54,815 matches
-
Mântuleasa...”) sunt marcate de elaborarea teoriei miracolului irecognoscibil, iar întâmplările fantastice (perceperea unei discontinuități temporale) sunt trăite de către un personaj inocent, „ingenuul, idiotul prin excelență al esoterismului arthurian medieval” extras din mitul lui Parsifal (cavalerul sărac cu duhul din miturile germane). În ambele cazuri are loc o irupție a fantasticului în cotidian. Tehnica narativă a lui Mircea Eliade integrează o întreagă serie de termeni cu valoare simbolică, anumite cuvinte părând să aibă un dublu înțeles. Narațiunea are o funcție de anamneză, având
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
tradusă în mai multe limbi străine: franceză („Le vieil homme et l'officier”, Gallimard, Paris, 1968; traducere de Alain Guillermou, reeditată în 1977, 1981 și 1990), portugheză („Rua Mantuleasa”, Editora Ulisseia, Braga, 1969; traducere de Ricardo Alberty, reeditată în 1978), germană („Auf der Mântuleasa Strasse”, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 1972; traducere de Edith Horowitz-Silbermann, reeditată în 1973, 1975, 1978, 1984 și 1991), neerlandeză („De Mântuleasa-straat”, Meulenhoff, Amsterdam, 1975; traducere de Liesbeth Ziedses des Plantes, prefațată de Sorin Alexandrescu), japoneză („Shosetsu Munturyasa-dori
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
de un cuțit"”. Dacă aceste două operații reușeau, planul prevedea o a treia operație care care consta în trecerea Dunării de către forțele aflate sub comanda lui Mackensen și desfășurarea unui atac concetrat asupra Bucureștiului. Planul general al ofensivei Armatei 9 germane prevedea „"trecerea munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de Carpați. Planul de operații român prevedea trecerea la apărarea strategică pe întreg frontul de nord și menținerea de către cele trei armate (1, 2 și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „"când zăpezile mari ce vor
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
un nou grup format din "Divizia 71 Infanterie austro-ungară", "Divizia 1 Cavalerie austro-ungară" și "Divizia 8 bavareză", sub comanda generalului german Friedrich von Gerok. Rezerva grupului era constituită din "Divizia 24 Infanterie austro-ungară", aflată la Târgu Secuiesc. "Divizia 3 Cavalerie germană" comandată de generalul Eberhard von Schmettow era dispusă central, la Brașov, în măsură să fie dislocată imediat pentru exploatarea succesului, în situația în care se reușea spargerea frontului român, fie în defileul Jiului fie la Oituz.. Comandant al Armatei de
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
la Oituz.. Comandant al Armatei de Nord Comandant al "Grupului Oituz" Comandanți de divizie Comandant al Armatei I austro-ungare Comandanț al "Grupului von Gerock" Comandanți de divizie Acțiune militară proiectată se încadra în directiva primită de la conducerea superioară de război germană, la data de 12/25 septembrie, se prevedea ca, pe lângă efortul „în direcția generală București", să se întreprindă "o acțiune imediată, cu infanterie și cavalerie puternică prin trecătoarea Oituz spre Târgu Ocna, pentru a tăia comunicațiile românilor cu Moldova, împiedicînd
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
acest tezaur. Englezii și-au dat seama că România va avea aceeași soartă pe care a a avut-o și Polonia din cauza pactului din august 1939, în care zonele de influență în Rusia erau spre Baltica și zonele de influență germane erau în România, Bulgaria și așa mai departe. Deci în eventualitate că noi vom fi ocupați, tezaurul nu trebuia să cadă în mâna germanilor.” " O mică parte a tezaurului polonez a rămas totuși în România. În vara anului 1944, acea
Evacuarea Tezaurului național polonez în timpul celui de-al doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/335728_a_337057]
-
în diferite fabrici. Polonezii au hotărât de aceea să adăpostească tezaurul într-o fabrică părăsită din Aubusson. Acest adăpost nu s-a dovedit unul permanent, după șase săptămâni Zaleski și Polkowski fiind obligați să mute din nou tezaurul datorita atacului german împotriva țărilor Europei Occidentale. În acest moment, curatorii au ajuns la concluzia că singurul loc sigur pentru tezaur se afla doar pe celălalt mal al Oceanul Atlantic. Ei au călătorit până la Londra, unde au început să aranjeze transportul tezaurului în Canada
Evacuarea Tezaurului național polonez în timpul celui de-al doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/335728_a_337057]
-
inclusiv bolșevicii ruși, în timpul existenței sale scurte. Republica a reușit să tempereze avansul Armatei române la Nistru și să efectueze o serie de contra-atacuri. Cu toate acestea, republica a încetat să mai existe atunci când a fost lichidată de către înaintarea trupelor germane și austro-ungare la 13 martie 1918, la doar două luni de la crearea sa, fapt pecetluit în urma Tratatului de la Brest-Litovsk între Puterile Centrale, conducerea Republicii Populare Ucrainene și Sovnarkom-ului din Petrograd.
