52,877 matches
-
inamici și a fost lovit în ochi de o săgeată. Husayn împreună cu fiul său au reușit să pătrundă în interiorul armatei siriene, omorând tot ce le stătea în cale. Rănile provocate l-au obosit și o lovitură în frunte cu o piatră i-a provocat o rană gravă urmând să fie străpuns de o săgeată în inimă. Lupta a încetat pentru o perioadă, însă un soldat sirian l-a lovit cu sabia în cap. Un gest eroic a fost făcut de un
Bătălia de la Karbala () [Corola-website/Science/333585_a_334914]
-
unele lucrări de reparații, cu pretenții de consolidare, lucrări ce nu pot fi depistate in teren. După 1989 - se execută reparații uzuale, între care spoirea pereților exteriori, montarea unui paviment nou din gresie (lucioasă) - peste vechea pardoseală din lespezi de piatră -, restaurarea unor piese de mobilier, etc. În curte se păstrează diferite pise litice, unele scuptate, recuperate din cercetările arheologice efectuate în decursul timpului. Comunitatea Bisericii editează Revista Dimitrios, bilunar de știri din parohie.
Biserica Sfântul Dumitru - Poștă () [Corola-website/Science/333597_a_334926]
-
24 octombrie 2007 (privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 93.189 hectare. Acesta include rezervațiile naturale: Cheile Gălzii, Cheile Geogelului, Cheile Piatra Bălții, Cheile Întregalde, Cheile Vălișoarei, Cheile Pravului, Cheile Tecșeștilor, Cheile Plaiului, Cheile Siloșului, Cheile Râmețului, Cheile Poșăgii, Cheile Turzii, Cheile Turenilor, Cheile Runcului, Cheile Pociovaliștei, Cheile Ampoiței, Cheile Găldiței și Turcului, Cheile Văii Cetii, Iezerul Ighiel, Laricetul de la Vidolm, Pârâul
Munții Trascăului (sit SPA) () [Corola-website/Science/333640_a_334969]
-
Tecșeștilor, Cheile Plaiului, Cheile Siloșului, Cheile Râmețului, Cheile Poșăgii, Cheile Turzii, Cheile Turenilor, Cheile Runcului, Cheile Pociovaliștei, Cheile Ampoiței, Cheile Găldiței și Turcului, Cheile Văii Cetii, Iezerul Ighiel, Laricetul de la Vidolm, Pârâul Bobii, Pădurea Sloboda, Poienile cu narcise de la Tecșești, Piatra Cetii, Peștera Huda lui Papară, Șesul Craiului - Scărița-Belioara și Vânătările Ponorului. Aria protejată (încadrată în bioregiunea alpină a laturii sudice a Munților Apuseni, grupă montană ce aparține lanțului carpatic al Occidentalilor; și cea continentală a culoarului depresionar de pe cursul mijlociu
Munții Trascăului (sit SPA) () [Corola-website/Science/333640_a_334969]
-
permit să se ocupe în continuare de studiul elefanților îl conving. Ajuns pe Lună, găsește în depozit o mănușă. Vizita făcută surorii lui, o artistă izolată în Zona Descrutinizată, îi permite să descopere că în degetele mănușii sunt ascunse niște pietre prețioase. Proporția dintre numerele lor îi duce cu gândul la craterul Pitagora, unde bunica lor se prăbușise în tinerețea lor. Cu ajutorul unor prieteni din organizația Panilor, ei pătrund prin efracție în zona controlată în acele vremuri de chinezi. Acolo descoperă
Amintirea albastră a Pământului () [Corola-website/Science/333660_a_334989]
-
Teatrul Tineretului este o importanță instituție culurală din Piatră Neamț, județul Neamț, situată în Piață Ștefan cel Mare nr. 1. În 1881, prin grijă și strădania lui Gheorghe Liciu-Caia, apare primul teatru la Piatră Neamț, care se va numi mai tarziu „Teatrul Român”, iar apoi „Teatrul Roxy”, fiind amplasat
Teatrul Tineretului din Piatra Neamț () [Corola-website/Science/333693_a_335022]
-
Teatrul Tineretului este o importanță instituție culurală din Piatră Neamț, județul Neamț, situată în Piață Ștefan cel Mare nr. 1. În 1881, prin grijă și strădania lui Gheorghe Liciu-Caia, apare primul teatru la Piatră Neamț, care se va numi mai tarziu „Teatrul Român”, iar apoi „Teatrul Roxy”, fiind amplasat pe locul actualului parc Ștefan Cel Mare. Aici au dat reprezentații trupa Fani-Tardini din Galați (1876), trupa Pechea Alexandrescu din Iași, (1880), iar mai tarziu
