6,587 matches
-
uverturii italiene din concepția contemporanului său Alessandro Scarlatti). Aceasta este forma ce se va impune în desfășurarea concertului solistic până în zilele noastre. De aici reies primele „concerti” care se afirmă clar în culegerea op.8 - publicată postum în 1709 ¬-, când vioara se desparte de grupul concertino, fiind instrument solist, având ca acompaniament un ansamblu orchestral restrâns: Concerti grossi con una pastorale per il santissimo Natale. Concertul în re minor pentru vioară, orchestră de coarde și cembalo - se găsește în op.8
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
clar în culegerea op.8 - publicată postum în 1709 ¬-, când vioara se desparte de grupul concertino, fiind instrument solist, având ca acompaniament un ansamblu orchestral restrâns: Concerti grossi con una pastorale per il santissimo Natale. Concertul în re minor pentru vioară, orchestră de coarde și cembalo - se găsește în op.8 ¬- este considerat ca fiind primul concert solistic cu acompaniament din istoria genului. Torelli a conturat trăsăturile exterioare, a stabilit forma și principiul concertului pentru solist, dar intensitatea expresivă caracteristică acestui
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
tendințele individualismului vivaldian, evidente în aproape toate cele 12 concerte din L’estro armonico, op. 3, sunt mult mai accentuate decât ale lui Torelli și ajung uneori până la dramatism. În op. 3, în care grupul concertino este format din două viori și un bas, muzicianul venețian, spre deosebire de predecesorul său, acordă uneia din viori un rol predominant. Modul cum sunt repartizate rolurile fiecărui solist reprezintă una din trăsăturile de fond ale sufletului venețian; compozitorul era dominat de sentimentul că viața este o
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
estro armonico, op. 3, sunt mult mai accentuate decât ale lui Torelli și ajung uneori până la dramatism. În op. 3, în care grupul concertino este format din două viori și un bas, muzicianul venețian, spre deosebire de predecesorul său, acordă uneia din viori un rol predominant. Modul cum sunt repartizate rolurile fiecărui solist reprezintă una din trăsăturile de fond ale sufletului venețian; compozitorul era dominat de sentimentul că viața este o scenă pe care evoluăm într-o veșnică mișcare. Cel mai căutat tip
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
solistul, în prima parte își poate etala forța de exprimare, în partea a doua calitatea exprimării, iar în partea a treia își exprimă virtuozitatea. Dintre cele 350 de concerte scrise pentru un instrument solo cu coarde, peste 230 sunt pentru vioară. Alte instrumente solo pe care le folosește Vivaldi sunt: fagotul, violoncelul, oboiul, flautul, viola d’amoure, o vioară adoptată să sune ca o trompetă maritimă, block-flöte și mandolină. 3. Concertul cu mai mulți soliști și orchestră, unde cântă alternativ ansamblul
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
partea a treia își exprimă virtuozitatea. Dintre cele 350 de concerte scrise pentru un instrument solo cu coarde, peste 230 sunt pentru vioară. Alte instrumente solo pe care le folosește Vivaldi sunt: fagotul, violoncelul, oboiul, flautul, viola d’amoure, o vioară adoptată să sune ca o trompetă maritimă, block-flöte și mandolină. 3. Concertul cu mai mulți soliști și orchestră, unde cântă alternativ ansamblul sau orchestra. Formează o categorie mai deosebită, caracteristică stilului baroc. Concertul cu mai mulți soliști a apărut la