Republica Sovietică Odesa () [Corola-website/Science/335733_a_337062]
-
(n. 12 ianuarie 1890, Brașov, d. 5 mai 1979 Lechbruck am See, Germania) a fost un grafician și pictor german. Ca elev al liceului german Honterus din Brașov, a primit primele lecții de desen din partea profesorului Ernst Kühlbrandt, un cunoscut pedagog de artă și pictor al orașului său natal. Între 1909 și 1914 Kimm a studiat desenul figurativ la profesorul
Fritz Kimm () [Corola-website/Science/335738_a_337067]
-
(n. 12 ianuarie 1890, Brașov, d. 5 mai 1979 Lechbruck am See, Germania) a fost un grafician și pictor german. Ca elev al liceului german Honterus din Brașov, a primit primele lecții de desen din partea profesorului Ernst Kühlbrandt, un cunoscut pedagog de artă și pictor al orașului său natal. Între 1909 și 1914 Kimm a studiat desenul figurativ la profesorul Ballo, la academia de arte
Fritz Kimm () [Corola-website/Science/335738_a_337067]
-
secuimii, astăzi județul Covasna. Fiind prezent și pe scena artistică română, în 1918 a fost decorat cu ordinul regal „Pentru Merite Artistice“ clasa I. În vremea nazismului a participat printre altele și la discutatele expoziții itinerante ale pictorilor de etnie germană din România, care au fost prezentate în Germnia între 1942-1944. Spre sfârșitul celui de al doilea război mondial s'a refugiat din calea armatei roșii în direcția vest, a trăit începând cu 1944 în Austria și s'a stabilit în
Fritz Kimm () [Corola-website/Science/335738_a_337067]
-
mai tarziu, micologii francezi Charles Richon (1820-1893) și Ernest Roze (1833-1900) i-au dat numele "Psalliota xanthoderma" în lucrarea lor "Atlas des Champignons comestibles et vénéneux de la France et des pays circonvoisins". O altă taxonomie, "Fungus xanthodermus", a găsit biologul german Otto Kuntze (1843-1907) care, ca și acea a lui Gillet, au fost neglijate. Redenumirea "Psalliota xanthoderma", făcută de Charles Richon (1820-1893) și Ernest Roze (1833-1900) a jucat un rol important în anii 80 și 90 al secolului a XX-lea
Șampinion sulfuros () [Corola-website/Science/335747_a_337076]
-
este una din cele mai vechi instituții de învățământ de pe teritoriul actual al României, atestat din 1541 ca gimnaziu superior evanghelic săsesc, cu predare în limba germană. Sediul liceului se află în imediata vecinătate a Bisericii Negre. Corpul B al Liceului „Johannes Honterus" se situează spre sud de Biserica Neagră, pe locul primei școli umaniste înființate de către Johannes Honterus care i-a pus piatra de temelie la
Liceul Johannes Honterus din Brașov () [Corola-website/Science/335759_a_337088]
-
aproximativ 6 metri, iar peretele se ridică încă șase metri mai sus. Chiar lângă poarta veche, care este folosită doar de pietoni, este o spărtură în zid pe unde trece șoseaua. Ea a fost făcută în anul 1898, când împăratul german Wilhelm al II-lea a insistat să intre în oraș călare pe calul său alb. O legendă locală spune că Ierusalimul va fi condus de un rege care va intra prin porțile orașului călare pe un cal alb, așa că pentru
Poarta Jaffa () [Corola-website/Science/335758_a_337087]
-
din 1916 a fost o încercare nereușită de atac al rușilor pe Frontul de Est din Primul Război Mondial. Ea a fost lansată la cererea mareșalului Joseph Joffre care dorea reducerea presiunii german asupra forțelor franceze. Din cauza lipsei operațiunilor de recunoaștere, artileria rusă nu a reușit să distrugă și să neutralizeze fortificațiile și pozițiile de artilerie germane, ceea ce a dus la atacuri frontale costisitoare și neproductive, îngreunate de vreme. La 30 martie, generalul
Ofensiva de pe Lacul Naroci () [Corola-website/Science/335776_a_337105]
-
Primul Război Mondial. Ea a fost lansată la cererea mareșalului Joseph Joffre care dorea reducerea presiunii german asupra forțelor franceze. Din cauza lipsei operațiunilor de recunoaștere, artileria rusă nu a reușit să distrugă și să neutralizeze fortificațiile și pozițiile de artilerie germane, ceea ce a dus la atacuri frontale costisitoare și neproductive, îngreunate de vreme. La 30 martie, generalul Evert a ordonat oprirea ofensivei. În condițiile Acordului de la Chantilly din decembrie 1915, Rusia, Franța, Regatul Unit și Italia erau angajate să susțină atacuri
Ofensiva de pe Lacul Naroci () [Corola-website/Science/335776_a_337105]
-