Teatrul Tineretului din Piatra Neamț () [Corola-website/Science/333693_a_335022]
-
Iancu Brezeanu. Clădirea Teatrului Tineretului a fost construită între anii 1929-1947 (proiectant arhitect F.E. Droz, antrepriza Carol Zâne). Petru Lalu, G. Măcărescu și N. Ioaniu, intelectuali și primari ai orașului, au fost autorii proiectului de construire a „Teatrului Național din Piatră Neamț”. După alte surse, construcția Teatrului Național, astăzi Teatrul Tineretului, a fost începută în 1930 și l-a avut ca arhitect pe Roger H. Bolomey (născut la Broșteni, dintr-o familie de origine elvețiană) și același antreprenor, Carol Zâne . Inaugurarea
Teatrul Tineretului din Piatra Neamț () [Corola-website/Science/333693_a_335022]
-
Muncă și apoi lui Moise Kanner. Ea servea, în special, proiecțiilor de filme (Cinematograful Trianon). În 1958 se reamenajează interiorul pentru a fi funcțional scopului inițial. Din 1959 sunt prezentate primele premiere teatrale. În 1958 s-a înființat secția din Piatră Neamț a Teatrului de Stat din Bacău, cu absolvenți ai IATC, promoțiile 1957 și 1958: Leopoldina Bălănuța, Florin Piersic, Cosma Brașoveanu, Virgil Marsellos, Dumitru Chesă, Atena Zahariade, Ică Matache, Zoe Muscan. Primul spectacol a avut loc pe 3 octombrie 1958
Teatrul Tineretului din Piatra Neamț () [Corola-website/Science/333693_a_335022]
-
David Esrig; în distribuție: Leopoldina Bălănuța, Florin Piersic, Radu Voicescu, Cosma Brașoveanu, Dumitru Chesă, Gheorghe Popovici Poenaru, George Motoi, Atena Zahariade, Zoe Muscan. În 1961, prin Decretul 1434 din 8 iunie, Consiliul de Miniștri dispune înființarea Teatrului de Stat din Piatră Neamț. În 1967 teatrul își schimbă titulatura, devenind . Clădirea este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Neamț, .
Teatrul Tineretului din Piatra Neamț () [Corola-website/Science/333693_a_335022]
-
înveliș de vegetație. Preferă totuși rariștile din inima pădurii și pe cele de pe margini, de unde pot ieși și la câmp. Duce viață galericolă, săpându-și o rețea superficială de galerii în sol, la adâncimea de 10-20 cm, prin frunzar, printre pietre, pe sub trunchiuri de copaci căzuți, sau pe lângă rădăcinile arborilor. La capătul galeriilor are camere de odihnă și pentru provizii. Rețeaua de galerii este folosită intens. Denumirea de șoarece scurmător derivă de la faptul că scurmă, și nu face galerii adânci. Culcușul
Șoarece scurmător () [Corola-website/Science/333702_a_335031]
-
râme, melci și insecte. În timpul iernii, când plantele verzi lipsesc, iar nevertebratele sunt mai puțin disponibile, caută semințe și fructe de pădure, sau roade scoarța puieților de specii forestiere sau fructifere, producând daune în culturi și plantații. În scorburi, pe sub pietre sau în camere săpate în pământ și apoi acoperite, își face rezerve de semințe și fructe: de jir, ghindă, alune, semințe de conifere. În România reproducerea are loc din aprilie până în septembrie, femelele fătând de 3-4 ori pe an. Maxima
Șoarece scurmător () [Corola-website/Science/333702_a_335031]
-
80 km de Carcassonne, Montségur domină o formațiune de rocă cunoscuta drept "pog" - un termen derivat din dialectul languedocian din Occitania - "puòg" sau "puèg" însemnând "vârf, deal, munte". Primele semne de așezări omenești în zonă datează încă din Epoca de piatră, în jur de cca. 80.000 de ani în urmă. Dovezi ale ocupației romane, precum monede și unelte, au fost găsite în jurul cetății. Numele său vine din latină: "mons securus", care a derivat în "mont ségur", ceea ce înseamnă "dealul cel
