KorAP: Find »[drukola/base=viteaz & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...208 209 210 ...322 >

8,047 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854

strigă el recunoscându-l undeva mai în spate. Vino! Mai aproape... mai... și îi dă mâna și-l apropie, dar și-o retrage pentru că Toader dă să i-o sărute. Bade Toadere! Ai fost în multe bătălii, 'mnetale ești un viteaz și-un înțelept! Spune-le că nu se poate!! Moldova-i în primejdie de moarte! Venim noi de hac și tatarilor, dar... dar cu socoteală!... Toader, stingherit, se lasă de pe un picior pe altul, bâiguie: Oamenii... oamenii murmură... Murmură?! răbufnește

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
câteva clipe, apoi, stăpân pe sine, cu hotărâre, cu patimă: Începem cu Hoarda de aur! Trebuie să le facem de petrecanie, repede și degrabă! Apoi, ca un vifor, spre Dunăre! Avem oaspeți de samă!... Șendreo! Poruncă, Doamne! Alegi două mii de viteji, tot unu și unu'! Vă îngropați în mal la Oblucița Dunării. Zăboviți trecerea turcilor prin vad, până mântuim cu tătărâmea! Nu s-ar putea mai... Mai mulți?! De unde?! Zece mii mari și lați suntem cu toții!... Nu vor trece! strigă Șendrea eroic

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
arme, strigăte, forfotă. Lumină! Lumină! Slujnicuțe în catrință, despletite, lipăie, dau buzna cu lumânări aprinse în odaia domnului. Pe scări, pe culoare, zăngănit de arme, zornăit ritmic de pinteni... Alaiul îl deschid copiii de casă cu făclii. După ei, intră vitejii boieri, înzăuați, legați pe ici, pe colo cu feși însângerate, osteniți-osteniți, somnoroși, dar veseli, gălăgioși... Vodă Ștefan, intră șchiopătând, înghesuit, sufocat de cei dragi, în cămeșoaie cum au sărit din pat: Doamna Maria lipită de el; Olena înghiontindu-se cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
poartă Mateiaș aista! izbucnește Tăutu. Poartă "Hramul Sfântului-Așteaptă"! Așteaptă la trecătoare, ca pisica la gaură... Și când va socoti că și turcii, și moldovenii s-au stropșit îndeajuns unul pre celălalt, că sunt cu puterile la pământ, falnica oștire a viteazului Mathiaș va trece Carpații în marș triumfal și va da lovitura de grație, mușcând ca șacalii din trupul leului rănit. Și, astfel, "Mathias Rex, fortissimus athleta Christi" va repurta o nemaipomenit de strălucită izbândă asupra păgânătății, acoperindu-se de o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
înflăcărat și face câțiva pași, șchiopătând. Și-apoi de ce să mori? Desigur, "la război, ca la război", se mai și moare... Și, totuși... Ia s-o mai dăm dracului de moarte! răbufnește el. Să ne gândim și la viață!... Fiți viteji! Îndrăzniți! Nu nesăbuit, însă... Aveți grijă de voi... Aveți grijă de oameni! Vă rog! Nu muriți! E o poruncă! Gata! Și-acu, boieri dumneavoastră, la odihnă! În zori, pornim alaiul de nuntă spre Dunăre! Noapte bună! Noapte bună, Măria ta

