54,634 matches
-
indicatori de producție economică, grad de cultură generală, speranța de viață etc.-date care pot fi colectate fără a analiza direct persoanele evaluate. Robert Costanza et al (2008, op.cit.) au propus o "combinare" a abordărilor obiective și subiective, elaborând următoarea definiție integrată : "Calitatea vieții este gradul în care necesitățile obiective umane sunt îndeplinite în relație cu percepțiile personale sau de grup ale "bunăstării subiective". Necesitățile umane sunt necesități de bază pentru trai, reproducere, securitate, afecțiune etc. "Bunăstarea subiectivă" este estimată prin
Calitate () [Corola-website/Science/298716_a_300045]
-
măsurătorilor și metricilor asociate măsurărilor. Uneori, măsurarea calității este utilizată pentru interpretarea calității ca procentaj de elemente conforme sau neconforme din lot. Știința măsurării cantitative a uneia sau a mai multor caracteristici ale calității este denumită "calimetrie" (fr."qualimétrie"). O definiție dezvoltată a calimetriei este următoarea: "disciplina științifică ce se ocupă cu cuantificarea, măsurarea, aprecierea, evaluarea calității produselor, proceselor, serviciilor".. Calimetria nu trebuie confundată cu "calitologia", care este definită ca fiind știința despre calitate. Această denumire a apărut în urma răspîndirii standardelor
Calitate () [Corola-website/Science/298716_a_300045]
-
în documentația tehnică, în norme și în standarde se evaluează calitatea produselor, proceselor, serviciilor etc. "Calitatea unui produs" reprezintă ansamblul de caracteristici ale produsului care îi conferă acestuia capabilitatea de a satisface cerințe și dorințe ale clienților. Pe baza acestei definiții, un produs va fi "de calitate" în măsura în care ansamblul de caracteristici va satisface cerințele clienților (sau ale consumatorilor, ale pieței); în alți termeni, satisfacția clienților este "o măsură a calității produselor". Există mai multe abordări pentru descrierea generală a calității produselor
Calitate () [Corola-website/Science/298716_a_300045]
-
cerințele predeterminate și abaterile identificate față de aceste cerințe. Prin măsurare este identificată "calitatea de conformitate" care se realizează în procesul de producție și care este determinată de starea proceselor tehnologice, de calitatea utilajelor, dispozitivelor, sculelor, activitățile de urmărire și control. Definiția calității ca fiind "conformitatea cu cerințele" aparține lui Ph. B.Crosby (vezi secțiunea "Definițiile calității"). Această definiție se poate utiliza numai în situația precizării cerințelor, specificate prin contracte sau în studii de marketing. "Abordarea bazată pe utilizator". Pentru utilizatori, un
Calitate () [Corola-website/Science/298716_a_300045]
-
conformitate" care se realizează în procesul de producție și care este determinată de starea proceselor tehnologice, de calitatea utilajelor, dispozitivelor, sculelor, activitățile de urmărire și control. Definiția calității ca fiind "conformitatea cu cerințele" aparține lui Ph. B.Crosby (vezi secțiunea "Definițiile calității"). Această definiție se poate utiliza numai în situația precizării cerințelor, specificate prin contracte sau în studii de marketing. "Abordarea bazată pe utilizator". Pentru utilizatori, un produs de calitate superioară este cel care prin caracteristicile sale satisface cel mai bine
Calitate () [Corola-website/Science/298716_a_300045]
-
realizează în procesul de producție și care este determinată de starea proceselor tehnologice, de calitatea utilajelor, dispozitivelor, sculelor, activitățile de urmărire și control. Definiția calității ca fiind "conformitatea cu cerințele" aparține lui Ph. B.Crosby (vezi secțiunea "Definițiile calității"). Această definiție se poate utiliza numai în situația precizării cerințelor, specificate prin contracte sau în studii de marketing. "Abordarea bazată pe utilizator". Pentru utilizatori, un produs de calitate superioară este cel care prin caracteristicile sale satisface cel mai bine dorințele și așteptările