Castelul Montségur () [Corola-website/Science/333728_a_335057]
-
dar totdeauna umbrit de melancolii, tristeți, dezamăgiri, de un scepticism și de un pesimism agravat de spectacolul unei vieți frivole, egoiste, nedrepte. Iată două din aceste catrene ( , rubaiate ” ): Cerul ce m-alungă astăzi ca și mîine? De-ar avea și pietre-ar da ca după câine." Pentru-un pic de apă - șalele frîng," Merg hoinar pe drumuri - pentru coji de pâine." <nowiki>*</nowiki> Am venit pe lume - mai bogată-i ea?" Voi pleca din lume - pierderea - o fi grea?" Vai, cine
Poezia persană () [Corola-website/Science/333718_a_335047]
-
lui Edmund să-i spună unde sunt frații săi. După ce Tumnus susține că Edmund nu știe nimic, Vrăjitoarea îi dezvăluie lui Tumnus că Edmund este cel care l-a trădat și apoi îl transformă pe Tumnus într-o statuie de piatră precum multe altele de lângă castel. În timp ce Petru, Lucy, Susan și castorii sunt în drum spre Aslan, aceștia se ascund crezând că îi urmărește sania în care se află Vrăjitoarea Albă. Dar este Moș Crăciun, un semn că domnia Vrăjitoarei e
Cronicile din Narnia - Leul, Vrăjitoarea și Dulapul () [Corola-website/Science/333745_a_335074]
-
de către Vrăjitoarea Albă. Dimineața însă Aslan reînvie deoarece "există o magie și mai profundă de care Vrăjitoarea nu știe". Aslan le duce pe Susan și pe Lucy la castelul vrăjitoarei, unde îi eliberează pe toți prizonierii Vrăjitoarei Albe transformați în piatră. Edmund îl convinge pe Peter să conducă armata lui Aslan împotriva forțelor Vrăjitoarei Albe. Pentru a o opri pe vrăjitoare să-l atace și să-l ucidă pe Peter, Edmund o atacă pe Vrăjitoarea Albe și-i distruge bagheta, dar
Cronicile din Narnia - Leul, Vrăjitoarea și Dulapul () [Corola-website/Science/333745_a_335074]
-
Orașul era înconjurat din trei părți de malul stâncos, înalt al Răutului, iar în cea de-a patra spre nord-vest, era apărat de două șanțuri adânci și valuri de pământ cu palisade. Centrul orașului era ocupat de clădiri mari din piatră pentru aristocrația feudală ori alte nevoi publice. Cetatea orașului era dotată cu câte un bastion la fiecare colț și cu două semicoloane făcute pe partea exterioară a pereților, care alcătuieau colțul de miază-zi-asfințit al construcției. Intrarea în citadelă era prevăzută
Șehr al-Djedid () [Corola-website/Science/333776_a_335105]
-
un bastion la fiecare colț și cu două semicoloane făcute pe partea exterioară a pereților, care alcătuieau colțul de miază-zi-asfințit al construcției. Intrarea în citadelă era prevăzută pe latura de sud a construcției, cu portalul făcut din blocuri mari de piatră legate între ele cu scoabe de fier. În localitate au fost aduși, din Asia Mică, Crimeea și din alte centre cucerite de către tătaro-mongoli, specialiști în toate domeniile gospodăriei, aceștia refăcând „orașul” cucerit într-un centru cu aspect oriental. Cetățuia mai
Șehr al-Djedid () [Corola-website/Science/333776_a_335105]
-
centre cucerite de către tătaro-mongoli, specialiști în toate domeniile gospodăriei, aceștia refăcând „orașul” cucerit într-un centru cu aspect oriental. Cetățuia mai veche din pământ și lemn a fost nivelată, iar pe ruinele ei s-a construit o cetate nouă, din piatră. În erau construite clădiri timpice pentru localitățile Hoardei de Aur: o moschee, un mausoleu, caravansaraie și băi de tip oriental, ultimele, pavate cu armură și având un sistem de încălzire cu tuburi plasate sub podea prin care trecea aerul cald
Șehr al-Djedid () [Corola-website/Science/333776_a_335105]
-