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
de rușinea unei înfrângeri, rămâneam "un erou!"... "Neînfrântul Ștefan al Moldovei!"... Așa... urmează Ștefan și se întoarce către Isaia ce sta încrâncenat, cu ochii în pământ. "Și tu, Brutus, cumnățelul meu?" Tocmai tu?... "Amintește-ți de Baia"... Și tu, Alexa? Viteazul meu Alexa?... Rău, rău îmi pare... Să știi că te-am prețuit. Aaaa! Iaca și pe credinciosul meu paharnic Negrilă! Slugă netrebnică și vicleană. Nu mai târziu, în noaptea aiasta chiar, cu o mână îmi întindeai otrava, cu cealaltă, pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
piept! strigă Ștefan gâfâind, cu pumnii încleștați, cu fălcile încleștate, înfierbântat. Ne tăvăleam în mocirla de sânge! Cu jungherul! Cu mâinile goale! De păr! De beregată!... Allah!!Allah!!... Moldova!!Moldova!!.. Dumnezeule! "Multă moarte am semănat atunci în turcime!" Dar și vitejii mei, au 'nălbit poiana cu trupurile lor", adaugă cu glas frânt. Dumnezeu să-i ierte... Ștefan respiră, respiră; nu-i mai ajunge aerul: Eram stropșiți! Ca să nu-i dau pe toți morții, oftează el, am poruncit să buciume retragerea la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-i mai ajunge aerul: Eram stropșiți! Ca să nu-i dau pe toți morții, oftează el, am poruncit să buciume retragerea la codru... Gata! S-a sfârșit, îngână Daniil sleit. Da... S-a sfârșit, îngână Ștefan cu voce spartă. Două sute de viteji, cu Mihail în frunte -, deși știau că sunt sortiți morții, au cerut,singuri au cerut -, să rămână acolo, ca să acopere retragerea... Am vrut să rămân cu ei, împreună, cu sabia, acolo, la Valea Albă... Nu m-au lăsat!... M-au

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Am fugit!... Și ei... ei, apărându-ne... au căzut, acolo, cu sabia în mână... au pierit acolo, până la unu' au pierit... cu sabia... Floarea oștirii mele... îngână Ștefan, sleit, lac de sudoare, cu ochii în pământ. Au căzut ca niște viteji, îngână Daniil. Da... "au 'nălbit poiana", șoptește Ștefan sfârșit, ștergându-și cu palmele broboanele ce i se prelingeau în ochi, orbindu-l. Cei mai viteji oșteni ai Moldovei... De mă voi întoarce, pe oasele lor albe înălța-voi altar întru

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
mele... îngână Ștefan, sleit, lac de sudoare, cu ochii în pământ. Au căzut ca niște viteji, îngână Daniil. Da... "au 'nălbit poiana", șoptește Ștefan sfârșit, ștergându-și cu palmele broboanele ce i se prelingeau în ochi, orbindu-l. Cei mai viteji oșteni ai Moldovei... De mă voi întoarce, pe oasele lor albe înălța-voi altar întru a lor pomenire, acolo unde a fost războiul. Războieni să se cheme în veac! Dumnezeu să-i așeze în ceata drepților. Amin! Ștefan dă roată

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
nebuno!! se lovește el cu pumnul în piept. Iar ai luat-o razna?!?!... Vrei să ieși din piept?!?!... Ieși dară!! spune izbind-o poruncitor. Ieși!! strigă, apoi tace și respiră adânc. ...Și tu, Mihaile, dragul meu, spune încetișor. Și voi, vitejii mei, copiii mei...Nu m-ați iubit... M-ați alungat... De ce n-am rămas cu voi? Acu, eu, fără voi, ce să fac?... Și Moldova?... Cui... cum s-o las? Tăcere... Privește fruntea însângerată, încununată de spini... Încet, încet, îngenunchează