Rusă avea o superioritate numerică importantă față de aflate sub comanda generalului Eichhorn. Armata a II-a Rusă era formată din 16 divizii de infanterie și 4 de cavalerie, 253 de batalioane, 133 escadrile și deținea 887 de tunuri, în timp ce forțele germane numărau 9 divizii de infanterie și 3 de cavalerie, 89 de batalioane, 72 de escadrile și 720 de tunuri de diferite calibre. Bombardamentul rusesc de artilerie de la început a fost unul lung (a durat două zile), dar imprecis, lăsând mare
Ofensiva de pe Lacul Naroci () [Corola-website/Science/335776_a_337105]
-
de infanterie și 3 de cavalerie, 89 de batalioane, 72 de escadrile și 720 de tunuri de diferite calibre. Bombardamentul rusesc de artilerie de la început a fost unul lung (a durat două zile), dar imprecis, lăsând mare parte din artileria germană intactă, iar soldații ruși, care au făcut greșeala de a ieși din tranșee în grupuri în loc de a merge împrăștiat, au devenit ținte pentru mitralierele germane. Atacatorii au câștigat 10 kilometri, dar nu au produs pierderi serioase apărării germane — bine organizată
Ofensiva de pe Lacul Naroci () [Corola-website/Science/335776_a_337105]
-
a fost unul lung (a durat două zile), dar imprecis, lăsând mare parte din artileria germană intactă, iar soldații ruși, care au făcut greșeala de a ieși din tranșee în grupuri în loc de a merge împrăștiat, au devenit ținte pentru mitralierele germane. Atacatorii au câștigat 10 kilometri, dar nu au produs pierderi serioase apărării germane — bine organizată și fortificată — deși rușii erau mult mai numeroși decât inamicii lor. Teritoriul câștigat de ruși a fost pierdut în urma contraatacurilor germane ulterioare. Un atac secundar
Ofensiva de pe Lacul Naroci () [Corola-website/Science/335776_a_337105]
-
din artileria germană intactă, iar soldații ruși, care au făcut greșeala de a ieși din tranșee în grupuri în loc de a merge împrăștiat, au devenit ținte pentru mitralierele germane. Atacatorii au câștigat 10 kilometri, dar nu au produs pierderi serioase apărării germane — bine organizată și fortificată — deși rușii erau mult mai numeroși decât inamicii lor. Teritoriul câștigat de ruși a fost pierdut în urma contraatacurilor germane ulterioare. Un atac secundar efectuat lângă Riga la 21 martie nu a avut nici el rezultate mai
Ofensiva de pe Lacul Naroci () [Corola-website/Science/335776_a_337105]
-
devenit ținte pentru mitralierele germane. Atacatorii au câștigat 10 kilometri, dar nu au produs pierderi serioase apărării germane — bine organizată și fortificată — deși rușii erau mult mai numeroși decât inamicii lor. Teritoriul câștigat de ruși a fost pierdut în urma contraatacurilor germane ulterioare. Un atac secundar efectuat lângă Riga la 21 martie nu a avut nici el rezultate mai bune. Întreaga operațiune s-a dovedit a fi un eșec total, ea afectând moralul rușilor fără a-i ajuta pe francezi deloc, și
Ofensiva de pe Lacul Naroci () [Corola-website/Science/335776_a_337105]
-
exemplu tipic de utilizare a unei metode de război specifică Primului Război Mondial, și anume . Mase mari de oameni erau trimiși constant în luptă din nou și din nou în același loc pe frontul inamic. În cele din urmă, atacul asupra pozițiilor germane a fost oprit deoarece, așa cum consemna generalul Evert în ordinul său din 30 martie, el nu condusese la „rezultate decisive” și „încălzirea vremii și ploile abundente” transformaseră zona într-o mlaștină.
Ofensiva de pe Lacul Naroci () [Corola-website/Science/335776_a_337105]
-
(n. 13 decembrie 1836, Schrobenhausen - d. 6 mai 1904, München) a fost un pictor german care a aparținut mișcării realismului în artă. s-a născut în localitatea bavareză Schrobenhausen în data de 13 decembrie 1836. Tatăl său a fost de meserie zidar și a dorit pentru fiul său o carieră în domeniul construcțiilor. Franz a
Franz von Lenbach () [Corola-website/Science/335763_a_337092]
-
de comenzi de copii pentru colecțía pe care acesta o dețínea. Ca urmare Lenbach s-a întors în Italia unde a făcut copii după multe opere celebre. În acest timp a lucrat împreună cu Ernst Friedrich von Liphart, fiul unui nobil german de origine blatică. S-a stabilit în anul 1867 în Spania împreună cu Liphart, unde au făcut copii după Velázquez în Prado, dar și o serie de peisaje din Granada și Alhambra (1868). Toate aceste deplasări au fost sponsorizate de către Adolf
Franz von Lenbach () [Corola-website/Science/335763_a_337092]