de poezia preislamică ( e frecventă comparația „ca o torță de sihastru” ). Își mai făceau simțită influența maniheenii și mazdeenii. Credințele lor se suprapuneau diferitelor erezii și rituri din mai multele faze ale evoluției religiei beduinilor: fondului vechi de polidemonism ( cultul pietrelor, al "ğinnilor" și ġūlilor, portul amuletelor și practicile magice ), adorării sanctuarelor - situate în jurul unor izvoare, arbori sau stânci ( Ka’ba, lîngă izvorul Zamzam și Piatra Neagră, de pildă ) - credinței în zeități locale, în general adorate prin pelerinaj, prin înconjurări ale
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
și rituri din mai multele faze ale evoluției religiei beduinilor: fondului vechi de polidemonism ( cultul pietrelor, al "ğinnilor" și ġūlilor, portul amuletelor și practicile magice ), adorării sanctuarelor - situate în jurul unor izvoare, arbori sau stânci ( Ka’ba, lîngă izvorul Zamzam și Piatra Neagră, de pildă ) - credinței în zeități locale, în general adorate prin pelerinaj, prin înconjurări ale idolilor și jertfe.” „Unele nume de zeități adorate de vechii beduini s-au păstrat în Coran: sunt pomeniți "Wadd", întruchiparea puterii bărbătești, Suwa’, zeița frumuseții
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
antilopă ). Frecventele citări în poezia beduină ale unor simboluri precum vulturul, calul sau leul par a face referire la adorarea Soarelui. Astfel se poate spune că păgânismul arab era dominat de cultul astral, deși erau deseori venerate izvoare, copaci sau pietre, cu lăcașuri ale sutelor de divinități. Acesta s-a perpetuat într-un mod deghizat și după islam, fiindcă „robi ai Soarelui” au existat în toate epocile. Aștrii erau imaginați ca persoane sau animale ( leul solar, șarpele, vulturul cu un șarpe
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
inclusiv din perioada abbasidă. El este considerat și întemeietorul "ghazal"-ului, în forma sa de preambul ( "nasib" ) al poemului amplu ( "qasida" ), prin stabilitatea cadrului în care plasează acel fragment liric ( "al-atlal "- urmele locului de popas al tribului iubitei: cele trei pietre cu rolul unor pirostrii pe care se așeza vasul pentru fiert, șanțurile pe care se scurgea apa din jurul cortului etc. ) și prin faptul că s-a oprit pe acest loc de popas, plângând după femeia dragă și îndemnându-i pe
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
1858 (stil bizantin), Stiebert din Baia Mare (1923). Încă de la construcția sa biserica a aparținut religiei greco-catolice, până în 1948, când, după reforma bisericească a devenit biserică ortodoxă. Biserica este amplasată lângă șoseaua națională Baia Mare-Sighet, fiind împrejmuită cu un gard din piatră care datează din anul 1806, ceea ce atestă cifrele înscrise pe una din pietrele zidului, acoperit cu șindrilă. În antreul bisericii este o inscripție pictată în anul 1960 cu ocazia picturii bizantine executată de pictorul autorizat Pascu Vasile din Focșani. Sanctuarul
Biserica de piatră „Sf. Apostoli Petru și Pavel” din Tăuții de Sus () [Corola-website/Science/333791_a_335120]
-
aparținut religiei greco-catolice, până în 1948, când, după reforma bisericească a devenit biserică ortodoxă. Biserica este amplasată lângă șoseaua națională Baia Mare-Sighet, fiind împrejmuită cu un gard din piatră care datează din anul 1806, ceea ce atestă cifrele înscrise pe una din pietrele zidului, acoperit cu șindrilă. În antreul bisericii este o inscripție pictată în anul 1960 cu ocazia picturii bizantine executată de pictorul autorizat Pascu Vasile din Focșani. Sanctuarul începe cu un arc, apoi urmează boltitura în semicupolă, ferestrele având boltituri care
Biserica de piatră „Sf. Apostoli Petru și Pavel” din Tăuții de Sus () [Corola-website/Science/333791_a_335120]