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
blestemele Moldovei nu te temi?! Ștefan îi zâmbește cu blândețe: Fii pe pace, Părinte... Daniil se descarcă: O! Doamne! Trufie, numele tău e Ștefan! Nu cumva, gândurile tale umblă pe "Cărările Veșniciei" cu sabia în mână cum șade bine unui viteaz voievod? În Ceruri, nimeni n-are nevoie de Ștefan Vodă... Moldova cui o lași? Ștefan tace... Îl privește pe Iisus, coroana sa de spini... Încet, își încinge spada... Când am fost uns domn, am îmbrăcat cămeșa morții... Am știut că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
și pe dracul; și, care în urma biruințelor lui asupra hanilor tătari și asupra vecinilor unguri și munteni... pretinzându-se neatârnat... a năvălit cu călăreții și pedestrașii asupra oștirii musulmane... încât cea mai mare parte bău acolo paharul muceniciei și mulți viteji pieriră în luptă. Plin de durere pentru această nenorocire, pașa abia putu scăpa el însuși prin fugă de primejdioasa strâmtoare." Soad eddin Hodja Efendi, Cronica originii și dezvoltării Otomanilor * "Nicicând, de la începutul Islamului, nicicând oștirea otomană n-a suferit o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
mie meritul biruinței, că n-oi fi vreun arhanghel focos pogorât din Ceruri... Acolo Sus, cineva ne iubește îl știu eu. Dar mai cu samă voi, moldovenii... Moldova toată! Vouă! Voi ați dus greul! Sunt mândru de voi, moldovenii mei! Vitejii mei!" Ștefan Vodă către "moldovenii lui" * " Dacă noi vom avea în mână Moldova, vom putea înainta liber în toate părțile lumii." Sultanul Baiazid al II-lea (1502) * "...Și moldovenii obosiți și neviindu-le ajutor de nici o parte, au picat la Valea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
se aruncă asupra tătarilor... și-i strivi într-un măcel groaznic... Fugarii aruncau nu numai armele, ci și hainele, șeile, ca să scape fie neînarmați și goi, și se aruncau în Nistru..." Ian Dlugosz, Cronica Polonorum * "...Ștefan Voievod al Moldovei, oștean viteaz, bărbat mare în primejdie, mare la suflet în nenorocire și modest în norocire pe care o credea orânduită de la Dumnezeu; el a fost mirarea stăpânitorilor și noroadelor, când cu mijloace modeste a făptuit atâtea lucruri mărețe." Nicolai Caramzin, Istoria Rusiei

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
soarta i-a hărăzit cu multă dărnicie toate darurile! Tu ești drept, prevăzător, isteț, biruitor contra dușmanilor. Nu în zadar, ești socotit printre eroii secolului nostru!" Din Matei Miechovski, cronicar și medic polonez, Chronica Polonorum * "Ștefan Domn al Moldovei oștean viteaz ca un al doilea Alexandru cel Mare. A săvârșit fapte mari cu mijloace modeste..." Nicolai Karamzin, Istoria Rusiei * "Bărbat în toate veacurile, vrednic de aducere aminte pentru mărirea sufletului său, pentru agerimea sa, pentru priceperea sa în ale războiului și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
de a simți aroma măreției până la care ar fi putut crește istoria românească." Lucian Blaga, Spațiul mioritic * " Într-însul găsise poporul românesc cea mai deplină și mai curată icoană a sufletului său: cinstit și harnic, răbdător fără să uite și viteaz fără cruzime, strașnic în mânie și senin în iertare, răspicat și cu măsură în grai, gospodar și iubitor al lucrurilor frumoase, fără nici o trufie în faptele sale, care i se par că vin printr-însul de aiurea de mai sus

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
atât și viitorul se vestește mai bun, căci atunci neamul merge pe drumul strămoșului cuminte." N. Iorga, Istoria lui Ștefan cel Mare, 1904 * "Ștefan al V-lea zis cel Mare... a fost un voievod vrednic de toată lauda și un viteaz apărător al țării sale împotriva tuturor biruitorilor ei, de oriunde ar fi venit..." Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei * "...Vom ști... să dăm glas iubirii nemărginite cu care, de patru veacuri, miile de mii ale poporului au înconjurat și mai departe decât