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
prezentului" (1969, Editura pentru Literatură; traducere în franceză: "Enesco dans la conscience du présent", 1981, Editura Științifică și Enciclopedică), precum și prin finalizarea, potrivit schițelor originale, a unor lucrări enesciene neterminate: Simfonia nr. 5 (părțile I și IV), "Caprice roumain" pentru vioară și orchestră, poemul vocal-simfonic "Strigoii" pentru soprană, tenor, bariton, cor și orchestră, pe versurile lui Mihai Eminescu. A fost premiat pentru compozițiile sale în repetate rânduri de către Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România (1972, 1978, 1981, 1982 și 2001). În
Cornel Țăranu () [Corola-website/Science/307087_a_308416]
-
lui . a fost victima unei înscenări a Securității prin care i se atribuiau contacte interzise cu diplomați străini. Biografie Studiile muzicale le-a urmat la Cons. București (1906-1913) cu D. G. Kiriac (teorie-solfegiu), Alfonso Castaldi (armonie, contrapunct, compoziție), Robert Klenck (vioară), Dimitrie Dinicu (muzică de cameră). A urmat Facultatea de drept din București, obținînd licența (1919). La Paris a urmat - ca auditor - cursurile lui Gabriel Faure (1913-1914) și Vincent d'Indy (1919-1922), tot în Capitala Franței fiind înscris la doctoratul în
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
Poem pentru violoncel și orchestră, opus 33 (1944), primă audiție, București, 1945, Orchestra RTV, Matei Socor și Theodor Lupu; • Capriccio pentru pian și orchestră, opus 42, (1946), primă audiție, București, 1947, Orchestra RTV, Matei Socor și Mihail Andricu; Concert pentru vioară și orchestră, opus 93 (1960), București, 1968, primă audiție, București, 1960, Orchestra Cinematografiei, Eduard Fischer, Virgil Pop; Concert pentru violoncel și orchestră, opus 94 (1961). MUZICĂ PENTRU FANFARĂ • Suita nr. 6, opus 72 (1953), primă audiție, București, 1953, Fanfara Reprezentativă
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
pentru oboi, clarinet și fagot, opus 34 (1944); Două piese pentru cvartet de coarde, opus 68 (1952), elegie și dans; • Cvintet nr. 7 pentru suflători, opus 77 (1955); • Cvintet nr. 2 pentru suflători, opus 79 (1956); • Cvintet pentru pian, 2 viori, violă și violoncel, opus 80 (1956); • Octet pentru suflători, opus 90 (1959), flaut, oboi, 2 clarinete, 2 fagoți, 2 corni; Șase piese pentru muzică de cameră, opus 92 (1961); Serenadă pentru 74 instrumente, opus 99 (1961); Cvartet pentru flaut, oboi
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
flaut, oboi, 2 clarinete, 2 fagoți, 2 corni; Șase piese pentru muzică de cameră, opus 92 (1961); Serenadă pentru 74 instrumente, opus 99 (1961); Cvartet pentru flaut, oboi, clarinet și fagot, opus 104 (1963); MUZICĂ INSTRUMENTALĂ • Sonată pentru pian și vioară, opus 32 (1944), București, 1947; Două piese pentru clarinet și pian, opus 39 (1946), calme, vif et joyeux; • Pastorală pentru oboi și pian, opus 67 (1952); • Peisagiu pentru clarinet și pian opus 74 (1953); • Nocturnă pentru corn și pian (1953
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
et joyeux; • Pastorală pentru oboi și pian, opus 67 (1952); • Peisagiu pentru clarinet și pian opus 74 (1953); • Nocturnă pentru corn și pian (1953); Trei piese pentru violă și pian, opus 95 (1961), pastorale, moto perpetuo, coral; Trei piese pentru vioară și pian, opus 96 (1961); Două piese pentru violoncel și pian, opus 97 (1961), prelude, lied; Trei piese, opus 107 (1964), bucolice pentru oboi și pian, joc pentru clarinet și pian, capriccio pentru pian. MUZICĂ INSTRUMENTALĂ PENTRU PIAN • Suite lyrique