Calitate () [Corola-website/Science/298716_a_300045]
-
nu" este adevărat că ambele seturi de argumente sunt la fel de bune, de convingătoare, de valoroase. Cu toate că ar putea exista două fețe ale aceleiași situații, de cele mai multe ori, una iese învingătoare din motive întemeiate, logice. Ca răspuns la afirmația dogmaticilor că definițiile servesc pentru înțelegere și pentru învățătură, scepticii susțin că un obiect nu poate fi definit decât dacă este cunoscut în prealabil, prin urmare, definiția lui nu adaugă nimic la cunoașterea lui. În acest sens, Sextus Empiricus dă următorul exemplu: Scepticii
Scepticism () [Corola-website/Science/299607_a_300936]
-
de cele mai multe ori, una iese învingătoare din motive întemeiate, logice. Ca răspuns la afirmația dogmaticilor că definițiile servesc pentru înțelegere și pentru învățătură, scepticii susțin că un obiect nu poate fi definit decât dacă este cunoscut în prealabil, prin urmare, definiția lui nu adaugă nimic la cunoașterea lui. În acest sens, Sextus Empiricus dă următorul exemplu: Scepticii susțin că nu se poate defini totul, că trebuie să acceptăm și lucruri nedefinite și astfel, definiția nu este necesară. Scepticii spuneau că deși
Scepticism () [Corola-website/Science/299607_a_300936]
-
dacă este cunoscut în prealabil, prin urmare, definiția lui nu adaugă nimic la cunoașterea lui. În acest sens, Sextus Empiricus dă următorul exemplu: Scepticii susțin că nu se poate defini totul, că trebuie să acceptăm și lucruri nedefinite și astfel, definiția nu este necesară. Scepticii spuneau că deși frumosul și arta există, nu poate exista o cunoaștere adevărată a lor și au atacat în special teoriile literaturii și muzicii. Contra teoriei literaturii, scepticii susțineau că utilitatea poeziei este redusă și e
Scepticism () [Corola-website/Science/299607_a_300936]
-
făcea parte, ci și statul, biserica și proprietatea. În articolele "„În ce constă credința mea?”", "„Critica teologiei dogmatice”", și altele, el propaga învățătura cunoscută sub numele de "„tolstoism”", „reacționară în cel mai exact și adânc înțeles al acestui cuvânt” - după definiția lui Lenin. Între anii 1881 — 1901 Tolstoi locuiește mai mult la Moscova, pentru a înlesni copiilor posibilitatea de a urma școala. Își continuă munca literară și felul de viață simplu, luând parte în același timp la viața obștească. În 1882
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
latinizantă. Lucrarea a fost criticată de Ovid Densusianu în "Istoria limbii române" (1901) pentru încercarea de epurare a vocabularului de toate elementele nelatine, proces în care autorii au făcut și greșeli cauzate de necunoașterea etimologiei unor cuvinte. Iată una din definițiile acestui dicționar — cuvântul "băiețel" — în grafia originară: În anii care au urmat s-a dus o intensă luptă de argumente între intelectualii care susțineau principiul fonetic (printre care Aron Pumnul) și cei care considerau că scrierea oficială, etimologică, este cea
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
financiară a companiei sau a altei entități similare”. În concluzie, înainte de toate a fost auditul financiar, apoi au mai apărut diverse alte semnificații, cu oarecare puncte de legatură comune, pentru ca, în cele din urmă, să se simtă nevoia formulării unei definiții generice a acestuia. Tocmai de aceasta, nu trecem prea ușor peste auditul financiar mai ales că acesta a rămas forma coordonatoare, de referință, după regulile căruia se aliniază toate formele de audit (așa cum veți vedea mai departe, chiar și în
Audit () [Corola-website/Science/299028_a_300357]
-
