar un an mai târziu sora sa mai mare, Beatrice (numită astfel după mama lor) a încetat de asemenea din viață. Mama Matildei, pentru a proteja moștenirea copiilor ei, s-a căsătorit cu Godefroi "cel Bărbos", un văr care fusese duce de Lotharingia Inferioară înainte de a se răscula împotriva împăratului Henric al III-lea. Beatrice și Godefroi s-au căsătorit în 1053 sau 1054 în biserica San Pietro din Mantova de către însuși papa Leon al IX-lea, după ce
Matilda de Toscana () [Corola-website/Science/324696_a_326025]