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
și de muncă, acesta absolvă Liceul „AT.Laurian” din Botoșani, liceu la care tatăl său fusese director, fiind unul din elevii fruntași ai școlii la învățătură și în activitățile artistice. A excelat și în domeniul muzical. A luat lecții de vioară, a lucrat cu Grigore Poslușnicu, a dirijat orchestra școlii, desenul și drumeția fiind alte pasiuni de-ale sale. Studiile universitare le-a făcut la Iași între 1927-1930. Deși inițial se înscrisese la dorința mamei la medicină, renunță după un semestru
Victor Tufescu () [Corola-website/Science/307099_a_308428]
-
violist și dirijor român, membru corespondent al Academiei Române. a urmat studiile la Conservatorul din București, între anii 1948-1952, printre profesorii săi numărându-se Alexandru Rădulescu (violă), Zeno Vancea (istoria muzicii), Ioan Șerfezi (teorie și solfegii), iar în particular, a studiat vioara cu Cecilia Nitzulescu-Lupu și Anton Adrian Sarvaș. A activat ca violist în Filarmonica „George Enescu” din București între anii 1948-1958 și în Cvartetul de coarde al Uniunii Compozitorilor, între 1953-1958. Între 1968-1989, a fost secretar al Uniunii Compozitorilor. În 1991
Wilhelm Georg Berger () [Corola-website/Science/307108_a_308437]
-
avut încotro. Norocul sau a fost publicarea unui anunț pentru ocuparea unui post în orchestră societății producătoare de filme UFA. A reușit la concurs și aceasta i-a fost salvarea, care s-a datorat faptului că în bagaje avea și vioară. Între timp s-a înscris la cursurile de doctorat ale Universității berlineze. Concomitent, a făcut practică la Camera de Comerț Germano-Română din Berlin (1931-1934) și la una dintre cele mai însemnate bănci germane - Dresdner Bank (1932-1934). După absolvirea cursurilor de
Costin Kirițescu () [Corola-website/Science/307118_a_308447]
-
Budapesta sau Viena. În toamna aceluiași an este trimis pe front, iar la 14 septembrie 1916 cade prizonier fiind dus într-un lagăr de lângă Iași. În toamna anului 1919 devine student la Academia Comercială din București. Știind să cânte la vioară și la pian, este dus de un coleg în casa magnatului Nicolae Malaxa, care organiza săptămânal ceaiuri dansante. În 1920 renunță la Academia Comercială din cauza taxelor mari și trece la Facultatea de Drept, unde frecvența la cursuri nu era obligatorie
Ion Luca-Bănățeanu () [Corola-website/Science/307309_a_308638]
-
pentru acompaniament sau să interpreteze muzică populară instrumentală. În 1952 are necazuri cu noul instructor de partid și suferă o pareză parțială la mâna și piciorul stâng, suferind un accident vascular. Își revine rapid, dar nu mai poate cânta la vioară, rămânând numai dirijor la Radio, alături de Nicu Stănescu. În anul 1958 iese la pensie, după o carieră artistică de peste 30 de ani. Împreună cu violonistul [Nelu Stan]] armonizează diferite piese muzicale pe instrumente, pentru Orchestra Radiodifuziunii Române. Moare la data de
Ion Luca-Bănățeanu () [Corola-website/Science/307309_a_308638]
-
compară cu Grigoraș Dinicu (reprezentativ pentru muzica din Muntenia și Oltenia). În timpul vieții nu s-a bucurat de numeroase apariții discografice. După cinci ani de la moartea sa, casa de discuri Electrecord editează un LP cu înregistrările sale ca solist la vioară.