anuale sau al situațiilor financiare anuale consolidate, așa cum este prevăzut de legislația comunitară, transpusă în reglementarile naționale”. Revenind la conceptul de audit statutar, pentru întregirea definirii lui, credem cî ar trebui menționate și elementele sale de bază, care sunt: Orice definiție a auditului statutar trebuie să țină cont de nevoile și așteptările utilizatorilor, în măsura în care acestea sunt rezonabile, precum și de capacitatea auditorului statutar de a răspunde la aceste nevoi și așteptări.Publicul se așteaptă ca auditorul statutar să joace un rol în
Audit () [Corola-website/Science/299028_a_300357]
-
-o și cu valoarea recunoscută tot de acesta. Despre audit, în general, se discută foarte mult, în cunoștință sau necunoștință de cauză; dar pentru a fi mai clari, să vedem cum poate fi definit auditul public intern: 1.AUDITUL. Din definiția de mai înainte aflăm ce este auditul, adică examinarea profesională a unei informații în vederea exprimării unei opinii responsabile și independente prin raportarea la un criteriu (standard, normă) de calitate. Mai rămâne sfera de cuprindere a acestui audit, care, în cazul
Audit () [Corola-website/Science/299028_a_300357]
-
ca auditul public este și intern. Cu toate că Legea nr.672/19.12.2002 statuează cam ce menire are auditul public intern,inclusiv trecând asupra acestuia numeroase obiective ale controlului economic, financiar sau chiar managerial, lucrurile nu se schimbă cu nimic. Definiția în cauză sună astfel: „auditul public intern reprezintă activitatea funcțional independentă și obiectivă, care dă asigurări și consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor și cheltuielilor publice, perfecționând activitățile entității publice; ajută entitatea publică să își îndeplinească obiectivele printr-o
Audit () [Corola-website/Science/299028_a_300357]
-
și probabil și în memoria umană, este un proces în cursul căruia entropia crește. Unitatea de măsură pentru timp în Sistemul Internațional de Unități de Măsură este secunda, având simbolul „s”. Ea este definită pe baza proprietăților atomului de cesiu. Definiția mai veche era făcută pe baza divizării zilei solare medii în ore, minute și secunde; aceasta s-a utilizat până la apariția ceasurilor atomice, capabile să pună în evidență neuniformitatea rotației Pământului. Standardele de timp sunt reguli prin care unui moment
Timp () [Corola-website/Science/299057_a_300386]
-
în măsura în care viteza de rotatie a Pământului poate fi considerată constantă. Există: Dintotdeauna timpul a fost un subiect important al filozofiei, artei, poeziei și științei. Există multe divergențe în legatură cu însemnătatea lui, din acest motiv este dificil de oferit o definiție a timpului care să nu ducă la controvese. Multe domenii folosesc o definiție operativă în care unitățile timpului sunt definite. Academicienii au o opinie diferită în ceea ce privește posibilitatea timpului de a fi măsurat sau incadrat într-un sistem de măsurare. Dicționarul
Timp () [Corola-website/Science/299057_a_300386]
-
a fost un subiect important al filozofiei, artei, poeziei și științei. Există multe divergențe în legatură cu însemnătatea lui, din acest motiv este dificil de oferit o definiție a timpului care să nu ducă la controvese. Multe domenii folosesc o definiție operativă în care unitățile timpului sunt definite. Academicienii au o opinie diferită în ceea ce privește posibilitatea timpului de a fi măsurat sau incadrat într-un sistem de măsurare. Dicționarul Oxford definește timpul ca fiind „procesul indefinit și continuu al existenței evenimentelor în
Timp () [Corola-website/Science/299057_a_300386]
-
opinie diferită în ceea ce privește posibilitatea timpului de a fi măsurat sau incadrat într-un sistem de măsurare. Dicționarul Oxford definește timpul ca fiind „procesul indefinit și continuu al existenței evenimentelor în trecut, prezent și viitor, privit ca o unitate”. O altă definiție de dicționar standard este „Un continuum nonspațial linear în care evenimentele apar într-o ordine aparent ireversibilă”. Măsurarea timpului a ocupat de asemenea savanți și tehnicieni, și a fost o primă motivație in astronomie. Timpul este de asemenea o problemă