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
împotriva tuturor biruitorilor ei, de oriunde ar fi venit..." Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei * "...Vom ști... să dăm glas iubirii nemărginite cu care, de patru veacuri, miile de mii ale poporului au înconjurat și mai departe decât hotarele Moldovei, chipul de viteaz bun, cuminte și sfânt al celui mai mare om ce s-a ridicat dintre români? Se vor înfrăți ei înaintea acestui altar, măcar pentru clipa în care se înalță liturghia recunoștinței?" Nicolae Iorga, Istoria lui Ștefan cel Mare * "Toată floarea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
principele și războinicul cel mai vestit de pe vremea aceea..." "... Și ca să vadă toți cei de față supunerea și umilirea unui prinț atât de mare, cortului regal i s-au tăiat funiile și pânzele au căzut la pământ... Astfel, acel războinic viteaz, energic și mândru, învingător al multor regi și popoare nu și-a plecat capul în fața regelui Poloniei decât împins de o mare nevoie. În felul acesta Cazimir al IV-lea și-a satisfăcut vanitatea de a încătușa și uni cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Ureche * " Ce zicea el o dată era zis ... dar față de cei răi și nedrepți, era "mânia lui Dumnezeu". Pe cât era de amarnic în război; pe atât era de bun , de blând în vreme de pace. Vestit și lăudat de toată lumea, un viteaz mare, un năzdrăvan nu alta, faima lui s-a dus peste nouă mări și nouă țări..." Ștefan cel Mare în legende * "Așa era Ștefan Vodă: înțelept, isteț, glumeț și viteaz, cum n-a fost altul pe timpul său de-ai fi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
în vreme de pace. Vestit și lăudat de toată lumea, un viteaz mare, un năzdrăvan nu alta, faima lui s-a dus peste nouă mări și nouă țări..." Ștefan cel Mare în legende * "Așa era Ștefan Vodă: înțelept, isteț, glumeț și viteaz, cum n-a fost altul pe timpul său de-ai fi umblat să cauți lumea în lung și în curmeziș... "Năzdrăvanul Moldovei" era fermecat și a rămas viu ca toți viii... că doar nu-i sfânt degeaba... și, chiar are să mai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
PATRA TRĂDAT ȘI SINGUR martie mai 1476 215 11 Apusul apune. "Pax Ottomanica?!" 217 12 Pumnal sau otravă în țintirim 233 13 "Vin turcii !" Singur... 250 PARTEA A CINCEA VALEA ALBĂ CALE ALBĂ iunie iulie 1476 267 14 Un hodorog viteaz 269 15 "Vin tatarii ! Vin turcii !" 273 16 Noaptea întrebărilor... "Neînfrântul" 287 17 La mănăstire, Maria !? 302 18 Paharul de "Cale Albă". Te blestem !! 305 EPILOG 319 ÎNVIEREA iulie 1476 319 C. VALEA ALBĂ. ISPĂȘIREA. BUCIUMĂ!!! 321 ADDENDA 341 "O

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868

Paul al II-lea binecuvântata noastră țară. Se spune că străbunul Decebal avea "oameni" la Roma, atenți la toate mișcările străbunului Traian și că au continuat tradiția și Mircea cel Bătrân, și Ștefan cel Mare și Sfânt și... Dacă Mihai Viteazul ar fi fost mai atent cu "informațiile", n-ar fi rămas fără cap, la fel Constantin Brancoveanu și alții. Principele Unirii, Alexandru Ioan Cuza, s-a gândit la organizarea unei "Instituții specializate", dar n-a mai apucat să-și concretizeze

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
de toamnă, când natura parcă înnebunise de atâtea culori și atâtea parfumuri. În cele trei zile ale călătoriei, în nopțile petrecute în tovărășia tarafurilor și a bătrânelor și vrăjitelor noastre vinuri, am discutat mult despre daci și romani, despre Mihai Viteazul, Vlad Țepeș și Ștefan cel Mare, despre sprijinul constant al Franței, despre Panait Istrati, Eugen Ionescu, Brâncuși, Enescu, Cioran, dar și despre Sartre, Baudelaire, Prévert și Villon. A fost sincer fermecat de tot ce a văzut. Prin obcinele Bucovinei, trecând

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]