Ion Luca-Bănățeanu () [Corola-website/Science/307309_a_308638]
-
Germania, 2007 "Dan Dediu, Spheres", CD portret (Diana Moș, Valentina Sandu-Dediu, Marian Movileanu, Ladislau Csendes, Mircea Marian, Cvartetul Rivinius), Radio România, Casa Radio 362 DDD, 2013 Dan Dediu, "Visceralia. Rain Music", Orchestral Music, cdmaker, UȘA, 2013 Dan Dediu, "Nuferi pentru vioară și orchestră" (Orchestră de Cameră Radio, dirijor Gheorghe Costin, solist Ladislau Csendes), în Antologia Muzicii Românești- CD 45, Muzica simfonica și de cameră, UCMR și Radio România, 2014 Dan Dediu, "Vitrine și vitralii - Dublu Concert pentru vioară, violoncel și orchestră
Dan Dediu () [Corola-website/Science/307316_a_308645]
-
Dediu, "Nuferi pentru vioară și orchestră" (Orchestră de Cameră Radio, dirijor Gheorghe Costin, solist Ladislau Csendes), în Antologia Muzicii Românești- CD 45, Muzica simfonica și de cameră, UCMR și Radio România, 2014 Dan Dediu, "Vitrine și vitralii - Dublu Concert pentru vioară, violoncel și orchestră, op.158" (Orchestră Națională Radio, dirijor Adrian Morar, Raduca Stratulat (vioară), Andreea Țimiraș (violoncel), în Antologia Muzicii Românești, SIMN 2015, UCMR și Radio România, 2015 Informațiile despre activitatea lui Dan Dediu sunt culese de pe site-ul CIMEC
Dan Dediu () [Corola-website/Science/307316_a_308645]
-
Ladislau Csendes), în Antologia Muzicii Românești- CD 45, Muzica simfonica și de cameră, UCMR și Radio România, 2014 Dan Dediu, "Vitrine și vitralii - Dublu Concert pentru vioară, violoncel și orchestră, op.158" (Orchestră Națională Radio, dirijor Adrian Morar, Raduca Stratulat (vioară), Andreea Țimiraș (violoncel), în Antologia Muzicii Românești, SIMN 2015, UCMR și Radio România, 2015 Informațiile despre activitatea lui Dan Dediu sunt culese de pe site-ul CIMEC.ro, actualizate în 2003.
Dan Dediu () [Corola-website/Science/307316_a_308645]
-
El este urmat de un pasaj fugitiv al cântecului lui Walther (încă în stadiul de schiță în actul II) ceea ce duce la superbul motiv al Primăverii, care ne reamintește de Walkyria. Apoi, într-o trecere foarte lejeră și amuzantă, încredințată viorilor, flauturilor și oboaielor, Wagner îi ridiculizează pe maeștrii cântăreți (inclusiv pe mărginitul Beckmesser care își masacrează serenada la sfârșitul Actului II înainte de adăugarea motivului Ridicolului în sine. Faptul că aici motivul Primăverii nu se impune încă arată că Walther și
Maeștrii cântăreți din Nürnberg () [Corola-website/Science/308501_a_309830]
-
Dimineața» , radio-tv «Nord 22» Suceava,«Jupânu’», «Tourism Life»; membru al « Asociației scriitorilor și jurnaliștilor de turism»-1996; absolvent al «Universității <Marea Neagră > pentru drepturile omului»-1999; «Diploma de Onoare a Uniunii Juriștilor din România»-1998; 7 ani de studii libere muzicale (vioară); studii de inițiere în «tehnică radiantă»(gr.II)-1996; membru al «Asociației artiștilor fotografi din România-2006; Masterat în arte vizuale și design publicitar asistate de computer-2008 Studii postuniversitare de psihopedagogie- 2009; brevet al Ordinului Național«PENTRU MERIT»artistic ,în rang
Mihai Pânzaru-Editura Pim () [Corola-website/Science/308542_a_309871]
-
dirijor titular a fost timp de mai bine de 40 de ani, a concertat și a înregistrat cu majoritatea orchestrelor simfonice din România. De asemenea, a apărut și la pupitrul unor prestigioase ansambluri din Germania, Franța și Polonia. A predat vioară, muzică de cameră și orchestră la Liceul de Artă din Oradea, la care a și înființat o clasă de violă. Un element inedit al activității sale pedagogice îl constituie instruirea studenților Facultății de Teologie din Oradea în muzică religioasă. În
Miron Rațiu () [Corola-website/Science/308564_a_309893]
-
chitara electrică și sintetizatorul), împrumutând sonorități din muzica ușoară a anilor 1980 (sintetizatorul, în special pe discurile "Volumul 2" și "Volumul 3"). Orchestra se va menține în această formă de-a lungul acestei prime etape, doar cu mici variații (lipsa viorii de pe " Volumul 2" sau a acordeonului de pe " Iar îi nuntă mare-n sat"). Stilul puternic ornamentat al interpretării lui Guță este pus în lumină de piesele doinite. Încă din primele înregistrări se recunoaște un alt element specific al cântatului său
Nicolae Guță () [Corola-website/Science/308540_a_309869]