Timp () [Corola-website/Science/299057_a_300386]
-
ul reprezintă lumea în totalitatea ei, probabil că nemărginită în timp și spațiu, infinit de variată în ceea ce privește formele pe care le iau materia, energia și informația în procesul dezvoltării lor perpetue. Nu există o definiție universal acceptată a termenului „materie”. Cel mai des se înțelege prin asta însă partea "masivă" a universului. În modelul standard al fizicii de particule, materia este alcătuită din particule elementare, obiecte punctiforme având diverse proprietăți. Din aceste proprietăți face parte
Univers () [Corola-website/Science/299069_a_300398]
-
și "masa" particulei, o măsură a inerției, dar și a influenței forței gravitaționale asupra particulei respective. Orice obiect care are masă și ocupă spațiu poate fi considerat deci "material". În teoria relativității, masa este echivalată cu energia, ceea ce motivează extinderea definiției materiei pentru a include și unele fenomene pur energetice, cum ar fi de exemplu câmpurile de forțe. Fizica de particule cuantifică acest aspect împărțind particulele elementare în două categorii: cele care alcătuiesc materia „de zi cu zi”, care constă în
Univers () [Corola-website/Science/299069_a_300398]
-
de particule cuantifică acest aspect împărțind particulele elementare în două categorii: cele care alcătuiesc materia „de zi cu zi”, care constă în mare parte din atomi, numite "fermioni", și așa numiții "bosoni", particule elementare responsabile pentru acțiunea forțelor. După această definiție, numai materia "fermionică" este considerată materie. Antimateria este la rândul ei o formă a materiei. În domeniul cosmologiei și astrofizicii se constată o discrepanță între comportamentul observat al unor structuri masive (de pildă galaxiile) și predicțiile teoretice. Soluția propusă este
Univers () [Corola-website/Science/299069_a_300398]
-
1/5, 1/10, 1/20, 1/50, 1/100, ... , indienii antici au ajuns să definească o "minusculă" dimensiune liniară, o lungime egală aproximativ cu 1,704 mm, lungime pe care au denumit-o sunya, adică gol sau nimic. Această definiție a condus la existența, pentru prima dată în matematică a rezultate negative sau nule, pentru că înainte de această definire, doar rezultate pozitive erau posibile. Mult mai târziu, arabii au preluat conceptul, realizând și primul sistem zecimal de numerație, așa cum îl știm
0 (cifră) () [Corola-website/Science/299109_a_300438]
-
originea în Italia; origine datorită matematicianului Leonardo Fibonacci, care a luat cuvantul arab "sifr" (adica gol) și l-a italienizat, rezultatul fiind cuvântul "Zefiro", care a fost ulterior abreviat "zero". Zero este și un număr, notat cu cifra 0. O definiție conceptuală a termenului „număr” este bazată pe o proprietate comună a tuturor mulțimilor cu acel număr de elemente (această definiție nu este riguroasă). Conform acestui concept, numărul 0 semnifică faptul că toate mulțimile de acel tip sunt vide (goale), neconținând
0 (cifră) () [Corola-website/Science/299109_a_300438]
-
rezultatul fiind cuvântul "Zefiro", care a fost ulterior abreviat "zero". Zero este și un număr, notat cu cifra 0. O definiție conceptuală a termenului „număr” este bazată pe o proprietate comună a tuturor mulțimilor cu acel număr de elemente (această definiție nu este riguroasă). Conform acestui concept, numărul 0 semnifică faptul că toate mulțimile de acel tip sunt vide (goale), neconținând niciun element. Remarcă suplimentară: există o singură mulțime vidă. Rezultate pentru următoarele operații nu pot fi definite consistent cu regulile
0 (cifră) () [Corola-website/Science/299109_a_300438]